56,932 matches
-
albă" (Bancnota). Acestei existențe înțărcuite atît exterior (prin toposul provincial), cît și interior (prin structura morală), îi corespunde apăsătoarea senzație de reluare continuă, de monotonie. Mecanica unei asemenea psihii repetitive, ducînd la impresia că nu mai e nimic nou sub soare, e un simptom al "epuizării care durează": "Ce să fac bine gloria sapă vechile galerii pentru fiii ei mai mărunți cineva îmi băgase programul acesta de victimă și nu voia nicidecum să-nțeleagă că scena se mai petrecuse o dată" (Un
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
strigă copiii: mamă și tată,/ a venit toamna, uite-i cum trec toți/ plutind peste miriști sau e numai/ duhul miriștilor dar albii părinți/ sînt departe plutind ca aerostatele/ lăsate în derivă să anunțe odată sfîrșitul// madona desnuda țintuiește la soare/ una din înfățișările artistului cu o/ arteră deschisă în loc de chip/ cu mîinile copilărește mișcîndu-le/ direct din inimă precum păianjenii/ derutați în fața unui fluture ce/ semnifică la nesfîrșit frumusețea" (Madona desnuda. Toamna de-acum). Bardul se dedă unei senzorialități care trece
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Se deșteptă când soarele era la amiază. Cum deschise ușa cum simți în nări mirosul prăjelii din bucătăria părintelui. Înghițind în sec, se îndreptă spre poarta ce dă spre stradă. Ajuns în mulțime, își afundă adânc mâinile în buzunare, pornind fără o țintă precisă
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
sau mai precis al meu, ca individ (imperfect) care simte că văzutele sunt cifrul nevăzutelor. Devreme ce întreaga creație a ieșit din mâinile Creatorului, El și-a lăsat amprentele în lumea din jurul nostru. Sfântul Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar și a omului păstrător al demnității credinței și frumuseții, pentru că descoperă Iubirea infinită din care și prin care există lumea. Simțurile exultă descifrând binele și înțelepciunea, nu bucurându-se în sine, în "infinitul rău
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
Constantin Țoiu Un hotel mic cu o copertină albă de cînepă din cartierul Westwood păstrînd o umbră zgîrcită în amiaza toridă a zilei californiene. Soare generos, lămîi, portocali pe rod; aer de sărbătoare perpetuă. Deși la televizor vedem că în nordul continentului iarna a și început. Umblau lejer, pantaloni scurți, cămașă fără mînecă. Aici totul pare artificial, ușor. Așa umblu și prin Disneyland și prin
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
A doua sau a treia zi mă dusesem și la grădina zoologică unde făcusem cunoștință cu Suzy, urangutana solitară, văduvă după decesul bărbatului ei unic, Jimmy. Mai întîi intrasem la secția vietăților de noapte care sînt active numai după apusul soarelui, majoritatea păsări. Afară, zgomot. Soare puternic. Intrînd în secție, lumina scade, se face seară, o seară artificială; în nici zece minute s-a făcut noapte de tot. Treptat, se aud țipete de păsări, cîntece frenetice în bezna ce s-a
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
zi mă dusesem și la grădina zoologică unde făcusem cunoștință cu Suzy, urangutana solitară, văduvă după decesul bărbatului ei unic, Jimmy. Mai întîi intrasem la secția vietăților de noapte care sînt active numai după apusul soarelui, majoritatea păsări. Afară, zgomot. Soare puternic. Intrînd în secție, lumina scade, se face seară, o seară artificială; în nici zece minute s-a făcut noapte de tot. Treptat, se aud țipete de păsări, cîntece frenetice în bezna ce s-a lăsat ca la tropice în
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
de o sită ce-a lăsat să se prefire doar nisipul. Care e situația prozatorului? Neîndoios, acesta e legat organic de natura artistului plastic. Ochiul pictorului este adesea cel ce dictează scriitorului ecuațiile sensibile ale realului consemnat: Totul merge bine, soarele rămîne multă vreme deasupra Teatrului, bucată udă de chihlimbar, palmele filodendronului, cana de pe măsuța neagră, șevaletul, decupate pe peretele gol, toate sînt portocalii. Se face răcoare, numai bine de continuat. Deschid. E Pahopol. Se uită lung la pensonul din dreapta și
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
cana de pe măsuța neagră, șevaletul, decupate pe peretele gol, toate sînt portocalii. Se face răcoare, numai bine de continuat. Deschid. E Pahopol. Se uită lung la pensonul din dreapta și ezită. Îi spun să intre. Se așează lîngă fereastră, în bătaia soarelui. E și el de chihlimbar, nasul și pomeții mai aprinși, și celelalte, fularul, cojocul, mîinile, doar sprîncenele și părul, care coboară în favoriți suri, sînt verzi. Portret fauve". Lumea se transformă în atelier: "Cana, gutuia, sfeșnicul, scrumiera, toate sînt acum
