2,348 matches
-
în favoarea „fabulelor animaliere”, Zamfir vede în Exerciții pentru mîna dreaptă... o „capodoperă a acestei figuri aparte, în sens cultural, a avangardismului”, pe urmele lui Flaubert din Dictionnaire des lieux communs și a lui Leon Bloy din Éxégese des lieux communs. „Speculînd polisemia fiecărui cuvînt-cheie din definițiile sale”, Costin obține efecte estetice remarcabile prin intermediul unor „detonatori semantici” - cum ar fi, de exemplu, izotopia „plus Uman” -, producînd efect comic și demascarea locurilor comune, mai precis, a fondului rezidual de prejudecăți sociale. Concluziile criticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de preferat „viciile regeneratoare ale tinerilor păgîni”. Ideea potrivit căreia „păgînismul” trebuie contrapus creștinismului tradițional („îmbătrînit”, fie că e reprezentat de „bizantinii ortodocși sau de iezuiții catolici”...) plutea în aerul epocii. Același Riegler-Dinu - ale cărui cronici de artă din Contimporanul speculează, în genere, pe marginea afinităților dintre bizantinism și arta de avangardă - publica în nr. 79 un articol, „Allegria ortodoxă“, ferm pro-Gîndirea. Elogiind resurecția modernă a poeziei religioase (cu referiri la Claudel sau Rilke), autorul polemizează cu G. Călinescu (proaspăt „demisionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
antipsihologismului promovat de Wachitangow și Meyerhold, preferați discret lui Tairoff care „transpune ideea modernă pe piese vechi”. Potrivit lui Maxy, „Actorul lui Meyerhold e cetățeanul ager. (...) Preamărind individul, Meyerhold pregătește spiritul colectiv al masei — iubitor de forță și surpriză — și îi speculează sentimentele creînd primul teatru născut din revoluția rusă. Regenerînd elementul prim, actorul, Meyerhold i-a preparat și cadrul. (...) Meyerhold a construit spațiul tridimensional, completînd actorul în biomecanica jocului său dinamic. (...) Sfărîmarea podiumului dă astfel tuturor elementelor scenice ocaziunea unei desfășurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
volumul Principii de estetică (1939), ca și spațiul acordat în Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent - cel mai amplu de care beneficiază un avangardist! -, mărturisește un interes special și, poate, o secretă fascinație pe care criticul o va specula în romanele sale. „E pentru prima oară cînd estetica zisă modernistă, pornind dinspre futuriști și de la Dada, pătrunde în învățămîntul superior pe ușa de onoare”, notează în jurnalul său Sașa Pană despre „Curs...” (v. Născut în ’02, Editura Minerva, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
embrionare și vagi punctuații urmuziene, el ridică, pentru cultul lui Urmuz, un edificiu impunător (...) un Urmuz posibil, simulînd existența unei opere comportîndu-se als ob”. Pe linia esteticii „realismului muzical” indicată în nota de subsol a prozei „Algazy & Grümmer”, Dan Cristea speculează, într-un mic eseu intitulat „Urmuz — adecvări și corespondențe” (România literară, IV, 47, 22 noiembrie 1973, reluat în volumul Arcadia imaginară, Ed. Cartea Românească, București, 1977), pe marginea cratylienei „adecvări onomastice la un destin” a eroilor urmuzieni ca formă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în vreme ce „lunarul” Urmuz „e un divagaționist absolut. Confuzia lui e rotundă ca și pămîntul, devine luciditate, pe partea cealaltă”. Fără comentarii... Într-o secvență intitulată „Enigme și evidențe urmuziene” din volumul Afinități efective, Ed. Cartea Românească, București, 1990, Șerban Foarță speculează în marginea obedienței timorate a lui Urmuz față de imaginea dominatoare a Tatălui. Este identificat un „exces de scrupule filiale (frizînd «aneroismul» însuși)” și - în ciornele de manuscris rămase - „o teodicee in nuce, vag maniheistă” (p. 57), însemnările despre atotputernicul revolver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz se încheie — simbolic — cu deja citatul pasaj al lui Edgar Papu din volumul Din clasicii noștri..., în care sugerează caracterul „protocronic” al avangardei autohtone... Prefața lui Constantin Crișan („Urmuz și palingenezia literaturii”) este un discurs hagiografic exaltat, un „omagiu” speculînd - la modul liric - pe marginea relației național - universal și a „genialității” lui Urmuz. Autorul își începe sub formă de „basm” textul despre eroul său: „A fost și rămîne — dar era cît pe ce să treacă neobservat. Uriașă, forța sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
