2,425 matches
-
bucate, nu ca mărgăritarele în orez. Ne străduim din răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii. Și ciupercile ajung la oraș, dar direct în tocăniță. Numai pe vapor și în povești șeful se salvează ultimul. Noblețea nu poate fi simulată. Decât cu efecte comice. Debutantul care nu se consideră genial este, pur și simplu, un troglodit. Adolescența are impresia că toate indicatoarele duc spre fericire. În iubire și în istorie nu există locuri rezervate. Marea iubire este suma aritmetică a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
așază valoarea pe soclul propriei splendori. Vâslim printre amenințări și recompense. Stau scriitorii în manuale ca în insectar. În esență, destinul te poate duce spre drumul Damascului, ori spre cel al Golgotei. La unele întrebări răspunde numai destinul Noi doar simulăm. Dozajul chimic al creierului face ca unii să se nască genii, iar alții imbecili. Ghinionul este un colaborator malefic al destinului. Norocul este intersecția în care transpirația se întâlnește cu șansa. Șansa noastră e că, deocamdată, Dumnezeu nu-și prea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
joc de blocul de marmură care i-a fost repartizat. Nu putem lăsa trecutul fără sicriu dar nici viitorul fără leagăn. Eroii sunt cariatide ale istoriei. În istorie există foarte puține perioade de sleire a conflictelor. Mă tem că istoria simulează căutarea adevărului. Marile decizii ale istoriei se iau pe la colțurile congreselor. Acordurile de pace sunt niște hârtii care rezistă până la primul scuipat al istoriei. Istoria este terenul tuturor nisipurilor mișcătoare. În timp ce Geografia este solemnă și indiferentă, Istoria devine tot mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
economie, capitaliștii - în cultură. Prin bucătăria țăranului român trece, de multe secole, meridianul foamei. La curtea regelui există un singur bufon. Consilierii au apărut mai târziu. Cine mai poate face ordine în debandada orologică a istoriei? Mă tem că istoria simulează căutarea adevărului. Comunismul a fost tragedie, nu operetă așa cum s-a crezut. Marile puteri nu oferă țărilor mici decât șansa să opteze între ciumă și holeră. Doar trei etape zdruncină ființa umană : trecutul, prezentul și viitorul. Comunismul și fascismul au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ori: întâi că i-a creat; apoi că nu le-a adus la cunoștință. Mă tem de proștii cu aspirații. Nu ești prost când calci într-o groapă, ci când nu ratezi nici una din câte îți ies în cale. Unii simulează prostia. Alții sunt chiar sinceri. Prostia este sigură. Ea nu suportă ambiguitatea. În mâna prostului creionul devine mitralieră. Idiotul e sincer. Semidoctul - viclean. Sunt creiere care au mai puține circumvoluțiuni decât ceapa. Vin unii la cenaclu literar cu decorațiile de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de indiferență. Arta fundamentală a orgoliului este intoleranța. Cîndva muzele noastre făceau trotuarul între poeți și zei. Acum se duc în Levant. Răutatea nu se învață în academii. Dar este prezentă și acolo. Există și nebuni de excepție. Dar cei mai mulți simulează geniul. Ariviștii vor să dețină exclusivitate și pe lingușiri. Fără sprijinul victimelor, comunismul nu ar fi rezistat jumătate de secol. Alcoolul ne ajută să devenim abisali, euforici și, după câteva ore, de o banalitate sforăitoare. În cazul liderilor politici, aroganța
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o transbordare a obsesiilor. Bătrânețea nu mai este hărtănită de instincte, ci de scleroză. Suntem poluați. Nici animalele de pradă nu ne mai mănâncă decât în situații disperate. Marile eșecuri ale democrației se numesc Socrate și Hitler. Milioane de oameni simulează viața. Condiția umană se malignizează văzând cu ochii. Statuile ridicate în timpul vieții nu vindecă amneziile posterității, ci generează greață. Foarte multe creiere par născute din greșeală. Un creier stresat otrăvește întregul trup. Televiziunea comercială aceasta gumă de mestecat a spiritului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în când, își întrerupea activitatea pentru câteva secunde și se și vedea plimbându-se cu ea la braț prin Cișmigiu. Doamne, ce fericire! Tocmai de aceea voia să apară în fața lor ca un tip interesant și enigmatic. Deci, trebuia să simuleze și să se prefacă că nu s-a întâmplat nimic. Ele vor crede că s-au înșelat și totul va reintra în normal. Exact în clipa în care era sigur că pericolul a trecut, că stomacul se liniștise, din nou
