2,599 matches
-
Așa că în clipa când niște chitare au părut că susură, ne-am uitat repede pe geam, ne-a plăcut priveliștea și-am intrat. Abia la plecare ne-am dat seama că era chiar Sao Miguel. Deci, cine? În afară de noi, răsfirați singuratici la mese, bărbați și femei sorb vin și ciugulesc măsline. Patroana, o doamnă blondă, stil hipiot, proptește intrarea, toată zâmbet. Un chelner ca noaptea de negru, stilat, cu papion, stă lângă bar. Lipiți de un zid, pe scaune, doi chitariști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
istoric, pentru simplul motiv că îi este limitată marja obiectivității, esențială pentru corectitudinea interpretării. Pentru că realitățile istorice ale acelei epoci trebuie să fi fost dramatice pentru contemporani, din moment ce deschideau calea către asemenea atitudini, atitudini în care Paulescu nu era un singuratic după cum am văzut mai sus. Încercările domnului Bozdoghină de a ne convinge prin prezentarea evenimentelor vremii, citându-ne ostentativ presa de o anumită culoare, aservită și dominată de interese străine interesului național (cunoscută în epocă ca presa din Sărindar) sunt
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în acest sens, faptul că am reușit este un succes pentru imaginație și o negare chiar a noastră, a limitelor noastre și a celor care spun că imaginația nu poate să facă lucruri imposibile. Cum reușesc să se întâlnească delirurile singuratice ale pianistei și beatnikului? R.C.: Ele până la un punct sunt deliruri distincte, dar, la un moment dat, se întretaie, se încrucișează, bătălia le face să se încrucișeze, există un continuum, o conductă, un cordon ombilical care apar. Chiar dacă, în același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
la naștere), îl duc spre sinucidere, spre capitulare, nu spre luptă. Cei vii își omoară timpul cu ignorarea adevărului Enigmaticul oraș V. este, așadar, „animat“ doar de depărtările oricum tragice ale unui prim război mondial și dominat de imaginea Castelului singuratic și planturos (în care se dau verdicte și se curmă zile), căci viața nu clocotește aici, cu siguranță. O stare de încremeneală lasă loc istoriilor care fascinează și țintuiesc locului toate ființele nevinovate ce-i trec pragul. Pentru că fantomele trecutului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
editorialist pentru revistele Eva, 24-FUN, HBO, The One, Max, Unica. Continuă să lucreze ca actor de film (Călătoria lui Gruber, Charlie Countryman, Quod Erat Demonstrandum), dar și ca actor de teatru (Zaruri și cărți, Opposites Attract, Tom și Jerry, Vestul singuratic). În 2009 publică la Editura Humanitas colecția de povestiri intitulată Opere cumplite: Volumul unu. În 2011 publică la aceeași editură romanul Romantic Porno, iar în 2013 volumul Ficțiuni reale, un proiect colectiv (67 de scriitori) la care participă doar în calitate de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ferit atât de multe compromisuri și alte tare (a se citi meschinării) ale vieții noastre literare, în acest sens, Ștefan e un privilegiat. Credința sa în literatură nu a fost zdruncinată de frecușurile zilnice pe culoarele redacționale. Scriitorul e un singuratic. Un singuratic care observă cu minuțiozitate strada, cartierul, podurile, orașele și satele prin care îl mână pașii. Deseori, notația sa minuțios-realistă lunecă în fantastic, dar nu poposește prea mult acolo. Pentru Amariței fantasticul e un mod de a atinge și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de multe compromisuri și alte tare (a se citi meschinării) ale vieții noastre literare, în acest sens, Ștefan e un privilegiat. Credința sa în literatură nu a fost zdruncinată de frecușurile zilnice pe culoarele redacționale. Scriitorul e un singuratic. Un singuratic care observă cu minuțiozitate strada, cartierul, podurile, orașele și satele prin care îl mână pașii. Deseori, notația sa minuțios-realistă lunecă în fantastic, dar nu poposește prea mult acolo. Pentru Amariței fantasticul e un mod de a atinge și a creiona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o va găsi în trenul de Sinaia. Primul volum al romanului Moromeții este o revenire mărturisită la familia scriitorului. întrebarea care se ivește acum este dacă al II lea, apărut cu o întârziere de 12 ani, în 1967, romanele Marele singuratic (1972) și Delirul (1975), prin reluarea unor personaje și prin punerea în evidență a unor relații, pe care nu le-a dezvoltat suficient în primul volum al romanului Moromeții (nici nu avea cum!), alcătuiesc o cronică de familie sau, cel
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
