2,545 matches
-
ars violența cu violență. Cei ce au ars focul cu foc scăpaseră. Are pasiunea în ochi. Îi sclipește în ei. O pasiune ca a ei, istoria, viata și libertatea. Se făcu profesoara de istorie. Îi plăcu arheologia. E politicoasă și simțită, puternică și vie. Forța lui, a melodiei, a ritmului. Yago e o telenovelă foarte bună. La fel și ,,Hoțul de inimi". Înveți, și apoi totul devine instinct. Mai întâi a fost Rațiunea. Apoi a fost viața. Iar viața se naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se ondulează pietrele de râu de sub el, tovarășe X... Cântă de ți se face pielea de găină pe tine", a răspuns pe teleimprimator, fără să stea prea mult pe gânduri, tovarășul de la municipiu. "Grozav rapsod!" se arătă impresionat, aproape făcîndu-și simțită răsuflarea, cel care folosea terminalul telexului din Comitetul Central. "Grozav. E tot ce se putea rosti mai nimerit despre dânsul, că-i un rapsod neobișnuit de grozav." 382 DANIEL BĂNULESCU Veiozele pâlpâiră, izbucnind în strigăte mari de lumină. Madam Magherușan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
opri, învîrtindu-se în jurul propriei axe și zăngănind. - Și nu numai atît!... Eu unul, aș exploata starea dumitale de slăbiciune, nepunînd-o deloc pe seama globulelor albe, viciilor ori a teniilor. Dimpotrivă, eu unul recitam în fața tovarășului X, tremurând, două strofe bine simțite. Adăugând că mă simt mișcat doar de dragostea ce o port Secretarului nostru General... Ar fi o ieșire onorabilă din lipsa exponatelor populare și-a rapsozilor. - Dacă vei proceda astfel, tot ce ne mai rămâne de făcut e să ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
umerii, care erau construiți pentru viteză, dar nu și pentru bluzițele decoltate de vară, în care toate celelalte femei arătau senzațional. O singură dată purtase și ea o bluză la modă, ceva în stil țigănesc, căzut pe umeri, dar se simțite ca un camionagiu travestit. În consecință, iarna era anotimpul preferat al lui Susan - anotimpul înfofolelii. Picioarele erau cele mai reușite pentru că erau lungi, bine definite, ferme fără a fi însă și musculoase. În perioada fustelor mini, Susan fusese în elementul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Vultur-în-Zbor nu cunoștea adevăratul motiv pentru care sosirea sa le tulburase într-o asemenea măsură pe cele două frumuseți palide. Prin urmare, cugetările sale acopereau doar o parte din adevăr. în timpul acestor zile misterele insulei Calf nu și-au făcut simțită prezența decât o singură dată, dar atunci când au făcut-o, au răspuns întrebării dacă Elfrida era sau nu atrasă de Vultur-în-Zbor. în rest n-a mai apărut nici un Prepelicar iar pe moment vuietul din urechile lui Vultur-în-Zbor părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Calf, a sosit fără zarvă, pe neașteptate, în vârful picioarelor. A fost mai degrabă un început decât un sfârșit. S-a întâmplat ca un fapt normal, banal, ca și când ar fi fost acolo dintotdeauna și doar se hotărâse să-și facă simțită prezența. Dar consternarea pe care a provocat-o n-a fost câtuși de puțin atenuată de felul cum sosise. Vultur-în-Zbor s-a întors din plimbare și a găsit câțiva oameni adunați în fața casei Gribb. Norbert Page era acolo, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea întârziind în brațele lui imaginare. Coborî repede cele câteva trepte de la intrarea în bloc. Ieși în stradă și aerul rece al dimineții o învălui, înlăturând treptat căldura îmbrățișării. Realitatea era rece, iar senzația că e urmărită își făcu iarăși simțită prezența. Se uită în toate direcțiile, dar nu văzu nimic suspect. Și totuși nu putea alunga acel semnal de larmă din mintea ei, care o îngrijora. Da, poate că totul era doar în mintea ei. Cumpără ziarul și se întoarse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Urmări soarele până dispăru după linia orizontului. Nu vedea ca pe o pierdere această retragere impozantă a mândrului soare, poate pentru că știa că va reveni în zori de zi. Dar dacă el ar pleca, dacă nu și-ar mai face simțită prezența așa cum o face, i-ar simți lipsa? Ar resimți absența lui ca pe o pierdere. Îi intrase în suflet, în minte atât de adânc încât ar fi fost foarte greu să-l scoată de acolo. Nu concepea ca el
