6,584 matches
-
pe care nu le cunoaștem [...]. Conștiința individuală se Îmbogățește prin descoperirile proprii, dar, cea mai mare parte a timpului, ea se dezvoltă bazându se pe aceea ce au descoperit alții” . „Conștiința nu este niciodată trăită la plural, ci numai la singular. Chiar În cazurile patologice de dezagregare a personalității sau de personalitate dublă, cele două persoane alternează, nu se manifestă niciodată simultan [...]. Conștiința este strâns legată și dependentă de starea fizică a unei anumite porțiuni de materie, corpul. (Gândiți-vă la
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
prin care fenomenul schizofreniei poate fi studiat. Pare evident să apreciem că, în concordanță cu datele cunoscute în prezent, factorii biologici și ambientali, în egală măsură, concură în declanșarea debutului schizofreniei. Cu toate acestea, schizofrenia nu este o entitate clinică singulară, ci una complexă care subsumează diverse subentități ce pot avea în consecință modalități de expresie variate. Datele găsite sugerează faptul că în simptomele sale precoce schizofrenia prezintă o expresie destul de uniformă și robustă. Cu excepția unor diferențe minore ale unor
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
nereușită la nivelul celor două instituții. Este chiar nota care i s-a dat „evenimentului”, cu nuanțări diferite, în mai toate relatările de presă apărute până în prezent atât la București, cât și la Chișinău. Care sunt cauzele acestui eșec deloc singular - putem vorbi chiar despre o anume ritualizare a eșecurilor -, deloc imprevizibil? Evident, nu pot face acum, în spațiul acestui text, o analiză amplă și subtilă; voi încerca să schițez câteva explicații posibile, foarte personale. Mai întâi, a ieșit din nou
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și altor cărți de proză semnate de poeți, care, judecând după publicațiile lor din presă, înclină să creadă că proza constituie adevărata coloană vertebrală a unei literaturi. În dramaturgie, cu piese jucate în teatru, dar nepublicate încă în volum, rămâne singular Val Butnaru, un autor capabil să ofere lucrări notabile în domeniu. Critica literară, cea care dă seamă de conștiința și maturitatea unei literaturi, este cvasiinexistentă în cadrul generației ’80. Cum Andrei Țurcanu, mai aproape ca vârstă de ea, s-a refugiat
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
politic presupune o analiză retrospectivă și o contextualizare absolut necesare înțelegerii unor fenomene, care, privite separat și la dimensiuni locale, ne pot duce pe piste de interpretare false sau restrânse. Deocamdată, nu putem vorbi în Basarabia decât de niște tentative singulare și timide în abordarea eseului politic. Numele pe care le putem invoca sunt puține și pot fi suspectate de infidelitate față de acest gen de scriere (Vladimir Beșleagă, Vitalie Ciobanu, Nicolae Negru, Andrei Țurcanu, Constantin Cheianu). Faptul acesta denotă slabul suport
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fi fost de ajuns, la cererea concitadinilor noștri rusofoni, foarte pricepuți în a-și asigura o anume comoditate și a-și apăra statutul de privilegiați, de la un timp este dublat cu comentarii (oribile) în rusă și popularul canal Eurosport. Protestele singulare care au cerut să fie preluată versiunea în limba română a postului sau măcar păstrat comentariul profesionist, original, în limba engleză au fost strivite - și în acest caz - de listele impresionante ale celor care preferă comentariul în limba rusă. Acest
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
scrie românește. Am păstrat ortografia originalului (aici, fragmentele cu cursiv), pentru a observa mai lesne evoluția în plan lingvistic a acestui om antrenat într-un joc deopotrivă de copilăros și matur. Nu încerc să caut multe semnificații pentru acest caz singular și, să recunoaștem, neobișnuit pentru Chișinău. Lectura lui e la suprafață: într-un mediu lingvistic preponderent românesc, oamenii încep să vorbească și să gândească românește... Arbitrii, pot să spui, au distrus campionatu. Blatter rahat...Uite la fața lui de hoț
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și evenimente biologice; alte evenimente demografice (căsătoria, divorțul, modificare domiciliului) sunt evenimente sociale. Evenimentele demografice constituie obiect de înregistrare în actele de stare civilă sau în alte sisteme de evidență, fiind supuse observării statistice curente. Evenimentele demografice, fiind cazuri reale singulare, prezintă interes din punct de vedere medical, biologic, social și economic, dar ele nu permit desprinderea unor legități care guvernează populațiile, și de aceea nu constituie obiect de studiu al demografiei, luate individual; c) Fenomenul demografic definește masa (totalitatea) evenimentelor
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