a plăti cotele, abuzuri ale administrației locale, care vrea să obțină chitanța nr. 1 de predare a obligațiilor către stat, prezentarea evenimentelor se face permanent din interior, avându-se grija detaliului. întocmai ca în romanul Moromeții, în Delirul și Marele singuratic este surprinsă istoria într-un moment de cumpănă. în plus, Delirul rămâne, înainte de toate, o meditație asupra momentelor tulburi ale istoriei. Relațiile familiale trec în plan secund, deoarece prefacerile istorice și sociale cunosc un adevărat delir ce va avea reverberații
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
apărat, în cazul lui Ilie Moromete familia, nucleu dezvoltat parcă pe principiul cercurilor concentrice, printr-o cuprindere perspectivistă a romanelor ce preiau preocuparea pentru refacerea acestui „paradis pierdut”. Care este impresia creată de începuturile celor două romane, Delirul și Marele singuratic, după ce al doilea volum al romanului Moromeții, prin dispariția lui Ilie Moromete, condamnă la moarte o lume configurată atât mitic și istoric, cât și epic? Răspunsul se află în compararea incipitului celor două romane: și . Ce deosebire este între aceste
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
sau al părții a treia () și începutul părții a doua din al doilea volum al Moromeților () sau al părții a cincea din același volum () nu indică alte personaje sau spații, cu anticiparea altor problematici decât cele din Delirul sau Marele singuratic. Privite astfel, din perspectiva reluării destinului unor personaje, deoarece între primul și al doilea volum al romanului Moromeții par să lipsească niște pagini istorice, cele două romane aduc piesele lipsă ale jocului de puzzle pe care îl propune Moromeții în
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
înfrumusețată sau sărăcită, față de mersul evenimentelor, autorul ar avea o datorie morală, deoarece aceasta fusese trăită, înregistrată în aspectele ei lăuntrice, iar el trebuia să devină ecoul ei. Ca memorie a istoriei, romanul Delirul îi înregistrează „veritabilul delir”, iar Marele singuratic este imaginea metafizică a acestui delir. în prefață la romanul Delirul, I. Cristoiu afirmă: Acest adevăr istoric a fost trăit, a fost anunțat de romanul Moromeții, a fost profund meditat în Marele singuratic și apoi expus în Delirul. M. Preda
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
Delirul îi înregistrează „veritabilul delir”, iar Marele singuratic este imaginea metafizică a acestui delir. în prefață la romanul Delirul, I. Cristoiu afirmă: Acest adevăr istoric a fost trăit, a fost anunțat de romanul Moromeții, a fost profund meditat în Marele singuratic și apoi expus în Delirul. M. Preda pare să încadreze adevărul istoric într-o etichetă la care a ajuns printr-un îndelung proces meditativ, declanșat de o întreagă experiență a lumii valorificată metaforic păgânismul: Așternerea peste satul românesc a acestei
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
tradițională a satului, familia este un model de organizare a vieții, o unitate de măsură, o lume închisă în sine, o forță care asigură regenerabilitatea ființei. Perspectiva moromețiană asupra modului de întemeiere a unei familii este prezentată în romanul Marele singuratic și îmbracă într-un filon metafizic: Nu este această mentalitate un preambul pentru mitul fericirii prin iubire dezvoltat cu atâta substanțialitate de M. Preda în Cel mai iubit dintre pământeni ? în romanul Moromeții există două perspective asupra modului de constituire
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
nu este singular în primul volum al romanului. Aceeași viziune este împărtășită în modul de întemeiere al familiei lui Boțoghină: O altă perspectivă urmărită pe o vastă întindere, a celor două volume și a celor două romane, Delirul și Marele singuratic, este a celei de-a doua căsătorii a lui Moromete, cu Catrina, sugestie a familiei hibride, pândită permanent de pericolul disoluției. Cel de-al doilea volum al romanului Moromeții dezvăluie, însă, și cum fusese întemeiată prima căsătorie a lui Moromete
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
Zuckerberg“, adăuga Grossman. Cei care-l cunosc spun că, deși se poartă uneori mai ciudat, Zuckerberg e un tip plăcut - o prezență caldă, nu rece, după cum îl descrie Grossman 25. În realitate, scria Time, Zuckerberg nu e alienat și nici singuratic, ca personajul care-i poartă numele în film. Dimpotrivă. „și-a petrecut toată viața în medii sociale ai căror membri sunt apropiați, intens conectați și se sprijină reciproc: mai întâi în sânul familiei Zuckerberg, apoi în căminele de la Harvard și
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