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează precum o "pecete a tainei". Morții învie, cîte o persoană pare a avea darul ubicuității, coincidențe stranii, violente, intersectează blîndele evocări narcotizate. Lumea pare a funcționa în planuri paralele. Din datele toropelii solare, ale verii atotstăpînitoare, se
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
S-au pornit cămeșoii ăia să dănțuiască, vorba unuia Isaia, un cămeșoi obosit vine la mine să mă întrebe (la ureche) ce mai ascultăm noi, aici, jos, cum mai dansăm, fata îl ascultă și-și arcuiește picioarele de gimnastă după soare, să le prindă soarele, să le rumenească, mîine, în curtea liceului, ăia dintr-a zecea, ooo, profa de educație fizică, ce gambe bronzate, măi! bondarul Bond îi picură și ei între buze o picătură de miere, soarele începe să treacă
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
ăia să dănțuiască, vorba unuia Isaia, un cămeșoi obosit vine la mine să mă întrebe (la ureche) ce mai ascultăm noi, aici, jos, cum mai dansăm, fata îl ascultă și-și arcuiește picioarele de gimnastă după soare, să le prindă soarele, să le rumenească, mîine, în curtea liceului, ăia dintr-a zecea, ooo, profa de educație fizică, ce gambe bronzate, măi! bondarul Bond îi picură și ei între buze o picătură de miere, soarele începe să treacă după norul de pe gard
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
de gimnastă după soare, să le prindă soarele, să le rumenească, mîine, în curtea liceului, ăia dintr-a zecea, ooo, profa de educație fizică, ce gambe bronzate, măi! bondarul Bond îi picură și ei între buze o picătură de miere, soarele începe să treacă după norul de pe gard, s-a făcut răcoare, de undeva, din înalturi, se aud frînturi din Sarasate, o pală de vînt învăluie cearșaful, îl umflă, îl înalță, mai întîi cît gardul, apoi cît norul, apoi cît cerul
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
cu iz arhaic ale Bucureștilor, se îmbină cu semnalele necruțătoare ale traiului curent: "De la gară am mers pe niște străzi ciudate, parcă din vremea fanarioților (Iordache Golescu, Turda), la Floreasca. Lacul scînteia ca fierul înroșit, copacii gravi, apoi după căderea soarelui, peste tot un albastru zgrunțuros și păstos în care ciorile pătrundeau greu. În fond, pe Jianu, autobuze galbene mari ieșeau și intrau în frunzișuri, sub antenele tremurătoare ale reflectoarelor de la Băneasa". De cele mai multe ori avem a face cu un amestec
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
are sens. Din moment ce, în rai, nu poți fi decît fericit. Dar, ca să fiu sincer, uitîndu-mă mai bine la fotografia color pe care mi-o făcuse Hana a doua zi, poză, în care, îmbrăcat tinerește în blugi, stau singur în plin soare, picior peste picior pe un scaun fără spetează în livada gen Dalas, mă uit într-o parte orbit de soare, privind chiorîș Pacificul;... în fine, pot să spun că oricine s-ar fi considerat în acel caz a fi într-
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
pe care mi-o făcuse Hana a doua zi, poză, în care, îmbrăcat tinerește în blugi, stau singur în plin soare, picior peste picior pe un scaun fără spetează în livada gen Dalas, mă uit într-o parte orbit de soare, privind chiorîș Pacificul;... în fine, pot să spun că oricine s-ar fi considerat în acel caz a fi într-o formă optimă a existenței, dacă lucrul ar depinde numai de atît. Sînt zile, mai triste sau mai proaste cînd
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
și de cealaltă cultură de bază a omenirii, - Egiptul. Extravaganță la prima vedere, însă pornind de la ideea unei eternități moderne... Apoi și podul formidabil, elastic, fără nici un pilon, lung de vreo trei kilometri, un arc de oțel sclipind în bătaia soarelui și denumit Poarta de Aur, Golden Gate. El leagă cele două capete ale strîmtorii în care se află portul imens în stare să adăpostească toate flotele lumii, - deschiderea spre nemărginirea oceanului Pacific... Peste Poarta de aur se poate ajunge pe
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
pipăite, legați la ochi, cu miasmele vieții strict analizate, am fi intrat cu toții grămadă, murmurând preceptele societății perfecte, raiul lor, raiul recondiționat... * * * Oamenii fără trecut, tinerii așadar, aruncându-și umbrele numai înainte, în viitor, în trecutul invers, trecutul pe dos... Soarele luminându-le trupurile, proiectate în mod ideal într-un viitor, netrăit încă. Totul sub formă de umbre. De niște umbre gata făcute, non-existente, neîmplinite, în stare pur abstractă... Eros și Politica văzute de L.B. și de P.G. Primul, venal, moale
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
mea toată povestea asta se va fixa de un ax major: prietenia. Este centrul lumii mele, este dimensiunea care nu mă lasă să mă-ntunec. Uitarea este, la urma urmelor, zgomotul Someșului agitat, la Cluj, într-o după-amiază mîngîiată de soarele blînd de dinaintea crepusculului.
