4,282 matches
-
acestea erau ritualurile noastre, extrem de mature, de împerechere în calitate de tinere de optsprezece ani. O dată, Bea l-a văzut pe Randall ieșind de la McCosh Hall și s-a prefăcut că-mi face mie o poză în fața clădirii. Acea fotografie înrămată, cu silueta puțin cam neclară a lui Randall plasată în fundal, s-a odihnit ani de zile pe căminul din camera noastră de studente. Cu alte cuvinte, îl pândeam pe Randall. La greu. — Trebuie să vorbești cu el, mi-a zis Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înfulecat fericit vreo câteva mini-tarte cu crab. Sunt delicioase, am spus eu luând o a doua tartă. Domnul Cox a clătinat din cap. — Încearcă și pateurile cu somon, mi-a sugerat el, plin de solicitudine. — Cum reușești să-ți menții silueta, draga mea? m-a întrebat Lucille, cu un zâmbet crispat, când am luat încă un pateu de pe tava strălucitoare. — Mamă, i-a șoptit Randall pe un ton de avertizare. Eu am dat drumul pateului în șervețel, simțindu-mă, dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu laptopul în brațe, era măcar o metodă mai civilizată decât să rămân la birou peste noapte. Am aruncat cutia goală de pizza, de la prânz, și am închis calculatorul. Cu coada ochiului am prins imaginea unui păr blond-roșiatic pe hol. Silueta s-a oprit în loc - iar eu am realizat că era Vivian. Tot corpul mi s-a încordat. O, nu. Nu exista nimic de care să am mai puțin chef în momentul ăla, decât de încă un atac din partea ei. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scoată casca de pe cap, o să-l dezlege și o să-i împingă cadavrul peste bord, în apă. Gaskell Pringsheim urma să moară din cauze naturale, prin înec. Și chiar în clipa aceea ușa cabinei se deschise, iar Sally se uită la silueta parohului St John Froude, care stătea în pragul ușii. — Ce dracu’...? murmură ea și sări de lângă Gaskell. Părintele St John Froude ezită. Venise aici ca să-și recite poezia și ar fi zis-o el, dar era limpede că năvălise nepoftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu mare grijă și îl puse pe birou. Apoi se așeză și îl contemplă, cu un sentiment de neliniște tot mai accentuat. Cu lumea din jur se petrecea ceva, iar el nu putea să înțeleagă ce. Și ce era cu silueta stranie pe care o văzuse sărind sprințar printre pietrele de mormânt? Aproape că uitase de ea. Părintele St John Froude se ridică, ieși pe terasă și o porni pe cărarea ce ducea la biserică. — într-o duminică?! urlă directorul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
treptat, povara zilei străine... Cum te-ai extrage de sub o platoșă de plumb. Redobândind dreptul de a redeveni vie, neștiută. Adică adevărată, adică vie, încă vie. A nopții celeimari și bune, durere fericită, pe noi nouă redă-ne. Cerul violet. Silueta vineție, haita depui. Un cap de cățea, dacă te uitai bine. Capul prelung al unei cățele furioase, gonind pe cerul nopții, cu norii în urma ei, venind de peste tot, acoperind marea nocturnă. Și undeva, cândva, fantoma tatălui ucis, în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare, chelia metalică, privirea fixă, sticloasă. Un bărbat din alte vremuri, un domn din albumele interbelice, încremenit în rama ușii. Autobuzul opri brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare, chelia metalică, privirea fixă, sticloasă. Un bărbat din alte vremuri, un domn din albumele interbelice, încremenit în rama ușii. Autobuzul opri brusc. Șoferul stinse farurile, strada dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oripilați de ce i se întâmplase. Tom ieșise din rândul celor aleși, iar prăbușirea lui părea să le clatine încrederea în ei înșiși, deschizând o perspectivă nouă, mai pesimistă, asupra propriului viitor. Nu ajuta nici faptul că Tom se îngrășase, că silueta lui dolofană tindea acum spre o rotunjime jenantă, dar încă și mai neplăcut era faptul că părea să nu mai aibă planuri, că nu vorbea niciodată despre cum avea să îndrepte răul pe care și-l făcuse singur