maior, care va fi gustat și el din biciușca exersată pe spinarea ostașilor armatei române. De când ne-am instalat aici, în caracterul meu s-a produs o remarcabilă transformare: m-am intelectualizat brusc, încetând să caut prieteni și devenind extrem de singuratic, iarăși spre îngrijorarea părinților mei, care mă îndemnau acum să fac sport și m-au înzestrat în acest scop cu o sanie de bob, cu două perechi de schi și costumația necesară. De sanie, nici nu-mi amintesc să o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de aceia care nu văd clar decât în plină zi. Se exprimă în ele o dezolare care nu se lasă copleșită de amă ră ciune, de acea tristețe diurnă, degradată și pângărită, ne înstare să se înalțe până la puritatea nopții. Singuraticul are arare ori o viziune amară asupra naturii umane; superior dezgusturilor sale, el se gândește la om prea de sus, prea de departe, pentru a se înjosi urându-l. Cu totul altul este cazul insului sociabil sau prins de treburi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de metafora pelerinajului și ideea continuă: Chiar asta suntem, Timmy. Pelerini. Întreaga carte e o călătorie către izvorul cuvintelor, către "muzica englezească", prin care Clement Harcombe înțelege nu numai muzica în sine ci și istoria, literatura, pictura englezească. Cei doi singuratici, tatăl văduv și fiul fără mamă, au în comun o "moștenire tainică" dar, ciudat pentru lector, Peter Ackroyd nu explică nicăieri în ce constă ea. Amintirea copilăriei lui Tim e amintirea unei profunde comuniuni, dar și spaime. Tatăl îi citește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
te țin deoparte de rafinamente și subtilități. Trăsătură definitorie: simțul dreptății. Smochinul. Impresionezi nu atât prin frumusețe, cât prin presonalitatea ta aparte. Ai nevoie de cineva cu care să te simți total dezinhibat. Trăsătură definitorie: sentimentalismul. Mărul. Ești o fire singuratică, generoasă, care nu păstrează nimic în mod special pentru sine. Ești senzuală și fidelă persoanei iubite. Trăsătură definitorie: făcută pentru a da și a primi iubire. Chiparosul. Ești o fire meditativă, ușor zăpăcită. Ai un farmec aparte și nu vei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
în Iisus Hristos și rădăcinile lor ideale converg în Logosul divin ca lanul de grâu ce există mai întâi în semințele din pătul, tot astfel principiul teandric al mântuirii cuprinde pe omul întreg cu gândurile și manifestările lui. În ființa singuratică sau în comunitate, credința creștină nu ocupă un compartiment rezervat anume; ea nu e „o afacere particulară” cum decretează mentalitatea laică. Cine crede cu adevărat nu poate gândi, nu poate vorbi sau lucra altfel de cum crede. Cazul de faimoasă duplicitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și cultul au adus acele sărbătorești avânturi în suflet, care au fost în stare să insufle tuturor acestora (artelor spontane) cea mai înaltă posibilitate; ele cele dintâi au dat artelor conștiința matură a legilor înalte și au constrâns pe artiștii „singuratici la stil”adică la caracterul de unitate a culturii. Rolul religiei apare astfel genetic, stimulent și totdeodată ordonator ca o superioară disciplină în ansamblul variatelor manifestări ale culturii. Dar ca să precizăm o dată mai mult strânsa lor legătură originară, să amintim
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de un stil atât de unitar, cultura modernă a Europei se înfățișează ca un tumult haotic de năzuinți ce nu izbutesc să se cristalizeze în linia vreunui stil propriu. Stilul e rezultatul disciplinei spirituale la care Biserica supune pe artiștii, singuratici, chemați să slujească scopurile ei transcendente. Se întâmplă însă ca stilul consfințit de Biserică și însușit ca o proprietate a ei să se osifice și să dea naștere mai departe la confecțiuni de imitație formală a tradiției, fără viață și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
E o anumită imperfecțiune de care suferă și suspină cosmosul din pricina omului, după cum se exprimă apostolul Pavel. De aceea, marea mișcare de afirmare a romantismului împotriva clasicismului, mișcare care și-a făcut un principiu din solidarizarea naturii cu afectele eului singuratic, nu e pentru creștinism nici o noutate, ci numai o actualizare hiperbolică a ideilor lui. Și tot astfel, omul devenind sfânt, lumina virtuții lui se repercutează ca o dezlegare și ca o îmbunare a naturii. Cu puterea lui poate îmblânzi fiarele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
romanocatolicismului, precum bizantinul e o creație a ortodoxiei. Stilul însă e o chestiune mult mai stufoasă care, considerată pe planuri deosebite, dă naștere la teorii variate în ce privește geneza și esența lui. Se poate vorbi, bunăoară, de un stil personal al singuraticilor creatori de cultură; și în cazul acesta, stilul e totalitatea notelor caracteristice, care diferențiază opera individuală de operele altora. Există un stil al lui Rafael, un stil al lui Michelangelo, un stil a lui Goethe, un stil al lui Tolstoi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]