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
când intră în camera nepoților, pardon, în camera sa?... Poate că îl va scoate din lâncezeală, îi va da și lui ceva de făcut? Pentru ca să-l poată surprinde, va trebui, fără televizor, fără radio... cu ochii pe jumătate închiși să simuleze un somn profund de copil năzdrăvan și, în voie, să se lase dus de soartă undeva..., spre exemplu undeva ..., dincolo de Cercul Arctic, dar nu copil cum cred unii ci un adevărat bărbat, în floarea vârstei, sănătos și puternic, să se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cei mari trăiesc În palate. Maiorul Petkovici zise: — Ceea ce spune arestatul nu are nici o relevanță asupra cazului. E un discurs politic. — Lasă-l să continue. Colonelul Hartep Își acoperi fața cu mâna și Închise ochii. Dr. Czinner se gândi că simulează că doarme pentru a-și masca lipsa de interes, dar colonelul deschise iar ochii când Czinner i se adresă cu indignare: — Cât de depășiți sunteți, cu granițele voastre și patriotismul vostru! Avionul nu știe ce sunt acelea frontiere. Nici bancherii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din cap până În picioare. Nu avea palton și tremura de frig. Unul din oameni râse și Îl Împunse cu degetul În stomac. — Vor să vadă dacă-i adevărată, explică șoferul. — Ce să fie adevărată? — Rotunjimea dumneavoastră. Josef Grünlich trebui să simuleze amuzamentul ca răspuns la insultă și zâmbet, la zâmbet. Respectul lui de sine fusese știrbit de doi idioți anonimi pe care n-o să-i mai vadă niciodată. Altcineva va trebui să poarte durerea aceastei rușini, pentru că mândria - și acum durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fiecărui copac și boala zbura în fiecare țânțar, dar, pentru prima dată, încerca senzația că nu se confruntă cu propria lui natură, ci doar cu Natura. Și era liber; îndeajuns de liber ca să nu trebuiască să-și iubească patria, să simuleze curajul sau să se vadă obligat să se fălească cu virilitatea. Libertatea lui mergea dincolo de faptul că se trezea la ora când avea chef, că își petrecea ziua tolănit într-un hamac și că mânca atunci când avea poftă. Libertatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
loc. Dinu, micuțul soldățel își pune echipamentul. Culcat! strigă colonelul. Dinu se șterge pe genunchi, ca și cum ar fi fost murdar și se culcă cu o încetineală remarcabilă. La gard, adunarea! Dinu pornește moșnegește spre gard. Pas alergător! strigă colonelul. Dinu simulează un mers mai rapid. La loc comanda! Dinu merge spre gard, ba mai fugăreșete un țînc de pămînt. Colonelul începe să se învinețească. Întreg plutonul are pe față un zîmbet sictirit. Te învăț eu minte! Te bag la bulău! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tam-tam-ul pentru vreo cincizeci de spațioți care se agitau pe loc fâlfâindu-și brațele În toate direcțiile. De fapt, era vorba de dansuri ale recoltei, Învățate la atelierele de dansuri africane; de regulă, după câteva ore, unii participanți trăiau sau simulau o stare de transă. Într-un sens literar sau Învechit, transa desemnează o neliniște extrem de vie, o teamă legată de ideea unui pericol iminent. „Prefer să-mi iau lumea-n cap, decât să mai trăiesc asemenea transe” (Émile Zola). Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
filozofice noi, dimpotrivă, avea să-i discrediteze pe toți intelectualii aparținând „științelor umaniste”; acapararea de către oamenii de știință a tuturor domeniilor gândirii devenise inevitabilă. Interesul ocazional, contradictoriu și fluctuant pe care, din când În când, simpatizanții mișcării New Age Îl simulau pentru câte-o credință născută din „vechile tradiții spirituale” nu trăda decât o stare de confuzie patetică, vecină cu schizofrenia. În realitate, ca toți ceilalți membri ai societății și poate mai mult decât ei, adepții New Age aveau Încredere doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spun dintr-o răsuflare despre ce este vorba. Știrea șoc pentru alții, nu pentru noi, e că, șase români au rezistat cu brio timp de 15 zile în aridul deșert american Colorado, în condiții deosebit de aspre, care potrivit scenariului american, simulau viața pe Marte. Este demn de luat în seamă că Agenția Spațială Română, care ne tot amenința pe toate canalele de mass media, până de curând, că din toată sărăcia românului, prin strângerea curelei și strângere la pungă se va
