2,409 matches
-
vorbindu-se despre Cel de Sus. Regele Universului era, după credința lui Rudi, prezent în toți oamenii. A întâlni pe unul din ei, pe stradă sau în sinagogă, era ca și cum l-ar fi întâlnit pe Dumnezeu însuși. Se ducea la sinagogă să lase acolo ceva din viața lui tristă, să se ușureze de greutatea ei, măcar puțin. Și mai ales să-i întâlnească pe evreii din toate țările din est - acolo toți știau că micul lui anticariat dăduse faliment și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui. Dar numai când saluta o femeie tânără, numai atunci ridurile dese de pe fața lui muncită de ani se deschideau ca un evantai chinezesc, luminând toată fața într-un surâs adresat chipului privilegiat. Afară era frig chiar primăvara, dar în sinagogă domnea o anumită căldură care venea de la corpurile mișunătoare ale oamenilor. Rudi se simțea înviat și-i servea pe cei întâlniți în cale cu caramele. - Rudi e amorezat, spunea un cunoscut celorlalți. Iubirea trezește mereu sentimente bune. - Ești îndrăgostit? întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
numai o singură problemă: rabinul! Știu că îmi va pune bețe în roate. Tua și familia ei nu sunt nici măcar luterani, nimic! Un bun evreu care se căsătorește într-o familie de atei e de neiertat. Voi fi exclus din sinagogă, fără îndoială. I-am trimis rabinului deja o scrisoare, dar n-am primit nici un răspuns. Dar iubirea stă mereu sus, chiar deasupra religiei care este numai un suport pentru trăirile interioare ale omului. Poate că sunt un evreu rău. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Cuvintele binevoitoare ale rabinului erau ca niște lovituri în inima lui, care începu să bată ca un mânz dornic să alerge pe preeriile verzi ale lumii. - Oare pot să duc o asemenea bucurie fără să-mi dau duhul? Părăsi repede sinagoga și se îndreptă spre Strandvägen, către magazinele unde putea să cumpere ceva pentru Tua și familia ei. Și poate un parfum bun pentru el, ca să miroasă bine. Dar îi era greu să meargă. Ca și cum pielea ghetelor i-ar fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de rugăciune forma valuri și imaginea unor pene împietrite. Menora fusese așezată la capul lui Rudi. Unul dintre bărbați spuse: - Așa sfârșește scurta nemurire a omului. Cei doi bărbați părăsiră camera, închizând bine ușa după ei. După-amiază sosiră oamenii de la sinagogă ca să ridice corpul lui Rudi. Era ușor ca o pană. Corpul fusese înfășurat în șalul de rugăciune și pus într-un sicriu de lemn, care la rândul lui urma să fie pus în superbul sicriu al comunității evreiești, după ritualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în aceeași stare. Natanael plânsese dezolat, apoi se hotărâse să facă dreptate - cumpărase o piatră de granit și pusese să se graveze pe ea aceste cuvinte: „Primului Rudi de la celălalt Rudi, pioasă aducere-aminte“. În după-amiaza aceleiași zile se dusese la sinagogă și-l întâlnise pe rabin cu câțiva cunoscuți. Ar fi vrut să-i strângă în brațe, să le povestească despre tot ce i se întâmplase. Dar în loc de asta începuse să se bâlbâie, spunând că era neam cu Rudi, din vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
picioare pentru că era încălțat cu ele când o întâlnise pe o fată cu care dorea să se însoare. - Ha, ha, ha! Natanael se înroșise din cauza râsului colectiv. Apoi se retrăsese tulburat, dar hotărât să nu se mai ducă niciodată la sinagogă. Dar nu se întâmplă niciodată exact așa cum planifică oamenii la furie. Natanael s-a căsătorit cu Tua și într-un fel cu toată familia ei. Anticariatul a fost botezat cu numele TUA. Cu timpul deveni locul cel mai iubit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bucura niciodată. Chiar și iubirea pentru Tua, care-l făcea fericit, era o iubire semănând cu o rană adâncă. Obișnuia să se scoale dis-de-dimineață și hoinărea pe străzi cu gânduri întunecate. Odată, într-o sâmbătă, pașii îl duseseră în apropierea sinagogii. Acolo întâlnise un om care-l salutase cu urarea de Sabat. Natanael i-a răspuns imediat, urmându-l la sinagogă. Recunoscuse în acel om pe cel care îl numise pe Rudi „fustangiu“. Ce întâmplare ciudată! Omul îl recunoscuse și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să se scoale dis-de-dimineață și hoinărea pe străzi cu gânduri întunecate. Odată, într-o sâmbătă, pașii îl duseseră în apropierea sinagogii. Acolo întâlnise un om care-l salutase