2,513 matches
-
mâncăruri tradiționale și băutură din belșug. Când veselia era în toi,în fața porții a oprit o limuzină argintie. A coborât o femeie elegantă,cu ten masliniu. Doi bărbați vânjoși o însoțeau.Probabil garda ei de corp.Dupa obicei,tata și socrul meu le ieșira în întâmpinare cu o sticlă cu vin și-i poftiră la petrecere. Femeia mulțumi;ură casă de piatră mirilor și adaugă:„Am venit doar să-l văd pe Cornel-mire”.Cornel a zărit-o și a rămas perplex
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
înalte dacă înoți într-un bazin...aurifer ! 63. Fără riscul de-a greși major, se poate afirma că bănuțul, este fiul mai mic sau nepotul Marelui Ban...al Craiovei?! 64. Mare rușine, tinere! Te-ai prezentat fără jenă în fața viitorilor socri, beat...de fericire ! 65. Marii stâlpi din beton au fost adânc înfipți în pământ, bătându-i cu un puternic berbec...Merinos ! 66. Numai cei deja beți și snobii pot fi îmbătați ușor, la o beție...de cuvinte ! 68. Oricât ar
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
intervenție solidă nu va ieși nimic”. Deci nu era vorba despre situația de la serviciu a ginerelui, ci despre cariera prietenului tău! — Nu. Sau da, Într-o anumită măsură. Doar că, dacă ar fi adevărat ce spuneau ei, că, sprijinind cariera socrului, rezolvi și problema ginerelui, situațiile de familie și cele de serviciu sunt legate. Îți repet argumentarea lor, care pe mine nu prea m-a convins. Ei susțineau că simpla avansare a lui Cristian va fi un semn de normalizare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care fusese camera fiicei lor. Cum ea se căsătorise și stătea cu socrii, transformaseră antreul În birou-sufragerie-living. Considerau asta drept o mare șansă de confort, deși căsătoria fiicei le adusese grijile despre care ți-am povestit. A trebuit să fac iar față salatei de boeuf, care mi s-a oferit peste tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Vă întrebați, de ce? Ne-o spune cheliosul nostru, și ca să ne intre bine în cap, ne-o spune cu litere mari: „PENTRU CĂ POATE”. Credeți că dă măcar doi bani pe faptul că ar avea nevoie să se pună bine cu socrul? Ei, aș! Mai dă-l în mă-sa de socru, zmeul n-are nevoie să joace table cu babalâcul, sau să-i aprindă pipa când i se stinge. Zmeul nu dă nici un rahat cu prune pe părerea socrului despre el
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ne intre bine în cap, ne-o spune cu litere mari: „PENTRU CĂ POATE”. Credeți că dă măcar doi bani pe faptul că ar avea nevoie să se pună bine cu socrul? Ei, aș! Mai dă-l în mă-sa de socru, zmeul n-are nevoie să joace table cu babalâcul, sau să-i aprindă pipa când i se stinge. Zmeul nu dă nici un rahat cu prune pe părerea socrului despre el. Cred că ați observat, că zmeul nu e genul de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
bine cu socrul? Ei, aș! Mai dă-l în mă-sa de socru, zmeul n-are nevoie să joace table cu babalâcul, sau să-i aprindă pipa când i se stinge. Zmeul nu dă nici un rahat cu prune pe părerea socrului despre el. Cred că ați observat, că zmeul nu e genul de om care să stea la discuții cu femeile, fiindcă știe el ce știe, cum le iei mai mult în seamă, cum ți se urcă după ceafă. Nu sună
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
el lui Toma când văzuse privirea mirată a acestuia. Și mai ales, trebuie să dai de băut colegilor, nu-i așa? Doar ți s-a născut primul băiat, măi ficior. Acum? întrebă Cristi. Și la botez ce mai facem, tată socrule? Ei, până la botez mai e cale lungă! dădu Pop din mână. Și apoi, atunci am să aduc altă damigeană ori am să ți-o trimit dacă nu vrei să mă inviți la petrecere. Ce vorbă-i asta? se arătase supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de kilograme. Se învârtea în jurul Ilenei care își ținea pruncul la piept, neîndrăznind să-și ia nepotul din brațe. După câteva zile, bunicii plecaseră dar se întorseseră trei luni mai târziu, la botez. Din nou îi copleșiseră cu darurile, iar socrul ținu să îi atragă atenția ginerelui că nu uitase de damigeana promisă. La biserică, protagonistul principal se zbătuse și țipase ca din gură de șarpe când