criza culturală declanșînd, în cazul său, una existențială”. Este evidențiată modernitatea centrării pe „text” și pe evitarea sugestiei în favoarea numirii directe: „Sfera conotativă... este preferată celei denotative, vizarea permanentă a textului fiind simptomul cel mai clar de modernitate”, însă e speculată abuziv intenționalitatea auctorială („efectul grotesc scontat de autor”). „Morala fabulei urmuziene” — consideră Mircea Scarlat — stă în „renunțarea la semnificatul tradițional”. Mai puțin convingătoare sînt însă propoziții de tipul: „Urmuz sugerează falsitatea unei estetici fără a indica posibilitatea alteia” (dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
târziu, a ajuns să fie, pentru câte unii, creditor. A văzut, iute, că nu-i prea bine. Nu erau puțini aceia care se specializaseră în a da țepe. Pe ăștia i-a rupt, brutal, de la porție. Cu ceilalți, cu care specula, nu scăpa marfa, din mâna cu care o da, fără cheșul, primit,în mâna cu care lua. În felul acesta era cu mult mai bine. Câțiva polițai l-au acuzat de furt. Nu în fața justiției, ori,în a cine știe ce fel
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în niciun caz ca obstinație de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornește din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând fiecare idee chiar neclară. Este de asemenea un extrovertit, cu toane care adesea se manifestă surprinzător cu observații trăsnite< o fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără ieșire, cum
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
car de televiziune pregătit să intre în direct. Dendé fluturînd o zdeanță albă legată la capătul unui băț, Tîrnăcop rănit la genunchi și plin de sînge, nelăsîndu-se înduplecat nici în ruptul capului să arunce din mînă pistolul, Gulie reușind să speculeze o clipă de neatenție a inamicului și să scape ca prin urechile acului rupînd-o la fugă. Nu oricine ar fi putut ieși dintr-un asemenea bucluc, își amintește vorbele Bătrînului, atingîndu-și pieptul cu palma pentru a-și număra bătăile inimii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
interior, răspunzând cu o stângă scurtă la figură. Croșeul lui Blanchard mi-a șters spinarea. A fost una din cele mai puternice lovituri ratate de un adversar pe care le-am simțit vreodată. Își ținea mâna dreaptă jos și am speculat momentul, administrându-i un upercut scurt. L-am atins din plin și, în timp ce Blanchard ridica garda, am continuat cu un un-doi în torace. Am făcut pasul înapoi, nelăsându-i timp să mă prindă în clinci sau să riposteze, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
devastase casa familiei Hollinger. VÎlvătaia feroce izbucnise pe neașteptate În jur de ora șapte seara la data de 15 iunie, Întîmplător ziua oficială de naștere a reginei. Mă agățam de-un pai, amintindu-mi dezagreabila Guardia Civil din Gibraltar și speculînd că focul fusese pus de vreun polițist spaniol psihopat care protesta față de ocupația britanică a Stîncii. Îmi și imaginam un fitil aprins azvîrlit peste zidurile Înalte către acoperișul uscat ca iasca al vilei... Dar de fapt focul fusese aprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
când își țuguia buzele umede și fragede, printre care vorbele-i ieșeau într-o desăvârșită armonie, toate laolaltă - credeam eu - se află în strânsă legătură cu ceea ce simte femeia, atunci când se îndrăgostește de un bărbat și vrea să îl ațâțe, speculând cu iscusință micile lui patimi și slăbiciuni, fără de care bărbatul n-ar mai fi nicidecum bărbat. Dar omul poate vedea limpede lucrurile din jurul său doar abia după ce fumul care-l înconjoară se împrăștie și ochii încetează să-l mai usture
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Spania, susține că este proprietara soarelui, prezentând și un act de proprietate înregistrat legal la notariat, în acest sens. Femeia, susține că are dreptul să ceară o taxă tuturor pământenilor. Este vorba de Angeles Duran din Salvaterra de Mino, care speculând o scăpare în legislația mondială, a devenit legal proprietara soarelui. In legislația lumii, s-a stipulat că nici o țară nu poate deveni proprietara vreunei planete, sau alt corp ceresc din afara Pământului. Aceasta s-a legiferat când au început zborurile cosmice
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
biserică. Așa vă asigură preoții de la trei dintre cele patru lăcașe de cult, care apar pe site (bineînțeles că episodul cu femeile goale, îl trec pudici sub tăcerea duhovnicească). Patriarhia, cică nu ar fi de acord cu inițiativa întreprinzătorilor care „speculează comoditatea”. Zice cam cu jumătate de gură, că donațiile credincioșilor ar trebui să fie benevole, iar serviciul religios nu ar trebui condiționat de achitarea unei sume prestabilite, (haida, de), spun reprezentanții Patriarhiei, cutremurându-se doar la gândul că prin plată
