5,095 matches
-
specific, cele două sunt date ca sinonime. Însă pentru înțelegerea condițiilor de dublare din română (și nu numai) trebuie făcută distincția între aceste valori semantice. Definitudinea este asociată cu prezența unui determinant definit (referentul este individualizat prin prezența acestuia), pe când specificitatea înseamnă, general spus, individualizarea în context. Această individualizare în context trebuie înțeleasă în termeni de proeminență discursivă. Ea se poate obține pragmatic, spre deosebire de individualizarea prin definitudine, care este formală, legată de prezența determinantului definit. În limba română, dublarea clitică este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
c. Spania: O femeie, reținută pentru difuzarea de date secrete pe Internet (titlu) Garda Civilă spaniolă a reținut-o pe o femeie din Murcia, sub acuzația de injurii grave... (www.adevarul.ro) În (14)b, complementul are un grad de specificitate mai ridicat decât în (14)a. În enunțul cu dublare este vorba de un medic anume; în enunțul fără dublare, este vorba de un medic oarecare, dar poate fi și un anumit medic. Substantivele cu articol indefinit din (15) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
observație apare și la Corbett (2006: 11), care face câteva generalizări privind acordul pe baza unor date contrastive, tipologice: "Canonical agreement is redundant rather than informative". Dublarea clitică propriu-zisă are un rol semantic, aduce un plus de informație, referitoare la specificitatea complementului direct. Ea nu este întotdeauna redundantă: în exemplele de la (15), aceleași enunțuri se pot formula și fără dublare (păstrându-se marca pe). Prezența cliticului aduce informație în plus, deci din acest punct de vedere, nu putem considera cliticul drept
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și predicat nu depinde de tipul de subiect). (ii) Acordul canonic este generalizat și servește la marcarea relației sintactice dintre argument și verbul-predicat, prin trăsăturile phi. Așadar, acordul nu servește la evidențierea unei caracteristici a argumentului nominal, cum ar fi specificitatea CD. Cu alte cuvinte, acordul este un scop în sine, nu servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord. (iii) Toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin morfeme
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și determinant în limbile romanice, explicabilă prin originea lor comună: articolul definit și cliticul pronominal au la bază pronumele demonstrativ latinesc illum, illa. Analiza propusă ar capta și faptul că nominalul complement din structurile cu dublare este +specific. Trăsătura de specificitate se asociază adesea cu articolul definit, fără ca între ele să existe o suprapunere exactă (am văzut mai sus că un nominal articulat indefinit poate fi +specific în context). (vi) Conform lui Van Peteghem (2003-2004), DC are rolul de a marca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și predicat nu depinde de tipul de subiect); (ii) acordul canonic este generalizat și servește la marcarea relației sintactice dintre argument și verbul-predicat, prin trăsăturile phi. Așadar, acordul nu servește la evidențierea unei caracteristici a argumentului nominal, cum ar fi specificitatea complementului direct. Cu alte cuvinte, acordul este un scop în sine, nu servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord; (iii) toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
poate fi referențial (Deal 2007); în tagalog, în structurile antipasive obiectul direct are o interpretare nedefinită, nonspecifică (Alridge 2007b). Spreng (2001) comentează ideea formulată în lucrările mai recente, conform căreia obiectul din structura antipasivă diferă din punct de vedere semantic ([± Specificitate]) de obiectul din construcția ergativă. Spreng (2002) preia de la Bittner (1987)70 constatarea că morfemele antipasive din kallaalissut sunt, de fapt, mărci aspectuale, care apar și în construcțiile ergative, propunându-și să demonstreze că antipasivul impune telicitate evenimentului. Coyos (2003
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca nonspecific, nedefinit sau nonreferențial, pe când un acuzativ este specific, definit, referențial. O clasă limitată de verbe − de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul negației, iar cel în acuzativ este în afara acestuia. Genitivul negației apare în cazul argumentelor Temă și Pacient ale verbelor inacuzative și pasive. Grupul genitival se comportă ca un subiect în nominativ, nu ca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o potrivi, de a o izola și de a o localiza în spațiul altor sarcini. Într-un cuvînt, reprezentarea pune în acțiune un proces constant, spațializarea, chiar dacă utilizarea acestui proces este diversificată prin indivizi aparte, ținînd cont de importanța și specificitatea sarcinii. Ceea ce este de remarcat este exterioritatea reprezentării sarcinii: eu o am în fața mea, ca pe un peisaj, o consider ca pe un obiect situat în spațiu, unde ea însăși ocupă un anumit loc32. Programul pentru a îndeplini această sarcină