reușit decât o tranziție parțială, mai mult figurativă, spre altceva decât ceea ce au fost textele din anii '80. Spiritul analitic sau deschiderea spre interpretări divergente, multiple, nu și-au găsit locul, iar textul nu s-a putut desprinde de narațiunea singulară. Incoerențele nu țin loc de pluralitate. Exercițiul reflexiv, problematizarea și "învățarea prin descoperire" au rămas, în mare parte, simple deziderate, în ciuda noului discurs educațional, centrat pe valorile democratice și participative. Narațiunile de uz școlar ar putea fi totuși considerabil îmbunătățite
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să-și ia cravata roșie de la gât!" (Titel Constantinescu, Frica și alte spaime. Jurnal, 1978-1989, vol. I., Editura Victor Frunză, București, 2000, p. 178). 165 Confuzie: este vorba despre postul de radio "Europa Liberă". 166 Nu a fost o situație singulară. În preajma sărbătorilor de iarnă, eforturile de aprovizionare se întețeau. Chiar și în Timișoara, luptele de stradă nu i-au perturbat prea tare pe cei hotărâți să își asigure proviziile. Un tânăr, venit special în oraș ca să ia parte la revoluție
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
vs. roman parodic. Pentru o reconsiderare a parodiei, azi Asemenea multor noțiuni din aria teoriei literare, și parodia are un istoric desfășurat pe o îndelungată perioadă de timp, este dificil de încadrat în tipare și de definit într-o formă singulară, definitivă. Alăturându-i, pentru a o valida prin exemple, un termen care suscită încă numeroase probleme precum romanul metamorfozându-se continuu, în lumina ultimelor trei secole, din simplă specie a genului epic într-un gen în sine -, urmăm căile deschise
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că în foarte puține cazuri aceștia constituie "un nucleu" în sine, majoritatea fiind autori cunoscuți publicului grație unor altfel de scrieri, pentru că practică, în genere, o scriitură în note complet diferite de cea parodică 14. Contraexemplul considerat de Gérard Genette singular este grupul de scriitori generic numit Ou.Li.Po (abreviere pentru L'Ouvroir de Littérature Potentielle), fondat în noiembrie 1960 de Raymond Queneau, François Le Lionnais, Léonce Nadirpher și alții. Aceștia s-au constituit, declarat, în "avatarii moderni ai parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
integrate într-un circuit condamnat "să plutească", după expresia teoreticianului citat, "liber". Cititorul reface, chiar dacă pe căi mai puțin ortodoxe, dictate de posibilitățile proprii, codul care transformă o operă literară într-o parodie. Textul parodic nu funcționează în virtutea unui scop singular, acela de a-și submina modelul. El își revendică un caracter de "sinteză dialectică", suficient de bine motivată pentru a face să răsară din procedee/ forme vechi, fără ca acestea să dispară complet, un procedeu/ o formă nouă. Contribuțiile lui Boris
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scoate în evidență tipicul parodiei, acel sine qua non pe care toți cercetătorii fenomenului l-au regăsit și evidențiat, sub o formă sau alta: parodia se referă la, ba mai mult, "atacă" (dacă preluăm termenul lui G. Genette) doar texte singulare, de obicei scurte și suficient de bine cunoscute de public "pentru ca efectul să fie perceptibil". Concluzionând, Genette afirmă că parodia trebuie să fie înțeleasă drept "transformare minimală a unui text", ceea ce permite și încadrarea, la capitolul parodiilor, a unor opere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
multiplicarea creațiilor parodice la acea vreme. Momentul istoric le-a fost prielnic și bufonilor-parodiști, prin extensie și parodiei literare. E semnificativă și dezvoltarea ramificată a parodiei renascentiste, ea manifestându-se în mai multe subspecii pe un fond generic nu întotdeauna singular. Vorbim astfel de elemente precursoare ale parodiei cunoscute, mai mult sau mai puțin episodic, sub formele de faceție și burlă, la anumiți autori, de o parodie în sine, prin care excelează această perioadă în Italia -și anume eposul eroi-comic, născut
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și în Occident deopotrivă. Spațiul sacralizat al pădurii Ardenilor le oferă ascunziș instinctelor, dar și proba de foc a fântânii: Ranaldo bea din fântâna urii, iar Angelica din fântâna iubirii. Sentimentele se schimbă periodic, în funcție de repetarea acestui act, care, nemaifiind singular, se desacralizează. Intervenția puterii este promptă, căci și conflictul era în măsură să amenințe integritatea înaltelor trăiri de capă și spadă: Carol cel Mare intervine între junii Orlando și Ranaldo, încredințând-o pe Angelica mai vârstnicului duce Namo de Bavaria
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
De ce însă a simțit el nevoia să se raporteze, prin distanțare parodică, la o literatură care, la vremea ei, continuase o literatură precedentă, "asasinându-i" contextual valorile? Un posibil răspuns dă Francesco de Sanctis, accentuând caracterul inovator tocmai prin comicul singular al scriiturii ariostești: "Ariosto nu cântă isprăvile lui Agramante sau ale lui Carol și nici furiile lui Orlando sau iubirea lui Ruggiero și Bradamante; isprăvile sunt pentru el doar un punct fix în jurul căruia se desfășoară lumea cavalerească, sunt nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
