2,499 matches
-
avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie” sînt expresii ale scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist este figura femeii fatale, devoratoare de bărbați devitalizați, cu o virilitate în criză: vampa, nimfomana, femeia-sfinx, Messalina, Salomeea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poezia sa. Dimpotrivă, poemele lui Tzara sînt prin excelență centrifuge, universuri în expansiune, animate de dorința „plecării” spre orizonturi noi, eliberatoare. Dialogul literar dintre Tzara și Vinea poate fi urmărit, de altfel, pe „multiple planuri”: ambii scriu poeme laforgueene despre „spînzurați” (avînd sau nu modele reale): „Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin excelență centrifuge, universuri în expansiune, animate de dorința „plecării” spre orizonturi noi, eliberatoare. Dialogul literar dintre Tzara și Vinea poate fi urmărit, de altfel, pe „multiple planuri”: ambii scriu poeme laforgueene despre „spînzurați” (avînd sau nu modele reale): „Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915). Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alias prințesa Silvia Logica). Rațiunea și atitudinile înalte sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care se sinucide): printr-o confuzie, Silvia Logica se spînzură cu o cravată de cîrpă, nu cu fularul de mătase. Într-o notă la volumul Opere II, Elena Zaharia-Filipaș consideră că textul i-ar aparține scriitorului englez Logan Pearshall Smith, fiind „probabil tradus de Vinea”; de fapt, avem de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fumul șantierelor din Nagasaki, al turnătoriilor din Essen și al uzinelor de la Bilbao. Edițiile speciale, escadrele, pavilioanele consulatelor, soneria cinematografelor, erupția sondelor, activitatea băncilor, consiliile de stat, parlamentele și cele cîteva familii regale cu coroana pe ismene...” În fapt, proza „spînzură” între viziunea expresionistă și cea futuristă. Nu mai avem de-a face cu o sinucidere teatrală, ci cu o crimă de un tragism apocaliptic... Neinclus, îndeobște, în familia prozei avangardiste, micul roman poetic Paradisul suspinelor (1930) are totuși certe legături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipsit de exagerări ridicule sau anoste, cum întîlnim în aproape toate numerele din Integral, Punct sau Contimporanul. Acestea cuprind (...) juxtapuneri bizare de planuri și linii sau automate umane care se înscriu într’o curbă ce pleacă dela trupuri ghilotinate sau spînzurate de suporturi și ajungînd pînă la acel cul glace din numărul estival al revistei unu”, asemănător celebrului „urinoir” (sub titlul de „Fîntînă” de R. Mutt) reprodus în revista The Blind Man a lui Marcel Duchamp. Amintind că atunci cînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pariu, pus,în urmă cu câteva zile, de către câțiva glumeți ai străzii aceleia. La începutul săptămânii se înregistrase al șaselea caz de sinucidere,în rândurile locatarilor străzii. Toți cei în cauză, trecuseră pe altă lume, prin spânzurare. Și nu-i spânzurase nimeni, din cine știe care anume cauză. Se spânzuraseră singuri-singurei, din cauze de trai greu și nenorocit, din lipsuri insuportabil de mari, din cauză de alcoolism, și de certuri și altercații din lăuntrul și din afara multor familii, totul spărgându-se,în opinia
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de către câțiva glumeți ai străzii aceleia. La începutul săptămânii se înregistrase al șaselea caz de sinucidere,în rândurile locatarilor străzii. Toți cei în cauză, trecuseră pe altă lume, prin spânzurare. Și nu-i spânzurase nimeni, din cine știe care anume cauză. Se spânzuraseră singuri-singurei, din cauze de trai greu și nenorocit, din lipsuri insuportabil de mari, din cauză de alcoolism, și de certuri și altercații din lăuntrul și din afara multor familii, totul spărgându-se,în opinia mulțimii,în capul orânduirii,în al guvernanților
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
degete, ca el; nimeni nu mai poate fi în stare să-l depășească,în ascensiune. Devenit, pe un alt plan, mare latifundiar, expert în comisii ale UE, inegalabil investitor în țară, la toartă, cu numeroși alți asemeni domniei sale, tae și spânzură, de ani buni, fără ca, cineva, de pe undeva, să se sinchisească. Totul, pentru el, e de vânzare-cumpărare. Vinde și cumpără. Permanent. Orice și pe oricine. În orice fel de împrejurare. Acționariat peste acționariat. Cu hălci de profit, tot mai groase și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
două - cu aproape cinci ani. Am să vă dau afară, a țipat nerușinata patroană, cu litera E. Ba, n-ai să ne dai afară, cu nici o litera E. Ba da. Ba nu. Cum, ba nu, dacă eu tai și eu spânzur, aici? Cum, adică? Un șut în cur, din partea mea, va fi, un pas înainte, pe calea progresului social, pentru voi! Așa, s-o țineți minte, și pe asta! O s-o ținem, dacă-i pe-așa! O s-o ținem! O s-o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care a survenit, la trei zile după sosirea lor acasă, din vilegiatură. El, turbat, s-a hotărât: decât să i-o las și altuia, măcar cât negru sub unghie, mai bine o ucid. Cum? în bae. O înec. Ori o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Acționând cu anumită precauție, a înscenat o bae comună,în care, să se simtă ca doi îngeri. Ea a fost de acord. Întâi intri tu în cadă. Când socotești de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
zile după sosirea lor acasă, din vilegiatură. El, turbat, s-a hotărât: decât să i-o las și altuia, măcar cât negru sub unghie, mai bine o ucid. Cum? în bae. O înec. Ori o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Acționând cu anumită precauție, a înscenat o bae comună,în care, să se simtă ca doi îngeri. Ea a fost de acord. Întâi intri tu în cadă. Când socotești de cuviință, mă chemi. Și vin
