4,326 matches
-
frunzișuri, se stinse, tânguios și jalnic, în nesfârșitul umbros al depărtărilor. Vijelia își trimise înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. Și de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal. Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră deasupra pământului îngrozit furia lor prăpăditoare” (Calistrat Hogaș -În Munții Neamțului) “Partea cea mai secetoasă din toată țara e
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
clar prin pereți că Marlena nu era deloc În stare să-l primească În vizită, nici În calitate de doctor, nici de iubit. Biata de ea, părea În ultimul hal. La fel ca și persoana din camera din partea cealaltă. Parcă era o simfonie a bolii, numai tube, fagoturi și refrene repetitive cu flaute ascuțite. La miezul nopții, Marlena Încetă Într-un final drumurile la toaletă. Dar atunci, cu un etaj mai jos, Își Începu numărul un grup de birmanezi petrecăreți. Beau și strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prețios. Și când apărea în vârful dealului de unde coborau grădinăriile, și când se apleca asupra sufletelor de pomi, asupra straturilor fără număr unde legumele cele mai felurite sorbeau pământul, făcea impresia unui muzician inspirat, dirijând la o imensă orchestră o simfonie extrem de complicată, dar săltând de viață. Căci pentru boierul Pandele ramurile copacilor erau brațe fierbinți, trunchiurile umede corpuri prin care curge sângele, iar merele rotunde sâni de femeie împlinită. A murit deodată, doborât ca un stejar într-o pădure. Oamenii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
eu, ca un vinovat, nu spuneam nimic. Cine ar fi crezut... Când acum mi-e așa de neprecisă imaginea Irinei, ce va trebui să fie mai tîrziu! Dar poate că și în fața oamenilor, ca în fața unui tablou sau a unei simfonii, pentru a pricepe ceva, ai nevoie de o anumită distanță. Numai atunci se estompează anumite detalii ca să nu mai ai decât o impresie armonioasă de ansamblu. Mai târziu voi uita detaliile, nu mă vor mai interesa sau nu le voi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
jos de umbra picioarelor mele. Un nor de smoală, de-asupra Călima-nilor, biciuit în fiecare clipă de două trăsnete ca două fire uriașe de magneziu aprins. Un pârâu secret, într-un peisaj de la începutul vremurilor, încercînd, înainte de Beethoven, andantele din Simfonia a VI-a. Un cer violet, departe, într-o dimineață aspră de august. Un șipot minuscul, închis într-o încăpere de zid, țârâind obosit într-o noapte târzie și de care doamnei Voinescu i-a fost milă să-l lăsăm
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
m-a impresionat însă mai mult decât muzica însăși. Mișcările brațelor, ale bustului la dreapta și la stânga, viforul dibaci al mâinii când întorcea pagina, mișcarea piciorului pe pedală, laitmotiv discret al muzicii de imagini, făceau pentru mine cea mai tulburătoare simfonie. Valsul lui Chopin acompania muzica corpului ei... (Cam emfatic, iubitul meu!) La sfârșit, după o linie trasă cu degetul cel mare, parcă mânios, peste toate clapele de la stânga la dreapta, ca o parafă energică a unei iscălituri sub un text
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amintire, Săruturi fără număr, prinse-n salbe. Din glasul lor, suav, ce te alină Cad stropi de rouă, o mărturisire Plutește pe acordul unei lire, Povestea ei, amorul fără vină. În versul meu magnoliile cântă Ca într-un joc, doar simfonii albastre; Aștept să crești din dragostea înfrântă Și să privești senină către astre. Iubește, iar, că dragostea e sfântă! Magnolii albe să-nflorească-n glastre! Aștept primăvara Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cuvânt. Aștept de-atâta vreme primăvara Și ochii tăi căprui să râdă iar Că am lăsat în urma mea țigara Vreau gustul dulce-amărui în dar. Povești prea multe, zboruri nepermise Au înghețat în fulgii reci de nea, Le-ar dăinui în simfonii nescrise Doar primăvara, dacă ar putea. Peroanele sunt goale, tristă-i gara, Îți scriu un vers și nu vreau să