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
încolțea mereu, oricât de secetos ar fi fost pământul și chiar dacă ea îi rupea colțul firav care își cerea dreptul la existență răsărind cu încăpățânare de fiecare dată când era distrus. Speranța că ce? Oftă. Toamna întârzia să-și facă simțită prezența deși era total îndreptățită. Toamna, anotimpul sufletului ei, nu voia cu nici un chip să distrugă povestea de iubire dintre vara fierbinte și soarele pasional. Îi privea de departe cum își consumau pasiunea nebună netulburați de norii pufoși sau vântul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu degetul său lung și subțire spre locul inimii - să-i ostoiască durerea care-l apasă de atâta vreme. Pentru altceva nu mai era timp... Doctorul Își spuse că ar fi potrivit să deschidă fereastra. Căldura avea să se facă simțită curând și era bine să aerisească din timp cabinetul. De fapt, asistenta lui se ocupa de trebușoara aceasta, dar sunase că va Întârzia o oră În dimineața aceea. Se Întoarse să spună ceva, dar constată cu surprindere că pacientul său
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
uscase toată de când cu povestea mea), Îmi mângâia delicat obrazul, umerii, brațele, sărutându-mă de zeci de ori Într-o tânguială stinsă, spunându-mi șoptit și repetat “dragul mamei“ si vorbindu-mi despre tot felul de lucruri văzute, auzite ori simțite, În ideea că-mi voi reveni din acest gen de „comă”, cum o numiseră, În cele din urmă, mai muți medici. Apoi seara, după cină, se ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții. Aș fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
A Întins din nou gâtul spre Înainte ca și cum ar fi vrut parcă să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și oaza Întinsă de verdeață de la marginea orașului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bucur În siguranță de tot cemi oferea. Desfăceam dintr-o dată brațele și mă aruncam plin de Încredere de pe Înălțimea aceea colosală. Trăiam o senzație neasemuită, de plutire foarte lină, ca un fulg purtat ușor de o pală de vânt abia simțită. Era echilibrul desăvârșit. Fericirea deplină. Era mâna blândă a Lui. A Divinului. M-am Întâlnit În fața blocului cu domnul Stratan („Gârneață”). Un tip retras, la locul lui. I se spune așa pentru că are mâna răsucită și se uită mereu Încrucișat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fabuloase sandviciuri cu ton pe care le aveți azi În fața dumneavoastră. Rod are dreptate. Pot să fac chestii de genul ăsta și-n somn. De fapt, chiar le fac În somn, căci decalajul de fus orar Începe să se facă simțit, scalpul Începe să mă strângă și simt cum cineva parcă-mi umple picioarele cu apă rece ca gheața. — Sunt sigură că știți deja ce Înseamnă termenul „administrator de fonduri“. În cea mai simplă accepție, un administrator de fonduri este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se stafidească pe dinăuntru strugurele durerii, cu viață cu tot, așa cum atunci i se întâmplase. La cincizeci de ani, mătușile ei ori vecinele arătau eșuate ca niște meduze la mal. Nu puteai decât să le-ngădui, cu o milă abia simțită - cum ar fi putut să mai bucure un bărbat? Bunică-sa își ținea respirația lângă ușă, așa i se povestise, iar cealaltă femeie gemea în pat. Stătea prinsă ca o foiță de ceapă de bulbul ei de gâfâitul kurdului care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că mai cununase oameni. - Da fata pe unde e? se miră ea prefăcută. - Dincolo, e cam sperioasă, nedusă-n lume, s-a rușinat, zise dogarul, și strigă la ea: Lino, ia vin, tată... De alături se auzi o mișcare abia simțită, dar nu se ivi nimeni. Stere privea peste prag, doar o zări-o. - Tu n-auzi? se înciuda și maică-sa, ridicîndu-se. O aduse de mână. Un fulg de fetișcană, năltuță, subțire, cu obrazul limpede și priviri deschise. Îi juca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe Mînă-mică și pe Florea să târguiască stofă de rochii ibovnicei, c-așa avea obiceiul. Oacă gonea spre casa gagicii, să dea de veste că sosea Stăpânul în petrecere... Lume Stere deschise larg ușile. Era spre primăvară. O căldură abia simțită se zbătea peste loc. Cuțarida prinsese o barbă scurtă, verzuie de iarbă. Gunoiul zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lasă, neică, îți arăt eu, numai să-mi vie bine!" La altă împărțeală, a apucat să-i șoptească lui Ghedrghe: - Ce zici, Treanță? - Ce să zic? - El luleaua și noi muștucul! Așa o fi și pe lumea ailaltă? 