preotul îl băgase în cristelniță. No, așa dragă, mormăia Pop pe sub mustață, fă gălăgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dragoste pentru cei doi îl cuprinse. Probabil că soția sa adormise și ea pentru că nu reacționă la atingerea lui. Ploaia continua să cadă în rafale inundând parbrizul. Oftă încetișor și se concentră mai departe asupra drumului. O săptămână după botez, socrii își luaseră rămas bun și plecaseră acasă la ei. Simion Pop trebuia să se întoarcă la serviciu, la conducerea secției de poliție din Baia de Sus. Doamna Maria se oferise să mai rămână ca s-o ajute pe fiică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai scoată orice sunet când aceasta se apropia. Apoi, mai era ceața. Deși, odată ce apărea negura, însemna că bestia era deja lângă ei. Imediat ce ajunseseră în Baia de Sus și scăpaseră de pupăturile coanei Maria, Cristian îl trăsese pe tata socru în grădina din spatele casei. Calistrat, unde este Moș Calistrat? întrebase el de cum rămăseseră singuri. Calistrat? Ce treabă ai cu el? Abia ați ajuns și tu mă întrebi de ciudatul acela? se arătase Pop surprins. Nu te supăra! încercă Cristian să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreodată. Nu avea pensie și nici rude. A trebuit să-l îngropăm pe banii primăriei. De ce râzi? întrebă Pop, mirat de faptul că pe fața inspectorului se așter nuse un zâmbet. Nu râd, se grăbi Cristian să-l contrazică pe socrul său. Își amintise de sfeșnicele bătrânului îngrămădite deasupra dulapului din cămăruța lui Calistrat. Din moment ce comandantul îi spusese acest lucru, însemna că nu dăduseră de ele. Se grăbi să scape de Pop și o căutase pe nevastă-sa. Moș Calistrat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își privea întrebător bărbatul. Cristian, oprit cu mâinile în șolduri în mijlocul încăperii, ridică tăcut din umeri. Încerca să hotărască ce au de făcut mai departe însă nu mai știa încotro să o ia. Plecase plin de speranță de acasă de la socrul său, convins că va găsi toiagul. Știa că, de acum înainte, el era cel ce trebuia să se ocupe de vâlvă. Habar n-avea cum reușise aceasta să scape atât de repede din peștera unde o închiseseră în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu prepararea mesei, inspectorul îi făcu semn Ilenei să-l ia pe copil din brațele lui Pop, după care îl trase pe acesta deoparte. Spune-mi și mie, cum l-ați înmormântat pe Calistrat? întrebă Cristi imediat ce rămăsese singur cu socrul său. Tot la moșneagul acela nebun îți stă gândul? A fost totuși prietenul meu! Ciudați prieteni mai ai! Cum să-l înmormântăm? Am făcut tot ce trebuie pentru a ne achita de datoria creștinească. Înțelege că bătrânul nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de îngropăciune. Căciulița aceea pe care o avea lângă cap mi-o amintesc, dar de baston, nu știu ce să-ți spun, trupul era acoperit cu o pânză de voal și n-am putut să văd bine. Cristian Toma răsuflase ușurat când socrul său îi spusese că moșul fusese îngropat cu tot cu toiag, dar iată că Pop nu mai era sigur. Ce să mai creadă? Oricum nu mai putea insista, deja coman dantul se arăta mirat că inspectorul este atât de interesat de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aștept în casă, să cinstim un păhărel până ce femeile se hotărăsc să ne dea ceva de mâncare. Cristian se mulțumi să dea din cap, după care urcă în camera lui să facă un duș. Nu avea chef de pălinca lui socru-său, deși știa că nu avea nici o șansă să scape de insistențele lui. Mai devreme ori mai târziu, tot urma să se afle față în față cu acesta în jurul mesei. Deocamdată însă voia să fie câteva clipe singur, numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care le mai povestise cu câteva momente mai înainte. În mod normal Cristian ar fi ascultat cu plăcere, ca orice părinte de altfel, atunci când se vorbește laudativ despre fiul lui numai că acum nu avea nici un chef de pălăvrăgeala socrului său. Suportă totuși cu stoicism, mulțu mindu-se să răspundă monosilabic ori de câte ori se impunea. Abia se atingea de mâncare, rugându-se ca masa să se sfârșească cât mai repede cu putință. Știa