mă-ncrunt, Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt. Să plece iarna, e prea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aici „o critică socială“, iar G. Călinescu nota sec: „Într-un sat, odată vine călare un necunoscut care moare de dambla. Nimeni nu află rosturile lui și popa și crâșmarul îi vând calul“. În schimb, G. Ibrăileanu văzuse „o tristă simfonie“, iar Perpessicius o apreciase la superlativ. Rămâne practic necunoscută până la studiul lui Nicolae Manolescu, care o numește „o baladă a morții“. Volumul de debut Povestiri s-a numit inițial Nuvele. Ca fapt de istorie literară, prima cronică literară propriu-zisă dedicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să recunoaștem că sunt multe situații în care, mergând după „dictare”, Vera Crăciun ne oferă versuri pline de sensibilitate, care țintesc sufletul cititorului, mângâindu-l cu finețea atingerii coardelor unei viori ce aduce în tăcerea deplină a sălii de concert simfonia poemului iubirii. Este ceea ce se întâmplă în acest volum de versuri pe care-l recomand cu toată căldura iubitorilor de poezie. Marian MALCIU
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
Decembrie Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aș vrea să le-nvăț simfonia. Mai spune s-aducă și ceaiul, Și vino și tu mai aproape, - Citește-mi ceva de la poluri Și ningă... zăpada ne-ngroape. Ce cald e aicea la tine, Și toate din casă mi-s sfinte, - Te uită cum ninge decembre
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
basm. * EXCELSIOR Astăzi superb, Mâine sumbru, Este Că scriu frumos. Și , poate , Rezervă De visări, Dar suflet mai viteaz... Tăceri De viitor. Dar suflet mai viteaz... Peste cancanuri, Sau șicane... O, la țară, Cu amintiri burgheze, Într-un conac... O simfonie De pe stradă M-a deviat muzical... * DE ULTIMĂ ORĂ Război Mișcarea popoarelor. Comerțul a -ncetat. Mălai, Pâine, După alfabet. Progrese în știință, Semnale, Descoperiri, Cămin, Colibă, Adăpost... Nopți roșii, Cutremur... Renașterea lumii. * PERPETUUM MOBILE Nu câștig Nici un gând Pentru a
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
contrazis. — Distincția crucială, spuse el, este cea între obsesie și posedare. Omul posedat nu mai are control asupra lui însuși. Posedarea este o formă de nebunie. Ea duce la tiranii și la crime oribile. Obsesia duce în direcția opusă. Compune simfonii și creează picturi. Scrie romane și mută munții din loc. Este darul suprem al rasei umane. S-o negăm ar însemna să ne negăm umanitatea. Ce rost ar mai avea nemurirea dacă n-am folosi-o ca să explorăm în profunzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umbră. Prezența Beei sau a oricărei alte femei o otrăvește. Ultima dată cînd am văzut-o, Își cerceta cu mîna ridurile. Mi s-a spus că uneori se mai Întîlnește cu fostul ei profesor de muzică, Adrián Neri, a cărui simfonie a rămas neterminată și care, pe cît se pare, a făcut carieră ca gigolo printre damele din cercul de la Teatrul Liceo, unde acrobațiile sale de alcov i-au atras porecla Flautul Fermecat. Anii n-au fost prea generoși cu amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dat peste mine! Exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome! Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei, cântecul te însoțește în omenești petreceri, cadelniți de leagăn și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură, urcă grele povârnișuri și te apropie de Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