substrat satiric: Istoria amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James, cunoscută în general sub titlul de Bătălia cărților. Piesa oferă o mostră de judecare sintetică a operelor parodice singulară în secolul Luminilor, secol în care este evident că s-a făcut multă parodie cu care însă teoria literară. Ca majoritatea scrierilor de factură satirică ale lui Jonathan Swift, și aceasta își găsește pretextul într-o dezbatere provocată de disputa
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
perioada postbelică, înfățișări opuse, de la romanul modernist proustian la metaromanul cultivat de André Gide, cel existențialist reprezentat prin Jean-Paul Sartre ori Albert Camus sau chiar antiromanul practicat de Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute, Michel Butor, Claude Simon, este surprinzătoare, dar nu singulară. Ea fusese pregătită de preceptele, programul și produsele literare ale mișcării Ou.li.po, la care a aderat și romancierul italian discutat de noi în paginile anterioare, Italo Calvino, și pe care Michel Tournier o prețuia în mod deosebit. Întemeiată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
qui lira le dernier", în G. Genette, op. cit., Seuil, Paris, 1982. 53 Pentru G. Genette, aceasta numește literaritatea literaturii, adică "ansamblul categoriilor generale sau transcendente tipuri de discurs, moduri de enunțare, genuri literare etc. pe care le relevă fiecare text singular" (cf. op. cit., p. 7). 54"Toute relation unissant un texte B (que j'appellerai hypertexte) à un texte antérieur A (que j'appellerai, bien sûr, hypotexte) sur lequel il se greffe d'une manière qui n'est pas celle du
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unui asemenea caz. Au semănat vânt, însă furtuna a fost direcționată asupra victimelor (toate ponoasele le-au tras imigranții români). La rândul lor, stânga și centru-stânga italiană a avut enorma vină de a oscila în pozițiile lor. Cu excepția unor cazuri singulare, virtuoase spun autorii cărții au întârziat să-și găsească busola. În general, de frică să nu piardă voturi stânga a suferit și a acceptat ofensiva ideologică a demersului politic, fără să identifice în propriile sale rădăcini, în propria sa istorie
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
creșterea numărului de analfabeți și, în general, scăderea nivelului de trai. Printre publicațiile italiene au mai rămas totuși câțiva nostalgici sau dezorientați, care nu au înțeles manevra sau intențiile campaniei nici atunci când atacurile erau evidente; aceștia mai lansează uneori atacuri singulare, ridicole și neprofesionale împotriva românilor, în general. Hilare sunt acele articole în care autorul dovedește o inacceptabilă necunoaștere a socialului în care trăiește și introduce românii în aceeași oală cu extracomunitarii, îi confundă cu albanezii sau cu țiganii, indiferent de
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
cules-o ei. Toate ponoasele le-au tras imigranții, care nu au fost altceva decât victime sacrificate ale acestor campanii. Centru-stânga (și dacă vrem stânga în general), a avut enorma vină de a oscila în pozițiile sale. Cu excepția unor cazuri singulare, virtuoase, a întârziat să-și găsească busola. În general de frică să nu piardă voturi a suferit ofensiva ideologică a adversarului politic, fără să găsească (și asta este vina ei cea mare) în propriile rădăcini, în propria istorie de solidaritate
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
orientată spre imaginea unei lumi determinate de legile fizice fără a lăsa spațiu pentru mitica lume a zeilor ori unui Dumnezeu care să fi condus lumea personal. Tentativa euhemerismului de a explica istoric originea credinței mitice în zei, interpretând reprezentările singulare ale zeilor ca personalități eminente ale trecutului cărora li s-au atribuit puțin câte puțin onoruri divine, transfigurându-i în amintire, contribuia la deprimarea ulterioară a sensului divin din lumea religioasă greacă. În mod cert, susținătorii unei asemenea idei se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îndreptățește oarecum opinia potrivit căreia în comunitățile creștine din primele generații nu se punea această problemă, pentru că nu exista. Inexistența acestei problematici se poate explica prin prestarea ocazională a serviciului militar, fapt pentru care admonestările nu vizau persoane și cazuri singulare. Se pare că, cel puțin la început, nu a existat o interdicție categorică a serviciului militar pentru creștini, opinie confirmată până astăzi de inexistența unei literaturi creștine în acest sens. Și cu toate acestea, învățătura lui Isus, predicată de misionarii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]