3,853 matches
-
există, și-au început cercetările în condițiile precare rămase în urma războiului mondial, începând munca pasionată cu un utilaj de laborator redus, într-o cameră abia amenajată, cu material de cercetări păstrat într-un beci al unui pavilion nelocuit, cu geamuri sparte asemenea soților Curie. Câtă deosebire între posibilitățile tehnice ale științei actuale când s-a pus în evidență și se analizează structura nucleilor, a cromozomilor și mijloacele de atunci. Totuși se lucra cu entuziasmul omului de știință care căuta ceva, care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cercul-limită, teribil spațiu de incertitudini: "Nu sufăr ceea ce nu se vede, / ceea ce nu se aude, nu se gustă, / ceea ce nu se miroase, ceea ce nu încape / în încreierarea îngustă, / scheletică a insului meu (...) // Sunt bolnav nu de cântece, / ci de ferestre sparte, / de numărul unu sunt bolnav, / că nu se mai poate împarte". Lui Hegel, dialectician al categoriilor, orientând finalmente spre "spiritul absolut", spre Idee ca expresie ultimă deasupra timpului legat de materie, i se dedică în Elegii interludiul Omul-fantă; în destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care am creat-o? Se poate trăi în ea? Cum este înlăuntru așa e și în afară. Știm ce avem de schimbat. De ce nu o facem ? Haideți să nu mai dăm vina pe răul care umblă prin lume cu capul spart. Răul e în noi și e creația noastră. Cunoașterea înlătură ignoranța, e cheia pentru o nouă viață, într-o nouă realitate, pe care trebuie să o recreăm de la nivel de celulă, ce spun eu de la nivel cuantic, pînă la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
34. Să întreb foarte exact, că e de cel mai mare interes"105. Deci, în loc de Casandra, căci, în amîndouă cazurile, de ea este vorba, el îi zice Leda. Luată tot din mitologia greacă, Leda a fost soția lui Tyndar, bazileul Spartei. Cu ea Zeus a făcut, de două ori, cîte doi gemeni: prima dată, pe Elena și pe Polux, iar a doua oară, pe Castor și Clytemnestra. Elena, fiica Ledei, fiind foarte frumoasă, a fost răpită de Theseu și dusă la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
scurtă primăvară dureri numai mi-a dat... O dată maiul vieții înflorește La mine a desflorit...109 "(s. n.) Icoana Casandrei îl însoțea. În multe versuri din manuscrisele sale din acea vreme, e vorba de ea. De exemplu, în versurile Din lyra spartă, cu data pusă de poet "67": "Din lira spartă, a mea cîntare Zboară amorțită, un glas de vînt, Să se oprească tînguitoare Pe un mormînt!"110 Sau în versurile cu titlul Care-i amorul meu în astă lume?, scrise în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vieții înflorește La mine a desflorit...109 "(s. n.) Icoana Casandrei îl însoțea. În multe versuri din manuscrisele sale din acea vreme, e vorba de ea. De exemplu, în versurile Din lyra spartă, cu data pusă de poet "67": "Din lira spartă, a mea cîntare Zboară amorțită, un glas de vînt, Să se oprească tînguitoare Pe un mormînt!"110 Sau în versurile cu titlul Care-i amorul meu în astă lume?, scrise în aceeași vreme: "Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul, al vorbelor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poate fi decît o potrivire de nume, mai ales că mitricile Ipoteștiului din vremea aceea arată multe Casandre, de diferite vîrste. Galdi era foarte aproape de adevăr cînd făcea legătura între Cîntecul lăutarului și altă poezie a lui Eminescu, Din lyra spartă (1867), "ceea ce continua Galdi ne permite să presupunem că și liedul pe care-l analizăm a izvorît dintr-o profundă criză sentimentală" (pag. 51). Văzînd apoi că și aici e vorba de o cruce pe-un mormînt, Galdi continua: "Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
valoroase în stabilirea empatiei. Tonul vocii este un alt indicator valoros: de exemplu în caz de furie tonul se poate ridica ascuțit și crește în volum; în caz de teamă poate fi înalt și strident; în tristețe, scăzut, slab sau spart; în dragoste, cald și acceptant. Empatia are mai mult de-a face cu atitudinea decât cu tehnica. Necesită creativitate din partea terapeutului pentru a intra în multele lumi diferite ale pacienților din punctele de vedere ale pacienților. O’Leary (1993Ă spunea
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
10% (în bani sau natură) 10% (7% în bani, 3% în natură) 25% (în bani) Cine administrează banii din grant? Comunitatea, prin Comitetul de Conducere al Proiectului Autoritățile locale Autoritățile locale Grosime structură rutieră 10 cm balast 10 cm piatră spartă 15 cm balast 15 cm piatră spartă 20 cm balast 20 cm piatră 5 cm tratament dublu bituminos Tip trafic Redus Mediu Intens și greu Preț mediu (dolari/mp) 3,13-4,61 7,39-8,91 13,67-15,07 Durată normală