224 -La simțit cataroiul dușman. S-a ridicat de la locul lui, mare și duhos: - Ce-i, ucenicule? Ți s-a urât cu binele? Atât a spus și s-a așezat, privdndu-l crunt: Oacă și ceilalți se uitau speriați, fi știau pe Stăpân. O dată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu cârpe. Micul negustor, sublocotenentul, funcționarul mărunt reprezintă figuri mai puțin degradate ale vieții ocupate; Însă și existența lor stă sub semnul aceleiași trivialități. Aceeași muncă, aceiași scripeți: doar că mecanismul este ceva mai complicat, iar inteligența Își face oarecum simțită prezența. Departe de a-l reprezenta pe artist, În mintea acestora, croitorul se prezintă Întotdeauna sub forma unei necruțătoare facturi de plătit: instituția gulerelor tari este la mare cinste În ochii lor, orice fantezie pe care și-o permit este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
La mine visele se zbat mai întâi aici, în colțul gâtului... (Călătorul urmează pe Grubi în gesturile sale.) Chiar aici... Pe el, pe visul acela îl port de ani de zile... aici puneți mâna, aici... mai sus, apăsați mai tare, simțiți cum se zbate ceva cald, ceva ușor, așa, ca o aripă? Ei? E visul meu, se coace aici, se rotunjește, aștept numai să răzbată și să plesnească... De aceea încerc să dorm... mai tot timpul. Cum îmi termin treburile... mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
În seamă acest incident penibil. Doamna Eva este puțin nemulțumită că ai intrat la mine fără să fi trecut În prealabil pe la cabinet - așa e regula. Nimic nu Întărește Însă mai mult regulile, oricât de stricte, decât o excepție bine simțită. N-am dreptate, draga mea? Eva nu marșa deloc, dar chiar deloc, la neîndemânatica lui Încercare de conciliere. - L-aș ruga, totuși, pe domnul ca, la plecare, să nu ne ocolească, directorul nostru s-ar supăra foarte tare, Îl știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
între om și Dumnezeul său; în cel mai bun caz, omul se recunoaște responsabil nu doar în fața lui Dumnezeu, ci și în fața Istoriei. Cosmosul nu mai are însă nici un loc în relația om-Dumnezeu-Istorie, ceea ce înseamnă că Lumea nu mai este simțită, nici măcar de creștinul autentic, ca o lucrare a lui Dumnezeu. Trecerea prin Poarta strâmtă Ceea ce am spus până acum despre simbolismul corp-casă și despre omologările antropocosmice legate de aceasta este departe de a epuiza bogăția extraordinară a subiectului: am fost
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Antonio José de Almeida, devenit Președinte al Republicii, încearcă zadarnic să-i redea prestigiul și forța ei inițială. Evenimentele îl depășesc și guvernele cad unul după altul, sub presiunea străzii și a elementelor extremiste. Mecanica politică se face încă odată simțită; forțele descătușate în 1910 împing fatal Republica, tot mai accentuat, către extrema stângă. Echilibrul visat de Antonio Jose și de alți sinceri democrați nu mai poate fi dobândit. Anumite forțe obscure, eliberate și promovate de ei, împing neîncetat Portugalia republicană
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atunci și în chip definitiv speranța într-o revoluție monarhistă victorioasă și aștepta să se desemneze în câmpul politic o nouă forță, destul de puternică pentru a putea într-o zi stăvilii dezmățul guvernărilor demagogice. Deocamdată, această forță nu se face simțită. Antonio Maria da Silva guvernează, cum am văzut, până la 15 Noiembrie 1923. În tot acest răstimp, Salazar își continuă activitatea de dascăl la Universitatea din Coimbra și munca lui modestă de educator moral. Este straniu, totuși, că această continuă osteneală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]