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
costă azi În jur de trei mii?“ „Așa de mult, bre?“ „Păi ce, e mult? Dacă porumbul costă două sute dubla! Da ăștia plecați mai dă mult la oraș n-are dă un‘ să știe și zice că vrei să-i speculezi dacă le ceri cât face. Așa că am luat-o pe-a mea să i-o duc. Pierd și io două mii dă lei, da’ mă are omu’ În vedere, cum ar veni. Am venit ieri dimineață cu trenul și era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație față de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornea din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând ideile chiar neclare. Este de asemenea un extrovertit cu toane, care adesea se manifesta surprinzător cu observații trăsnite; o fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără ieșire, cum adesea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tot mai greu să mențin tonul istoricului ei oficial. Și cu cât obțineam mai greu fapte solide și demonstrabile, cu atât mai des trebuia să-mi folosesc imaginația în relatarea lor, adăugând incidente despre care aveam doar o vagă cunoștință, speculând motivații psihologice sau chiar inventând conversații. (Da, inventând, nu ocolesc acest cuvânt, chiar dacă mă ferisem s-o fac timp de aproape cinci ani). Și astfel, a renăscut, din scârba față de acești oameni, personalitatea mea literară și aceasta a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adică în „perimetrul strict delimitat” al relației mascul-femelă, cei doi n-ar ajunge să simtă de la un moment o anume inconsistență a relației lor, o anume limitare proprie „singurătății în doi”? Mă întreb și eu... P.H.Lippa nu încearcă să speculeze eseistic asupra relației dintre Profesor și Teodora. Notează doar atât, că în vârtejul unor întâmplări care au copleșit-o, ea pare să fi găsit sprijin în bărbatul acesta matur, dar nu bătrân, cultivat și hârșit în ale vieții, aparent echilibrat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o supoziție, poate fiindcă mă gândesc și la alte cazuri, descifrate total sau parțial de istoria literară. Citeam undeva că Al. Odobescu se îndrăgostise de o tânără profesoară. Simțindu-se trădat, admirabilul scriitor s-a sinucis. Sau doar s-a speculat în acest sens. 21 Corespondența dintre Lucian Blaga și o poetă din Brașov ar duce la concluzia unei idile. În cazul lui V. Voiculescu, autor al Ultimelor sonete închipuite ale lui W. Shakespeare, s-au făcut supoziții asemănătoare. Și încă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mișcați de devoțiunea unui principe, decît revoltați împotriva relelor tratamente care li se aplică și pe care le suportă din partea lui. Există persoane care-i împărtășesc opinia. În ce mă privește, cred că avem întotdeauna indulgență pentru greșelile acelora care speculează, atunci cînd ele nu antrenează corupția inimii; cred că poporul va iubi mai mult un suveran necredincios, dar cinstit, și care le aduce mulțumirea, decît un ortodox, scelerat și răufăcător. Nu gîndirea suveranilor, ci faptele lor îi fac pe oameni
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
chingile unei puteri de fier, devin neputincioși, dacă Între timp n-au fost azvîrliți pe bordură și striviți. - Are dreptate... cu ce se ocupă, acum? - Terturian la vremea lui a fost om de afaceri, avea studii de comerț. Deși nu speculase, nu deranjase pe nimeni a devenit În regimul de azi portar la Uzina de curent electric; nu l-au Îngăduit ca funcționar și ar fi fost un funcționar foarte bun. Ca portar e În tură cu un fost colonel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să nu ajungă legat. Ar fi în stare să declanșeze un război împotriva celor care nu-l respectă pe împărat. — Dar orice om are o slăbiciune, obiectă Vitellius. Antonius Primus e om, o fi având și el vreuna... O vom specula dacă ne va fi dușman. Am auzit că are un frate mai tânăr, care este medic... Se spune că e foarte priceput. Valens se ridică. — Trebuie să mă întorc la soldații mei. Voi vorbi cu Caecina. Ne revedem la calendele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că un agent de poliție a și surprins un „transport clandestin de făină”, că într-un oraș ținut la discreția a doi trei „industriași”, inte resații au fost lăsați să cumpere la bună învoială, cu prețuri impuse de trust și speculă în loc ca statul să orânduiască un preț minimal al grâului. Și deși împotriva acestor „morari revoltați s-ar cuveni sancțiuni, înainte ca cetățenii orașului să se vadă siliți a le da lecția care de mult se așteaptă, G.Tutoveanu nota
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]