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
în bani, 3% în natură) 25% (în bani) Cine administrează banii din grant? Comunitatea, prin Comitetul de Conducere al Proiectului Autoritățile locale Autoritățile locale Grosime structură rutieră 10 cm balast 10 cm piatră spartă 15 cm balast 15 cm piatră spartă 20 cm balast 20 cm piatră 5 cm tratament dublu bituminos Tip trafic Redus Mediu Intens și greu Preț mediu (dolari/mp) 3,13-4,61 7,39-8,91 13,67-15,07 Durată normală de funcționare/ani (valori minime în condiții
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
care Încercau să-i acopere privirea - din prim-plan, În tonuri calde, care Îi accentuau apropierea. Dar nimeni nu pune ce n-are, credea Faulques. Pictura, ca și fotografia, iubirea ori conversația semănau cu odăile de hotel bombardate, cu geamuri sparte, jefuite de tot ce avuseseră, pe care nu le mai puteai mobila decât cu ce scoteai din raniță. Erau locuri de război, situații, chipuri de fotografie din obligație cum puteau fi, În altă ordine de idei, Parisul, Taj Mahalul ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o pagină dublă În felurite reviste de circulație internațională. După o luptă În Împrejurimile Yamenei, o duzină de rebeli din Ciad, răniți și cu mâinile legate, fuseseră lăsați lângă râu, ca să-i devoreze crocodilii, la mică distanță de hotelul - geamuri sparte de focurile trase și pereți plini de găuri, care păreau tușe de pictură făcute cu negru rece - unde trăsese Faulques. În decursul unei jumătăți de oră, Îi fotografiase pe oamenii aceia, rând pe rând, calculând deschiderea diafragmei și Încadrarea, preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
trimită familiei. Era o fotografie alb-negru, cu o contralumină frumoasă din zorii zilei, care lungea umbrele Într-o parte a imaginii, Îl Încadra pe Faulques și lumina În cealaltă parte figura lui Olvido, fragmentând-o de trei ori În oglinda spartă. Un fragment Îi reflecta chipul În spatele aparatului de fotografiat, cozile, torsul Îmbrăcat Într-o cămașă Închisă la culoare, blugii strânși pe talie; al doilea, camera foto, latura dreaptă a trupului, un braț și un șold; al treilea, doar aparatul. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
persoanele și frumusețea; numai lucruri adunate ca Într-o dugheană de haine vechi, rămășițe de viață absente, pe care timpul le azvârlea la picioarele ei: ruine, moloz, scheletele unor clădiri Înnegrite care se profilau pe ceruri sumbre, draperii sfâșiate, faianță spartă, dulapuri pustii, mobile arse, cartușe goale, urme de șrapnele pe ziduri. Acesta fusese timp de trei ani rodul muncii ei, mereu În alb-negru, antiteza scenelor de artă ori de modă pe care le fotografiase ori a căror protagonistă fusese Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ziduri fără acoperiș, mine vechi la fața pământului, care Își arătau adâncurile brun-roșcate, roșii și negre din pământ, vinele de oxid de culoarea ocrului, filoanele epuizate, spălătoriile de nisipuri aurifere, al căror noroi crăpat și cenușiu, după ce alunecase pe taluzuri sparte, tapisa fundul viroagelor, printre limba-soacrei uscate și smochini morți, ca niște limbi de lavă solidificată și veche. Pare un vulcan rece, murmurase Olvido, uimită, când Faulques oprise mașina, luase geanta cu camerele foto, și merseseră amândoi prin acel peisaj de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
molozurile care se Întindeau până la marea din apropiere, soarele la asfințit se arătase o clipă pe sub stratul de nori plumburii și o strălucire roșie explodase În apă, ca să se Întindă precum erupția unei lave incandescente prin peisajul chinuit, peste crestele sparte ale spălătoriilor de nisipuri aurifere, râpele cu zgură și turnurile miniere prăbușite, care se profilau În depărtare. Faulques ridicase aparatul În fața ochilor, ca să prindă totul Într-o fotografie, iar Olvido renunțase să-și mai frece mâinile ca să Îmblânzească frigul, deschisese
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ori să pară că o face. Și ea era destul de bună profesionistă, aflase Faulques pe șosele periculoase și la controale ostile pe vreme de ploaie, În sate pustii, amenințător de tăcute, unde nu auzeau decât scrâșnetul propriilor pași pe geamuri sparte. Olvido nu era o fotografă strălucită, În schimb era conștiincioasă și concepea imaginea În chip original. Curând Începuse să dea dovadă de talent, instinct și o răceală tehnică foarte utilă În situații extreme. Avea, pe lângă acestea, harul de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