cu urarea de Sabat. Natanael i-a răspuns imediat, urmându-l la sinagogă. Recunoscuse în acel om pe cel care îl numise pe Rudi „fustangiu“. Ce întâmplare ciudată! Omul îl recunoscuse și el pe Natanael, amintindu-și foarte bine cum împreună cu rabinul și alții râseseră de Rudi. Acum își cerea scuze în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cerea scuze în mod sincer: - Iartă-mă! Dar un râs bun prelungește viața! Apoi adăugase repede, împins de căldura inimii: - Când te văd, am impresia că-l văd chiar pe Rudi! Un surâs luminase fața lui Natanael. Când intraseră în sinagogă se așezase direct pe locul lui Rudi. Ca și cum acel loc fusese dintotdeauna al lui. Se simțea împăcat că acel om, care luase în batjocură amintirea lui Rudi, acum, în mod spontan, îi arăta căldură. Era ca și cum ar fi regăsit viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bunic descindea din evrei veniți din Spania sau din evrei alungați din Spania sau din evrei care trăiau la curtea papală de la Avignon. Aș fi putut evita să mă duc la liturghie, dar nu m-aș fi distrat nici la sinagogă, pare-se. Aș fi fost perfect ca discipol al unui dascăl În hasidism, „ca să fiu alături de el și să-l privesc cum Își leagă șireturile la pantofi“, după cum a răspuns un eminent rabin cînd a arătat din ce motive voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dispărut. Germanicus cască neîncrezător ochii la el. Își face repede so co teala. Tânărul Agrippa și mama lui, prințesa Berenice, frecventează cea mai aleasă societate din Cetate. De cine să fie vorba? — Trebuia să mă întâlnesc aseară cu el la sinagogă, mormăie încurcat Iulius Herodes. Trage aer în piept: — Și n-a venit... Termină cu un oftat: — De atunci îl caut întruna, dar parcă s-a evaporat... Germanicus își răsfrânge ușor disprețuitor buza de sus. Ah! Un evreu deci. Pe Iovis
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și dificilă mai este comu nitatea asta la Roma, una dintre cele mai mari din imperiu. Peste opt mii de suflete pe care nimeni nu le invidiază pentru bogăția lor. Din contră! Stau ciurdă lângă casele alea de rugăciuni numite sinagogi și cerșesc. Cu adevărat, o populație extrem de supărătoare, ale cărei superstiții este o virtute să le combați. Trage cu coada ochiului spre Iulius Herodes. Îl vede încruntat, fremătând mărunt din tălpi. Știe că nici el nu gustă carne de porc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
râmătorii erau lăsați să moară de moarte bună în cotețe. Îl aude pe Iulius Agrippa și ridică ochii spre el. — Astăzi este sâmbătă, spune el mohorât, ziua lui Saturn, și ar fi trebuit să se afle încă de aseară la sinagogă, să slăvească așa cum se cuvine începutul sabatului... Ziua lui Saturn? se revoltă în sinea lui tânărul roman. Auzi colo! Ce-or fi statornicit tocmai ziua asta, când zeul la care se închină ei e plăsmuit numai cu mintea? Nu cifrele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
recunoscută ca licită pe tot cuprinsul imperiului. Herodes Agrippa se uită repede în lături, evitând să-l privească. Romanul începe să-și piardă răbdarea. Ridică tonul: — Ce te nemulțumește? Nu vi s-a garantat dreptul de a vă aduna în sinagogi pentru rugăciuni? Mârâie printre dinți: Și ce-oți mai face pe acolo... De data aceasta, evreul îi aruncă o uitătură piezișă. Germanicus nu-l ia în seamă. E prea pornit: — Până și furtul cărților pe care le considerați sfinte este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Numai Statilius Taurus, prefectul Urbei, s-a agitat puțin. A pus să fie biciuiți vreo doi-trei făptași în piața publică. Însă rușinea când au găsit într-o dimineață o statuie a împăratului târâtă dintr-un gymnasium și așezată taman în fața sinagogii unde se duce și el nu a fost nici astăzi spălată, deși mama lui s-a dus să se plângă chiar Liviei. Germanicus îi cercetează pe furiș chipul neliniștit. Un nor de mâhnire coboară și peste el. Ciudată mai este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sigur decât de un singur fapt: din moment ce Augustus respectă carta libertăților religioase iudaice formulată de Iulius Caesar, nici un funcționar de stat nu a putut clinti un fir de păr din capul unui evreu pentru simplul fapt că se ducea la sinagogă. Altceva trebuie să fie la mijloc... — Individul ăla al tău nu cumva s-a apucat să facă prozelitism? întreabă brusc. Asta ar fi cu adevărat un delict, căci religia