cât de mult ține soacră-sa la ritualul prânzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gardul de sârmă dinspre pădure. Fiind vorba de o sinucidere, preotul nu fusese de acord să-l îngroape mai aproape de lăcașul sfânt. Oricum, bine că îl puseseră și acolo, pentru că sinucigașii nu erau primiți în cimitir. Cristian era sigur că socrul său făcuse uz de toată influența lui ca să obțină acel loc. Era o moviliță de pământ, cu o cruce simplă de lemn la cap. Pe ea, numele lui Calistrat era trecut cu litere tremurate, scrise cu vopsea neagră. O coroniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici utilaje de săpat. Toată lumea se agită, dar nu fac nimic din ce ar trebui să facă pentru a scoate aur din pământ. Până ce venise noaptea, nu mai schimbaseră nici o vorbă pe tema aceasta. După ce toată casa se liniștise și socrii se duseseră la culcare, cei doi se îmbrăcaseră în haine închise la culoare și plecaseră la cimitir. Sper să nu se trezească copilul, spuse Cristian după ce se urcaseră în mașină. Puțin probabil, răspunsese Ileana, i-am dat să mănânce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plecase pe munte. Nu mai avea răbdare, trebuia să vadă cu ochii lui ce se întâmpla acolo. Bineînțeles că nevastă-sa insistase să vină și ea cu el dar inspectorul o refuzase ferm. Dimineața era aproape și nu voia ca socrii lui să intre la bănuieli negăsindu-i acasă pe nici unul dintre ei. Zgribulit, Cristian Toma își trase fermoarul hanoracului până sus. Era multă umezeală și i se făcuse frig. Se retrase în umbra copacilor și porni să dea ocol împrejmuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prima oară când făcea acest lucru, se mai jucase și altă dată cu mintea mea. Ascuns în iarba măruntă de lângă gardul grădinii, un greieraș țârâia timid. Cristian rămăsese tăcut. Era împreună cu Ileana sub bolta de viță de vie din spatele casei socrilor săi. Se retrăseseră acolo la o cafea, după ce stătuseră la masă. Doamna Maria îl dusese pe micul Mihăiță la culcare, lăsându-i pe cei doi singuri. Așezat în unul din cele două fotolii din împletitură de nuiele, inspectorul începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pătrunzătoare. Chiar te căutam Cristi. Ileană, du-te tu până în casă și vezi dacă nu o poți ajuta pe Maria! Eu am ceva de vorbit cu bărbatu-tău. Treburi de poliție, adăugă el ceva mai discret. Inspectorul privea când la socrul său, când la Ileana care se ridicase ascultătoare și se îndrepta spre ușa pe care tocmai apăruse tatăl său. Îmi rămâi datoare! îi șopti Cristian când trecu pe lângă el. Femeia îi evită privirea, mușcându-și buzele ca să nu se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am dat buzna! Am vrut să profit de faptul că nevastă-mea e ocupată cu cel mic, ca să pot vorbi cu tine în liniște. Dacă te deranjează, putem amâna pe altă dată. Cristian Toma n-avea chef de conversații cu socrul său. Era obosit și îl frământau alte probleme. Dacă ar fi fost după el, s-ar fi dus întins la culcare, nu înainte de a sfârși discuția cu soția sa. Însă nu-l putea refuza pe Simion Pop, în definitiv, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o prezinte inspectorului. Să nu-mi spui că au început să dispară din nou oameni în Baia de Sus! nu se putu abține inspectorul, cu o urmă de malițio zitate în glas. De unde știi? Cristian preferă să tacă. Își privea socrul, așteptând ca acesta să continue. Nu sunt decât două cazuri acum, spuse într-un târziu Pop, dar mi-e teamă că lucrurile nu se vor opri aici. De data aceasta, cred că nu e vorba de simple dispariții. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afară oamenii după bunul său plac. Așa, și? întrebă Cristian, văzând că bătrânul se oprise. Ți-am spus că nu am nici o dovadă. Nu ți-am cerut dovezi. Întreb ce ți se pare suspect. Cristian aștepta să vadă ce spune socrul său. Pop deschisese un subiect care îl interesa foarte mult. Și el observase că bărbații pe care îi văzuse în pădure se mișcau ca niște soldați. Nu avusese mult timp la dispoziție și nici nu dispunea de prea multe date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]