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
cusută cu model, adorm între cearșafurile care miros bine a curat și a lavandă. Apoi, hăul somnului, fără vise și fără gânduri, cam lugubru... ca toată ambianța acestei case ospitaliere, dar lipsită de viață și de lumină. 1 Octombrie În soarele strălucitor din această dimineață, încă mai surprinzătoare pe-afară decât noaptea, în casă, mi se pare neclintita pace și liniște de la Miclăușeni, și ireală prin această imuabilitate, splendoarea toamnei în parcul arzând auriu fără ca vreo frunză să se miște, fără
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
ești bun. Oameni de bine care trăiesc aici, mor aici ca buni creștini, dar fără nici o pretenție, în limitele dogmei și ale bunei cuviințe. De aceea, în ciuda elegantei ospitalități, mă înăbuș și clănțăn din dinți în casa asta frumoasă fără soare, în parcul fără perspectivă, în care nimic nu se schimbă și număr ceasurile care mă mai despart de Tescani. Copiii însă nu par deloc să împărtășească această impresie a mea, dacă judec după strigătele de bucurie și elanul de sălbăticiuni
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
te strânge zidul care înconjoară Miclăușenii. Să fugim! Să fugim! Să ne găsim refugiul sub cerul nesfârșit, să bem și să prindem viață din apa stelelor și vibrația spațiului de la Tescani. Tescani, 8 Octombrie La vila Meri, aer curat, molcom soare de toamnă, vaste orizonturi. Suflet, minte, fericită depănare a timpului liber, ciudată pe aceste vremuri. Cu blândețea serioasă și priceperea care îl caracterizează, fratele meu veghează ca nimic să nu le lipsească celor ce se află sub acoperișul lui. Și
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
această formulă de viață ni s-ar părea singura posibilă la un anumit grad de evaluare. El îi va spune mai târziu fiului meu: Toate reușitele sunt zadarnice, doar conținutul moral al acțiunilor și al gândurilor asigură devenirea ființelor". După-amiază Soare palid de după-amiază, acum, pe balconul hulubăriei mele, cu mirosuri domolite de toamnă; la celălalt capăt al câmpurilor golașe, se zbenguiesc, îmbrăcați în haine deschise la culoare, copiii lui Nellie și câinii de la Curtea Mare. Mai departe, satul, învăluit în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
de curaj în fața realității, camuflare, supărătoare manie a ficțiunii, care mă fac să pierd simțul și gustul pentru adevăr. Dacă pui un tablou sub o lumină care să-l avantajeze, trișezi cu ceva referitor la valoarea acelui tablou? Și atunci când soarele luminează peisajele, le falsifică dacă le însuflețește? Și apoi, dincolo de inteligența lui de netăgăduit, de erudiția literară și artistică și cultul pentru formă, ce știe despre adevăr, acest elegant și simpatic satir de salon, care reduce toată Creațiunea la principiile
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
La ieșirea din spital, am găsit în salonul cel mare cele două porumbițe ale Alicei, uguind și ciugulindu-se drăgăstos, pe pervazul din cărămidă al ferestrei. Și pe Baby, întins pe burtă pe covor, într-o pată de lumină a soarelui de apus, răsfoind cu seriozitate un catalog cu scoarțe al Fabricii de Arme din Saint-Etienne, "în vederea", mi-a spus el, "unei importante comenzi de instrumente de vânătoare și pescuit pe care crede că o va face la numita fabrică, de îndată ce
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]