și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebui să le facă singură. Și Bette le-a făcut. Cu toată disciplina și abnegația unei surori întru Christos, a reușit să scape, cu ajutorul regimurilor alimentare, de aproape a cincea parte din greutate în primul an de căsătorie, scăzând de la silueta bufleie de 70 de kilograme la una suplă, de 57. Harry era impresionat de lupta Galateei sale, care dădea dovadă de atâta voință, și, în timp ce Bette înflorea sub îngrijirea și supravegherea atentă a soțului său, admirația fiecăruia pentru celălalt evolua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de imagini și le-a ridicat în dreptul ferestrei ca să le vadă rapid - neașteptându-se la nimic, pregătit pentru o dezamăgire - și a înțeles că ceea ce vedea era opera unui mare artist. Smith avea de toate. Îndrăzneală, culoare, energie și lumină. Siluete care se învârteau printre tușe de culoare sălbatice, tăioase, vibrând de un vuiet trepidant de emoție, un strigăt uman atât de profund, de adevărat, de pătimaș, încât părea să exprime în același timp și bucuria, și disperarea. Pânzele nu semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
plin clipa, un acum veșnic prezent, veșnic extins. Am bănuit că trebuie să aibă în jur de treizeci de ani, dar ținuta îi era ușoară și nepretențioasă ca a unei fete și mi s-a părut tonifiant faptul că o siluetă atât de minunată de femeie se poate arăta în public îmbrăcată într-o salopetă și o cămașă cadrilată de flanel. Era un semn de încredere în sine, așa mi s-a părut, o indiferență față de părerile altora pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
barbă rară. Se poartă la fel de afectuos cu el ca și cu copiii. Poate e și una, și alta. — Cum adică? — Și însărcinată, și pictoriță. O pictoriță gravidă, în salopeta ei cu funcție dublă. Pe de altă parte, uită-te la silueta ei zveltă. Mă uit în zona burții, dar nu detectez nici o umflătură. — De-aia poartă salopeta. E destul de largă ca s-o ascundă. În vreme ce Tom și cu mine continuam să facem speculații pe marginea salopetei, autobuzul galben a tras în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
duceau picioarele, izbindu-se de pietoni, clătinându-se, căzând, adunându-se de pe jos, dar fără să se oprească până nu a ajuns la colțul următor și taxiul a dispărut din raza lui vizuală. Rufus a văzut totul de la distanță, urmărind silueta tulbure a lui Harry în timp ce lacrimile i se scurgeau pe chip. În clipa în care Harry se oprea la colț, Nancy Mazzucchelli dădea același colț și se apropia de fostul ei șef, uluită să îl vadă într-o stare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e că nu, nu-mi aduc aminte. Nu-mi aduc aminte nici măcar să fi fost în stare să-mi văd picioarele când eram la școală. În fine, de-abia după ce am ajuns la facultate am început să am grijă de silueta mea. Oricum eram prea falită să mai dau banii pe mâncare. Toți banii pe care-i aveam îi dădeam pe băutură. Mă înscriam în tot felul de societăți doar pentru că dădeau petreceri la care băutura era foarte ieftină; chiar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
apuc eu. Amy își face de lucru cu revista, frunzărind-o și comentând la adresa tuturor celebrităților. Ia uite în ce hal e femeia asta. Îmi arată o cântăreață celebră îmbrăcată într-o rochie decoltată și sclipitoare. Dacă aș avea o siluetă ca a ei, mi-aș ține-o bine acoperită, spune ea. Mă uit la farfuria ei cu paste, pe care deja a dat-o deoparte. —Nu-ți termini mâncarea? întreb. Nu, sunt sătulă. Vedeți ce vreau să spun? Sigur e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mâncăruri e minunată și toate par sărace în grăsimi, așa că pot să-mi umplu farfuria fără să mă simt vinovată. Aș vrea să fie locuri ca ăsta unde pot mânca bine și în Dublin. E un chin să îți menții silueta în Irlanda. După prânz, mă îndrept înapoi spre hotel. Plecăm în cinci ore. Autocarul o să ne ia din fața hotelului. Apoi o să mergem iar la aeroportul Logan, unde ne așteaptă lungul zbor spre casă. Drumul de întoarcere e de obicei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mirare că femeilor li se pare irezistibil Adam Kirrane. Sosesc aperitivele. De-abia aștept să gust din salata mea de pere, alune de pădure și brânză cu mucegai - miam! Adam se joacă cu aperitivul. Pun pariu că are grijă de silueta lui. Altfel cum ar putea să aibă corpul ăsta perfect și tonifiat? E grozav totuși. Atâția bărbați au pielea gri, nesănătoasă, început de chelie și ochelari de profesor. Poartă pulovere de lână, fără formă și au burți mari și moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