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a permis o conceptualizare generală care să acopere toate țările din regiune, și nici studii comparate la nivelul întregii regiuni. Există, într-adevăr, anumite riscuri de limitare pe care studiile regionale le ascund atunci când pun un accent prea mare pe specificitățile regiunii. O comparație între țări "relativ similare" își asumă neutralizarea anumitor diferențe în scopul de a permite o mai bună analiză a altora. Această strategie se plasează în miezul metodei comparate. După cum a spus odată John Stuart Mill, doar dacă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
intelectualii, dar și muncitorii lor, se bucurau de un trecut similar de „organizare și reacție”, reactivitate vie la formele arbitrar-administrative, indiferent că veneau dinăuntru sau din afară: Ungurii au luptat cu puternicul și arbitrarul Imperiu Habsburgic fără osteneală, impunându-și specificitatea și teritoriul, iar Polonezii au renăscut de trei ori din cenușă, turtiți Între cele două imperii brutale, austriac și rusesc. Povara „lașității”, În deceniul opt și nouă, a apăsat mai ales asupra noastră, a intelectualității, cu precădere asupra scriitorimii. Noi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al tradiției, este adesea mai greu, mai eroic chiar decât a inova tot timpul, o „novatoare” agitație care, mai ales azi, În modernitate și post-modernitate, ascunde prost o nesiguranță funciară, o incapacitate de a regăsi sursele și filonul esențial al specificității noastre, o proastă Înțelegere - și nu rareori, un refuz! - a tradiției, un cosmopolitism improvizat, tipic carieriștilor culturali de scurtă respirație. Deoarece există și un arivism cultural - azi Îl vedem sub forma unei adulări pro-americane! -, o acceptare de modele false, deoarece
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se impun atenției cititorului descurajat de această avalanșă de informații științifice și echivalări uimitoare: mirat el însuși, autorul remarcă, deseori, "bogăția" poeziei în raport cu știința ori cu filosofia; și mirarea și echivalarea se datorează, în esență, lipsei unei perspective adecvate asupra specificității discursului științific și, respectiv, celui literar: limbajele sunt diferite, stilurile și codurile de asemenea și, de aici, diferențierea semnificațiilor. Theodor Codreanu urmărește însă o revalorizare "științifică" și nu una estetică; de pe poziția acestui scientism sui-generis, autorul polemizează cu aproape toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să scrii cronică literară despre o carte de aforisme, glose și notații politice. Fragmentarismul său sclipește (sau nu), te oprește pe câte un pisc (sau la poalele lui), dar te lipsește de o linie argumentativă care i-ar putea descrie specificitatea. Pe aceasta o poți eventual surprinde, ca într-un act de extaz, însă a o face sesizabilă altuia... Mai potrivit pare un comentariu asupra ansamblului obținut prin comasarea fragmentelor. Așa-ceva a întreprins cu finețe regretatul Edgar Papu, în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-a gândit (și bine a făcut) că ar nedreptățit caragialismul. Asemenea, cât îl privește pe Bacovia. Mai toată lumea e de acord (discuția a căpătat proporții considerabile, până la sațietate) că Eminescu și Caragiale sunt "două coloane", "două spirite tutelare" ale specificității românești, antinomice și complementare. Metaforic vorbind, Mitică și Hyperion ar fi cele două ipostaze ale mentalului românesc; totuși, o simplificare dacă vom admite că tradițiile spirituale românești nu pot fi numai două, chiar dacă acestea sunt fundamentale. Cei doi scriitori atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obiectul de analiză al unui capitol cu 6-8 subcapitole structurate fie pe subteme, fie pe anumite simboluri, metafore, caracteristici stilistice și/sau ideatice. Din marele număr de subtitluri cităm câteva pentru a ilustra puterea lor de sugestie asupra semnificațiilor și specificității prozei lui Mihail Diaconescu: Tentația puterii, Romanul total, Idealul dreptății, Fantasticul, "ars magica" și trăirea faustică, Urme și umbre, Himera lui Anteu, Triumf și singurătate. A treia parte, De la fenomenologia epică la fenomenologia culturii, se deschide cu o schiță de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
câteva analize concrete de literatură transmodernă și nu numai. Primele două noțiuni menționate sunt utilizate pentru anumite etape istorice parcurse, ideologii și curente artistice, iar a treia este propusă pentru următoarea, dacă omenirea va urma calea împăciuitoare propusă de aceasta. Specificitatea lor, în toate variantele, decurge din tipurile de antropocentrisme promovate. Trebuie să stabilim linia de pornire a cercetării în antropocentrismul tradiționalist, sprijinit pe: credință, naționalism, tradiție și idealuri înalt umaniste. Modernismul începe cu revoluțiile industriale care au condus la instaurarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este un curent tot mai activ și în Occident, de pildă, în America, Paul H. Ray consideră că există 3 tipuri de percepție a lumii: tradițională, modernă, transmodernă. Transmodernismul e considerat tolerant, antifundamentalist, acceptând toate religiile, toate ideologiile pașnice, tradițiile, specificitățile. Primul Congres Internațional de Transdiciplinaritate a avut loc în anul 1994. Theodor Codreanu nu a preluat termenul sincronic, ci a elaborat o adevărată doctrină care sintetizează teorii științifice, religioase, literare etc. Pentru el pilonii de susținere ai transmodernismului sunt: Creștinismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce par autentice, cazul celor 30 de scrisori ale Prințesei Daiana, vândute la licitație. Selecția scrisorilor trebuie să beneficieze de un studiu introductiv cu referire nu numai la conținutul acestora, dar și al „notelor” menționate și mai ales să reiasă specificitatea caligrafiei și ortografiei care dau certitudine asupra provenienței. Studii speciale s-au scris și cu privire la traducerea unor cicluri de corespondență menționându-se corectitudinea semantică, coerența și stilul adecvat. De subliniat sunt epistolele alese de criticul literar Dan C. Mihăilescu, acestea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
legale. Articolul 14 Importantă și aportul social ale corpului medical constituie criteriul fundamental al aprecierii morale și materiale ale medicului de către societate. Articolul 15 Medicul colaborează cu reprezentanții cultelor și ai instituțiilor de caritate și binefacere în interesul pacienților, respectîndu-se specificitatea și responsabilitatea fiecărei instituții, precum și opțiunea bolnavului. Articolul 16 1. Ordinul Medicilor constituie formă superioară de organizare profesională, nonguvernamentală, a întregului corp medical, ce va fi instituționalizata și reglementată potrivit legii. 2. Ordinul Medicilor are ca scop apărarea prestigiului profesional
HOTĂRÎRE nr. 220 din 30 aprilie 1992 privind aprobarea principiilor de baza ale Statutului medicului în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108578_a_109907]
-
baza unei clauze de variație, poate fi recunoscută că necesară. 102. Nu poate exista o justificare generală pentru obligațiile de cumpărare sau de vînzare exclusivă. În afara unor circumstanțe excepționale, ca de exemplu cele rezultate din absența unei piețe sau din specificitatea produselor, o astfel de exclusivitate nu este necesară în mod obiectiv pentru a permite implementarea unei concentrări sub forma transferului unui agent economic sau al unei părți a unui agent economic. În orice eventualitate, agenții economici implicați sunt obligați să
REGULAMENT din 14 aprilie 1997 privind autorizarea concentrarilor economice*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/116778_a_118107]
-
d'oc" în sud, mai apropiată de latină, italiană, catalană și, pe de altă parte, dialectele provenite din ramura germanică. În aceste diferite limbi și în contact cu poporul, se nasc noi forme literare, prin care încep să fie exprimate specificităților etnice și culturale care se vor întrupa mai tîrziu în "națiune". Carol cel Mare pune să fie transcrise în limba francă cele mai vechi poeme epice germanice; din păcate, însă, nu s-a mai păstrat nimic din ele. Epopeile de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
nu s-au instalat de îndată pe fiefuri, ca în Normandia, ci s-au grupat în castele, în comunități războinice, făcînd un apel substanțial la miliția oamenilor liberi locali, pedestrași, de cele mai multe ori, care vor da armatei regale o anume specificitate și o netă superioritate asupra celor de pe continent. Abia încetul cu încetul cavalerii normanzi s-au "așezat", înzestrîndu-se cu domenii confiscate învinșilor și deseori împrăștiate, ceea ce nu poate decît favoriza centralizarea regală. Wilhelm își controlează îndeaproape vasalii și percepe de pe
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
putea șterge particularități locale persistente. Toate acestea favorizează, în multe domenii, organizarea -relativă, desigur, dar totuși efectivă -, a societăților Europei creștine. Într-o vreme cînd statu1-națiune modern, ci frontierele sale rigide, cu limba sa fixă și impusă minoritățiloi supuse, cu specificitatea sa instituțională și identitară, nu exiști încă, individul se află dependent de mediul său înconjurător imediat -clan, familie, seniorie, parohie, cetate etc. și plutește într-un universalism care, deși manifest mai ales la elite, se hrănește din dubla referință imperială
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
proveneau elevii: țăranii primeau o educație axată pe agricultură, orășenii erau intruiți în meserii specifice meșteșugarilor și negustorilor, în timp ce progeniturile nobilimii erau pregătite educațional pentru o carieră de funcționari, administratori sau ofițeri (Pascu et al., 1983, pp. 239-240). O altă specificitate a legislației din 1777 față de Regulamentul școlar general din 1774 a constat în menționarea faptului că educația pe teritoriul ungar trebuia să fie făcută în limba maternă. Fiecare "națiune" era împuternicită să organizeze învățământul în limba proprie, introducându-se pe lângă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]