albi într-un vas de argint. — Acorzi o valoare simbolică acestui moment? am con ti nuat, cu ochii la mâinile ei pierdute printre flori. — Așa cum muzica are un început, un mijloc și un sfârșit, tot așa îmi apare viața. Dacă simfonia aparține unui compozitor lipsit de har, ascultând-o, te poți rătăci. Toți ne mai pierdem pe drum, dar, pe la mijlocul vieții, busola fiind inima noastră, găsim calea să ne dregem senti mentele. — Hai s-o luăm atunci de la început. Vorbește-mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sigur că am dansat, eu ador să dansez. Câți ani ai stat la Buenos Aires? — Puțini, vreo doi ani. Până a venit Celibidache. A deschis stagiunea la celebrul teatru Colon. Toată scena era împodobită cu flori roșii și albastre. A dirijat Simfonia a IV-a de Brahms. Ascultându-i muzica, m-a copleșit o emoție infinită, pe care n-o mai simțisem niciodată. La sfârșitul concertului, m-am dus cu programul în mână să-i cer un autograf. Am stat la o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de tablouri după mine prin hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus aminte cu un fior. Am asistat și eu la una, când Maestrul pregătea o simfonie de Brahms cu orchestra Filarmonicii, la Ateneu. Avea o putere care-i vrăjea deopotrivă pe instru mentiști și spectatori. — Atunci poți să-ți faci o idee despre fervoarea și emo ția cu care mă duceam eu la repetițiile lui cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
rare și obosite, se afla Alexandru. Din locul În care veghea, Alexandru nu putea vedea ansamblul bătăliei. Auzea doar zgomotele ei. Iar zgomotele erau o armonie perfectă. Artileria, cavaleria, lansările de săgeți, atacurile și falsele retrageri alcătuiau, pentru el, o simfonie strategică. Nici o notă nu distona față de celelalte, nici un instrument nu cânta fals. Văzând doar ce se Întâmpla În partea stângă, Alexandru realiza Întregul. Era un marș al victoriei. Faima lui Angelo se dovedea cu mult sub capacitatea lui reală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a inconștientului. La un moment, vorbindu-se de sănătate, Lenora inventă o expertiză de carne tare și sănătoasă asupra Elizei. Fu apoteoza. Doru trecu în casă cu Lina pentru a pregăti plecarea. Mini nu mai simțea acum la Prundeni toată simfonia aceea de expresionisme și impresionisme petrecută în sensibilitatea ei de rândul trecut, la izbucnirea dramei conjugale, care avea un așa de ciudat sfârșit. Ca și otrăvurile, acum etichetate în flacoane cu cap de mort, din trupul Lenorei, întreaga atmosferă a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
urările ce și le adresează vecinii, cu invitațiile ce și le fac la un pahar de vin, la o bucată de caltaboș, cârnaț sau cozonac. Pe casa scării pătrund din bucătării aromele care mai de care mai apetisante alcătuind o simfonie odorifică ce agresează puternic glandele salivare. Stau în camera de zi, cu televizorul deschis și încerc să-mi împart atenția între imaginile de pe ecran și cântecele colindătorilor. Constat cu plăcere că deși au trecut aproape șapte decenii de când umblam și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
albi într-un vas de argint. — Acorzi o valoare simbolică acestui moment? am con ti nuat, cu ochii la mâinile ei pierdute printre flori. — Așa cum muzica are un început, un mijloc și un sfârșit, tot așa îmi apare viața. Dacă simfonia aparține unui compozitor lipsit de har, ascultând-o, te poți rătăci. Toți ne mai pierdem pe drum, dar, pe la mijlocul vieții, busola fiind inima noastră, găsim calea să ne dregem senti mentele. — Hai s-o luăm atunci de la început. Vorbește-mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sigur că am dansat, eu ador să dansez. Câți ani ai stat la Buenos Aires? — Puțini, vreo doi ani. Până a venit Celibidache. A deschis stagiunea la celebrul teatru Colon. Toată scena era împodobită cu flori roșii și albastre. A dirijat Simfonia a IV-a de Brahms. Ascultându-i muzica, m-a copleșit o emoție infinită, pe care n-o mai simțisem niciodată. La sfârșitul concertului, m-am dus cu programul în mână să-i cer un autograf. Am stat la o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de tablouri după mine prin hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus aminte cu un fior. Am asistat și eu la una, când Maestrul pregătea o simfonie de Brahms cu orchestra Filarmonicii, la Ateneu. Avea o putere care-i vrăjea deopotrivă pe instru mentiști și spectatori. — Atunci poți să-ți faci o idee despre fervoarea și emo ția cu care mă duceam eu la repetițiile lui cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]