și politica nu sunt totuna. Evreilor le este garantat dreptul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de care trebuie să fim mândri, invită și la un asemenea exercițiu de memorie. Sorin Antohi București, 6 august 2006 Cuvânt înainte (Sorin Antohi) Un ștetl în România stalinistă Primii ani rămași în memorie; cercurile concentrice ale începutului; studiul la sinagogă; prima experiență a libertății; copil printre adulți; sentimentul timpuriu al diferenței; clasele primare; de la idiș la ebraică și română; evrei și români; Creangă, Veronica Micle, „plopii lui Eminescu”; emigrarea: niciodată cu adevărat hotărâtă, mereu amânată; mediul social se schimbă; primele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
al inadecvării: „mă aflu într-un loc în care nu vreau să fiu”; prima „discriminare”; noi experiențe ale diferenței; idiș și română; tabere de vară la Covasna; prin împrejurimile Târgului; mozaici și creștini; „să-mi aduci apă sfințită”; biserică și sinagogă; călătorii cu unchiul; Bacăul și Bacovia; cuferele mereu pregătite: primul spațiu al exilului; intrarea la liceu; „alegerea” între „uman” și „real”; „alegerea” forțată, prima injustiție resimțită; „antagonism instituțional”; „munca voluntară”; parcursul școlar; o mică utopie: cooperativa; unchiul protector; învățarea românei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Fratele meu era cu vreo doi ani mai mic decât mine, sora încă nu se născuse, iar eu eram de fapt copilul mătușilor și al bunicilor. Asta mi-a dat un sentiment extraordinar de siguranță. Faptul că mă duceam la sinagogă să studiez, dar eram liber imediat, mi-a creat un sentiment mult mai puternic - dacă nu mă duceam la învățătură, nu-l cunoșteam -, un sentiment de independență: „mă duc acolo singur și studiez”; dar și un altfel de sentiment, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dau alt exemplu. Erau două biserici, una mai departe de școală, alta mai aproape. În cea de aproape am fost de vreo două ori, fiindcă era o atracție: slujba ortodoxă era dramatică, era ceva foarte diferit de serviciul divin de la sinagogă. Nu mi-a fost frică să intru, să stau acolo, să mă uit, să ascult; nu m-am temut că apare cineva să-mi zică „ieși afară!” Asta cred că a fost tot pe la 12-13 ani. Desigur, știam că religia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de acest gen. Spuneam pe la începutul convorbirii noastre că tatăl meu, care nu mai știa nici el, după ani de așteptare, dacă o să mai plecăm sau nu în Israel, se temea că voi crește fără să știu ebraică. Mergeam la sinagogă, puteam să citesc rugăciunea, dar nu mai înțelegeam aproape nimic altceva, uitasem ce învățasem la școala Heder. Așa că tatăl meu a decis să-mi ia profesor particular, pe cineva care știa foarte bine ebraica și venea de vreo două ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
carte un tip de iudaism pe care nu-l știam, cu întreg fundalul său istoric, social și cultural originar, inclusiv concurența între diverse secte etc. Erau în târg vreo două mici grupuri de evrei foarte ortodocși care studiau Talmudul în sinagogi. Am vrut să mă duc să studiez și eu cu ei, dar nu mi s-a dat voie, pentru că nu purtam iarmulka. Familia mea era mai curând ortodoxă, pr când eu eram rebel. Condiția de admitere în grupul de studiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dar nu mi s-a dat voie, pentru că nu purtam iarmulka. Familia mea era mai curând ortodoxă, pr când eu eram rebel. Condiția de admitere în grupul de studiu era să porți iarmulka tot timpul, nu numai când mergeai la sinagogă. Așa că, deși aș fi vrut să învăț, n-am fost primit, fiindcă nu le-am acceptat condiția. Eu voiam să studiez liber, nu condiționat. S.A.: Dar ceilalți copii care mergeau acolo respectau condiția? M.I.: Da. De fapt, nu erau copii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
prea multe eforturi. Nici eu, cum am recunoscut mai înainte. Dar am avut măcar un fel de interes pasiv. De citit, din păcate, n-am citit prea mult. Profesorul mi-a dat tot felul de cărți vechi în ebraică; în sinagogă erau o mulțime: rafturi, pereți întregi. Dar nu le puteam citi, fiindcă nu aveam decât cunoștințe lingvistice foarte rudimentare. S.A.: Și nu-ți trezeau o curiozitate la fel de intensă ca toate celelalte cărți? Nu te motivau, prin simpla lor existență, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]