paharul. Când vine felul principal, linguini cu trei feluri de brânză și măsline, îl devorez. Arată minunat, iar gustul e și mai și. Porțiile sunt mici, ceea ce-mi convine. Asta îmi place la delicatese. Te ajută să-ți păstrezi silueta. Deși uneori mi-e atât de foame după o masă cu delicatese încât îmi vine să mă opresc la McDonald’s în drum spre casă. Conversația curge de la sine. Adam îmi spune cum a ajuns actor, după ce a studiat teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să tragă cortina asta ? Când au de gând să... Buf ! Cineva icnește În clipa În care sala e luminată brusc de un spot puternic de lumină, care aproape că mă orbește. Răsună o muzică duduitoare și pe scenă apare o siluetă În costum negru lucios, care se Învârte și face salturi. Dumnezeule, oricine-ar fi, se mișcă incredibil. Clipesc chinuită, cu lumina puternică În ochi, Încercând să văd mai bine dansatorul. Nu-mi dau seama dacă e un bărbat, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă uit mai bine și mă străbate un Înfiorător sentiment de dezamăgire. Doamne, ce proastă sunt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sunt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În scaun, deprimată la maximum, Încercând să-mi astup urechile. Dar degeaba, aud tot. — Îți place ? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-i servesc de ghid prin București. Am încheiat târziu seara de preumblare în Parcul Tineretului, cu un cornet de floricele amare de sărătură. Was ist das? întreabă ea, strâmbându-se delicios. Das ist Mais, porumb, explic eu doct, excitat de silueta unei fetițe care se juca, lovind-călărind un balon de plastic. Normal că nemții nu știu, râde din dinții ei mărunți mama, și continuă să pocnească. (À propos de trecutul de circari, care cred că ne e comun majorității descendenților maimuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă ardea la degete, când aud dinspre partea cu pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce faceți? țipă din drum una dintre fetele lui Țârțâc - nu știu care, de-aici nu văd decât o siluetă dreaptă în șaua bicicletei. Păi uite, zic, mărind compasul spre uliță, mă pregăteam de culcare, nu credeam că mai umblă cineva prin sat la ora asta. - Păi, acuma-ncepe viața, hai să vedeți, râde ea (de-aproape o recunosc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Mult mai mizeri arată copiii adormiți de-a valma cu câinii sub o bancă la scara metroului. Plină de demnitate, Galina nu coboară în galeriile metroului, cu siguranță n-a venit la Paris ca să umble pe sub pământ. Își contemplă scurt silueta reflectată în marmura udă a scărilor. Imaginea alungită și subțiată ar fi fost poate măgulitoare pentru o femeie bașoldită, cum ajung mai toate rusoaicele spre a doua jumătate a vieții, dar Galina, la treizeci de ani neîmpliniți, arată mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
e mărginită de un gard de tablă roșu-cărămiziu, în spatele căruia nimeni nu știe ce se întâmplă. După gardul roșu, prima apariție ar fi Tudor, în camera unde l-a sechestrat o boală închipuită de proporții tragice. Pe stradă se scurg siluete greu de distins, bărbați sau femei, cu pași rari de oameni fără țintă, urmăriți sau urmărite de frunze. Când mai sună telefonul, se aude ca printr-o pernă groasă, din somnul intermitent în care Tudor cade și ziua-n amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]