oamenii. Una dintre obsesiile ei erau fotografiile găsite În case devastate. Le fotografia așa cum le găsea, fără să le atingă ori să le aranjeze vreodată: călcate În picioare, arse de incendii, atârnate și strâmbate pe perete, cu geamurile ori ramele sparte, albume de familie deschise și rupte. Fotografiile părăsite, spunea, sunt ca petele deschise la culoare pe un tablou tenebrist: nu luminează, ci Întunecă umbrele. Prima și singura dată când Faulques o văzuse plângând În război fusese În fața unui album, la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fusese În fața unui album, la Petrinja, În Croația, cu douăzeci și două de zile Înainte de șanțul de scurgere al șoselei care ducea la Borovo Naselje. Îl găsiseră pe podea, murdar de tencuială și ud de ploaia care picura prin acoperișul spart, deschis la două pagini unde erau lipite fotografiile de Crăciun ale unei familii, soțul și soția, bunicii, patru copii mici și un câine, fotografii fericite În jurul unui brad Împodobit și al unei mese bine garnisite: aceeași familie, bunicii și câinele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care le văzuse printre spălătoriile de minereu ruinate din Portmán. Lava unui vulcan rece. În turn, tăcerea era absolută. Nici măcar marea nu se auzea. Faulques a pus la loc fotografia În care apăreau amândoi - el și fantoma ei În oglinda spartă - și a Închis sertarul. Apoi a dat paharul pe gât și a coborât pe scara În spirală, În căutare de altă băutură, simțind cum treptele rămâneau Înapoi sub pașii lui. Sper că lui Ivo Markovic n-o să i se năzară
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
asta, spusese, deci nu există. Atunci celălalt Îl privise În tăcere, abia dacă zâmbise, apoi devenise serios și Îl Întrebase dacă, În urmă cu două zile, nu trecuse cumva peste podul Masarikoc la volanul unui Volkswagen alb, cu un geam spart, și vorbele Press-Novinar lipite cu bandă adezivă roșie pe capotă. Faulques rămăsese nemișcat o clipă, Își băgase fotometrul În geanta di foaie de cort și răspunsese cu altă Întrebare, al cărei răspuns Îl intuia. Sârbul dăduse o pălmuță delicată telescopului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de trupele irakiene. Intraseră În ajun, Însoțind o unitate americană de mecanizate, și se aflau la etajul cinci al unui Hilton fără electricitate, fără geamuri la ferestre (luaseră o cheie la Întâmplare din spatele tejghelei recepției pustii), cu apa din țevile sparte șiroind pe scări În jos. Scoseseră salteaua plină de funingine de la petrolul incendiat, ca să doarmă toată noaptea, epuizați, În fața panoramei sondelor În flăcări și În bubuiturile ultimelor salve de tun. Acum pricep, În fine, insistase Olvido (stătea la fereastră Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
clasice, găselnița literaților romantici imbecili, revizitate de artiști și mai imbecili. Dar eu nu caut parfumul trecutului. Nu vreau să Învăț, nici să-mi amintesc, ci să rup legături. Sau, În jargonul tău de psihopat, locurile pustii, mecansimele și obiectele sparte sunt formulele matematice care arată drumul. Al meu. Un pic de fosfor trecător În meningele lumii. Nu am pretenția să rezolv problema, s-o Înțeleg ori să mi-o asum. E doar parte din voiajul spre locul către care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să deschidă gura, cu toate că frigul nu-i lăsa să doarmă, simțind pe pleoapele Închise licărul câte unei lanterne care Îi lumina o clipă. În fine, primele raze din zori ajunseseră la ei prin găurile din tavan și ferestrele cu geamuri sparte ale halei; și, În penumbra fantomatică, soldații Începuseră să se ridice În picioare și să iasă afară, În lumina murdară pe care se profilau siluete ca În acuarelele venețiene, duzini de bărbați și adolescenți ce priveau În jur precum câinii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În acea dimineață. Tocmai Își verificau aparatele, după ce stătuseră o noapte Întreagă pe vine În portalul din fața unei ogrăzi de lângă strada mare din Vukovar, care părea la adăpost de mortierele sârbești. Fuseseră bombardate Împrejurimile; exploziile luminaseră de nenumărate ori acoperișurile sparte ale clădirilor din apropiere, dar apoi urmaseră trei ore de liniște. Cei doi fotografi se ridicaseră În capul oaselor În zori, la prima lumină care lăsase să cadă peste toate un văl cenușiu, și atunci Olvido privise În jur, la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]