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din vilegiatură. El, turbat, s-a hotărât: decât să i-o las și altuia, măcar cât negru sub unghie, mai bine o ucid. Cum? în bae. O înec. Ori o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Da. Mai degrabă o spânzur. Acționând cu anumită precauție, a înscenat o bae comună,în care, să se simtă ca doi îngeri. Ea a fost de acord. Întâi intri tu în cadă. Când socotești de cuviință, mă chemi. Și vin și eu. Și ne simțim
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
unii foști angajați, la muncă. Dar, le punea el în vedere, acum, nu mai sunteți la stat; acum, sunteți la mine. Că m-am privatizat. Adică? Adică, am trecut șantierul pe numele meu, devenind patron, și-acum, eu tai și spânzur aici. Le cer, tuturor celor pe care-i angajez, supunere totală, mie! Cine nu pleacă, imediat ce a venit. în cazul ăsta, măi nene Titirez, eu te bag...și, scoate-ți din gând, ideea că m-ai fi putut avea reangajat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
au ieșit de la guvernare țărăniștii, prin România deja fluiera vântul sărăciei. Din punctul de vedere ale pedepselor meritate, de cei care au dus această țară la groapa de gunoi a Europei, cred că dacă politicienii din zilele noastre, ar merita spânzurați din doi în doi, cei din guvernarea țărănistă, ar trebui puși în totalitate la zid și aplicat principiul american al dublei lovituri, adică un glonț în piept și unul în cap. Și acum, numai când mă gândesc mi se întoarce
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Înseamnă vaci cu gestație forțată și pompate cu hormoni. Înseamnă viței care trăiesc doar câteva luni de chin, storciți în boxele lor. O fleică de porc înseamnă un porc înjunghiat, sângerând și urlând din rărunchi, cu un laț de picior, spânzurat ca să-și dea duhul în timp ce este tranșat în fleici, fripturi și costițe. Chiar și un ou fiert nu înseamnă decât o găină oloagă de picioare de atâta stat într-o cușcă de doar zece centimetri, atât de strâmtă, că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vorbele tale. Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și mândru, Vorbele pot fi fatale, Binele nu are sâmburi, Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu ne-ncape. Un sunet temător Un sunet temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dai norii la o parte să vezi ți-am trimis forme de fluturi sărutul ne strânge cenușa rămasă din vise ținute în pod la uscat un om cu mâna la frunte streașină îl plouă cu gânduri funii aproape îngeri se spânzură-n doi pentru tine mi-am dat jumătate din viață pânzele pe care trebuia să le umflu un sfert dintre păsări se rugau să nu bat se îndrăgostesc și mă țin de vorbă până obosesc nu mai strig cerul din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fi dispărut povestașul are nevoie uneori să asculte să strângă semințe orice detaliu va crește într-o zi ca o liană va străpunge pixelii retinei ip-urile minții nostalgie înseamnă durerea unei răni vindecate sunt atâția oameni care nu se pot spânzura pentru că au picioarele murdare inocenții sunt cei mai periculoși oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger între degetele lui andy warhol? să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării să aflu cum funcționează bucata asta de cer care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți, Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți! Voi compuneți pentru dive un libret, o epopee Și-orice galeșă duduie voi o faceți semizee! Tot ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă din perete. Odaia semăna cu cele din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că ești obosit, îl pofti bătrânul, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la tot ce putea fi mai rău!... Ce-i cu plecarea noastră? Sper că nu au de gând să ne oblige să rămânem aici... Ar fi scandalos!... vorbi și medicul Gutman, foarte agitat. În lumina lustrei cu șapte brațe care spânzura în mijlocul tavanului, lentilele ochelarilor săi păreau să azvârle mici fulgere de mânie. Valentin își strivi încet restul de țigară în scrumieră și se uită la cei adunați în jurul său cu un zâmbet amar. Domnii mei și dragii mei, prieteni..., grăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un coridor strâmt și întunecos, cu miros de aer umed și stătut, de-a lungul căruia se înșiruia vreo duzină de uși, mânjite cu vopsea cafenie. În fața ultimei uși, pe care se putea distinge, la lumina chioară a unui bec spânzurat în tavan, o plăcuță cu un vag număr, ceasornicarul se opri și apăsă pe butonul soneriei. Hm, e cam neplăcut pe aici..., remarcă Stelian, privind în jur și așteptând împreună cu ceasornicarul ca ușa locuinței să se deschidă. Dar, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și flatată. Vorbești serios? Serios! întări Victor, pe un ton cât se poate de firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva răsuci, cu un țăcănit sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton, spânzurat în mijlocul tavanului cu tencuială crăpată și pe alocuri căzută. O lumină gălbuie, bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut fugar pe mâna Feliciei. Hai, lasă, zise fata, retrăgându-și mâna, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înțelegerii sintaxei modificate și dialogul s-a desfășurat cu mai mare ușurință. Fenomenul maimuței vorbitoare s-a transmis mai departe la nivelul populației culte, negre și albe din împrejurimile rezervației. Maimuța se arăta mai mult în anotimpul uscat, când dormea spânzurată prin copacii înfrunziți ai pădurii nesfârșite din inima rezervației, în timp ce în anotimpul ploios își făcea somnul într-o colibă de stuf, papură și nuiele, ce probabil fusese clădită cu cele patru membre egale ale sale. Era o mare amatoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]