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de om în care s-a întrupat Hristos și a plecat la Dumnezeu din trup de om. Nu spune nimic uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor, a Decemvirilor, strangularea lor prin spate, apoi un glonte în ceafă pentru a simula evadarea și aruncarea „cadavrelor” în adânca groapă peste care s-au turnat multe damigene de vitriol, apoi vagoane de beton, straniu ascunziș? Dar legionarii sunt nemuritori și rămân lancea de fier în lupta cu dușmanul Crucii și al Neamului nostru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și convențional, ca să aibă un motiv să mă ierte. Dar încăpățînarea mea era mai mare decât spaima. În consecință, am refuzat cu cerbicie să promit că voi pune capăt carierei mele de incendiator, ceea ce a silit-o pe mama să simuleze mai departe hotărârea de a mă spânzura, pentru a mă determina să regret. Lecția de pedagogie a fost, însă, întreruptă de apariția tatei care n-a apreciat-o. În loc să mă ia de guler și să-mi tragă bătaia cuvenită, i-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și îndrăznise să înfrunte armata romană, reușind să-i scape lui Nero. Valerius ridică privirea. Câinele nu mai era la picioarele lui. Dispăruse. Inima începu să-i bată nebunește. Încercă să-și controleze respirația. Își zise că somnul - chiar și simulat - l-ar fi salvat de o lovitură de cuțit. Regretă că nu avea firea curajoasă a fratelui său, Antonius Primus, care fusese întotdeauna soldat, iar acum era tribun în Legiunea a șaptea Galbiana, în Pannonia; el nu fusese niciodată cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
poporului. Așa fac tiranii. Proculus se opri lângă doi luptători cu capul acoperit de o bonetă strâmtă de piele, care se înfruntau în acrochirisma. — Vezi? întrebă maestrul arătând spre cei doi. E un fel de joc în care loviturile sunt simulate cu palmele deschise, dar în care trebuie să cunoști anumite scheme de evitare și de apărare - îți aperi fața cu brațele îndoite. Privi cu atenție lupta celor doi. — La Roma s-a format o asociație a atleților profesioniști. Luptătorii, pugiliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
adâncul sufletului, trebuie să simți ceva asemănător. — Îmi citești gândurile, zise Valerius, îndreptându-se spre cercul de plecare. — Știi asta, nu? De îndată ce Valerius ajunse pe poziție, Proculus apucă bățul de un capăt. — O luăm de la început. De multe ori, Proculus simula un atac la picioare, dar schimba fulgerător direcția, atacând la cap. Valerius fu lovit de mai multe ori înainte să-și coordoneze mișcările de sus în jos și invers, fiindcă erau prea ample ca să contracareze rapid atacul. Când soarele ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dădu scutul mare, dreptunghiular, și un coif de antrenament, din piele. Pe coif, în dreptul tâmplelor, erau două pene roșii. — Acum, prietene, când acest mirmilon se va apropia de tine, va trebui să ridici brațul și să-i smulgi o pană, simulând un atac la cap. Mirmilonul înaintă spre Valerius, care, văzând că pana din dreapta se afla destul de aproape, întinse mâna s-o smulgă. Imediat, mirmilonul împinse cu putere cotul în peretele intern al scutului, care îl lovi pe Valerius, făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tovarășul lui în cap cu marginea scutului. Celălalt devie lovitura înclinând scutul, cu o tehnică asemănătoare celei a secutor-ilor. Apoi, aproape îngenunchind, strecură arma sub scutul adversarului, spre picioarele acestuia. Pumnalul de lemn se apropie de genunchiul stâng al celuilalt, simulând tăierea ligamentelor. — Ai văzut? comentă Proculus. Dacă nu ar avea coapsa protejată, acel provocator ar fi acum șchiop pe viață sau mort. Valerius observă că provocatores, care își vârau de multe ori capul sub propriul scut, nu aveau coifuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și piciorul drept întins în spate. Bustul era drept, scutul concav era ținut vertical, lipit de genunchiul și de umărul stâng, iar coiful abia se ivea deasupra marginii superioare a scutului, atât cât să-i îngăduie luptătorului să vadă. Flamma simulă un atac la cap, apoi schimbă brusc direcția și îndreptă tridentul spre tibia lui Valerius. Acesta intui mișcarea adversarului și simulă că-și apără capul, dar imediat ce tridentul se îndreptă în jos, spre el, întinse scutul, prinse arma lui Flamma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]