2,860 matches
-
este singură și plictisită de viața asta anostă! Laur nu avea cum să se gândească la altcineva decât, la fata neasemuită de lângă el care îl privea admirativ pierdută în uitări; amândoi erau mulțumiți de bogăția sentimentelor ce le invadau sufletul. Splendoarea zbura în vânt, aruncându-și sporii și acum ieșeau din mare strângându-se de mâini cu apa șiroind pe trupuri. Se priveau înfiorați, percepând clar momentele acela unice care nu se asemănau cu nimic.. Sperau într-o repetabilitate veșnică sau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
plecat fără să-mi iau lucrurile din cameră înseamnă că am avut un motiv serios: Unde vă grăbeați, domnule d.? Scrieți tot, de ce atfta grabă?" Și asta dacă vrei să știi, numai din cauza Monicăi, așa cred că o chemă pe splendoarea cu care mă înhăitasem de vreo patru zile, de n-a mai găsit drumul către gară. Am pomenit-o în treacăt adineauri când mă făceam că nu-mi aduc aminte din ce cameră am plecat azi dimineață, ca să par abulic
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
seamă, amintește papa Leon al XIII-lea, că «deasupra tuturor doctorilor scolastici strălucește ca o lumină fără seamăn prințul și maestrul tuturor - Toma de Aquino». El «asemenea soarelui a încălzit lumea cu căldura virtuților sale și a umplut-o cu splendoarea învățăturii sale. Nu există niciun sector al filosofiei care să nu fi fost tratat de el cu profunzime și temeinicie: legile raționamentului, Dumnezeu și substanțele imateriale, omul și celelalte creaturi sensibile, actele umane și principiile lor, au făcut, rând pe
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
un mimesis al poeziei înseși, și prin aceasta al culturii, este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale (metatext, intertext, hipertextetc), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrântă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va ră-mîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație (naturalețe) vs. cultură (artificiu) este esența relației dintre cele două căi posibile de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale (metatext, intertext, hipertextetc), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrântă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va ră-mîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație (naturalețe) vs. cultură (artificiu) este esența relației dintre cele două căi posibile de a face azi poezie. Acestor două opoziții li se pot adăuga multe altele, însă ele reprezintă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unor enorme populații terorizate au dominat până de curând Europa, și ecourile lor nu s-au stins încă. Până nu ne asumăm această față a marelui nostru continent spiritual, nu avem dreptul să-i (re)vedem, (re)memorăm, (re)construim splendoarea și măreția. Și chiar înțelegînd că avem în noi, ca europeni, responsabilitatea pentru atrocitățile secolului trecut și datoria de a nu le uita și a nu le repeta, încă nu sîntem deplin îndreptățiți să ne celebrăm europenismul. în orice caz
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care și-a pus, cu pietate patriotică, la contribuție imensa erudiție ca să arate că sîntem și urmașii unui alt mare imperiu, cel bizantin, căci, nu-i așa, domnitorii valahi și moldoveni din secolul al XVII-lea reînviaseră la curtea lor splendoarea și fastul vechiului Bizanț, transformîndu-și neînsemnatele principate, după expresia celebră a istoricului, într-un "Byzance apres By-zance". Pare destul de mult, dar tot nu a fost de ajuns. Nu doar pe linia romană am fost cei mai vechi, ci și pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în levitație ai celui de-al doilea. în "Muntele Sacru" totul se petrece în lumină galbenă, orbitoare, lipsită de umbre - lumina Spaniilor. Peste care se lasă acea "soledad", tristețea creolă a vieții în afara istoriei, rătăcită în fabuloase amănunte. E aici splendoarea din "Terra Nostra" a lui Fu-entes, demonismul din "Abbaddon exterminatorul" și impostura din "Hotelul lunii". Logica mare a filmului este pe cât de exemplară, pe atât de subțire. Viață în contingent, inițiere, călătorie cu obstacole, mântuire. Fantastică e însă invenția imagistică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tandrețe și iubire. După ce Radu se mai liniști o sărută pe Ramona pe a cărui obraz sclipea o lacrimă. -Iubito , nu mă interesează nimeni în afară de tine! Până acum iubirea mi-a fost străină, datorită ție acum o cunosc în toată splendoarea ei. -Și eu te iubesc, Radu! într-un moment când Ramona lipsi pentru puțin timp din cameră, Radu luă singura carte de pe noptieră pentru a o răsfoi, când foarte surprins sub ea observă batista pe care el i-o dăduse
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
tinerilor deveniră mai senine. Spre miezul nopții ninsoare se opri. Luna își făcu apariția printre stelele lucitoare, mângâind cu razele ei blânde mantia imaculată a iernii. Părea o noapte de argint. Radu și Ramona, în drum spre casa bunicilor admirară splendoarea nopții cu peisajul său de basm, totul fiind cuprins de un mister absolut. Bunica îi aștepta cu un foc bun și o cină caldă. Ea admiră farmecul și blândețea Ramonei, spunându- i că se bucură să o aibă ca oaspete
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
aceleași reguli. Trag adânc aer În piept și o privesc În ochi. E plăpândă, speriată și izolată În ciuda bogăției ei. Poza soțului, care domină Încăperea, pe șemineul de marmură. Un soldat de top. Umpic ruginit, Însă pus În valoare de splendoarea ramei. Poți să vezi cancer scris pe fața lui. O poză recentă. E Încăn stare de șoc, Încă vulnerabilă. — Vreau să fiți pe deplin conștientă de ce-mi spuneți acum doamnă Dornan? Seamănă cu o vacă mânată la abator. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
colo-colo un pix Într-o slujbă plictisitoare, lipsită de riscuri și fără nici o distracție... abia aștept! M-am săturat Bruce. Las chestiile gen Sweeney pe mâinile voastre de cowboy! Îmi pun În cui bastonul și cătușele și fac cunoștință cu splendoarea simplă a micuțului de aici, zâmbește el, ridicând un pix. Dacă asta vrei, ai nimerit-o, spun eu, ridicându-mi paharul și detestând Îngâmfarea bulangiului. Îl golesc și mă răsucesc spre Lennox. — Ești gata Ray? — Beton, zice Lennox. Mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Plasament ien direcția aia frățâne, Îi arăt eu spre West End. — Crăciun fericit, zice el. — Și ție frățâne, zâmbesc eu. Da ar putea fi unu cam friguros. Maș caza acolo vro câteva săptămâni dacaș fin locu tău, Îi arăt spre splendoarea trufașă a hotelului Balmoral.Lasăipe cei care te servesc În cameră să se chinuie. Știi că am dreptate. Vagabondul Îmi aruncă o privire furioasă care nu-i poate masca o teroare pură latentă când se gândește la sezonul rece petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
gândul la ea. Oricât ai fi Încercat să nu te mai gândești la proteza ei, oricât ai fi Încercat s-o ștergi din imaginea pe care ți-o formaseși despre ea În capul tău, aproape Întotdeauna categoric reapărea. În toată splendoarea ei rece, strălucitoare, metalică și tare. Tu te simțeai vinovat după aia, dar de ce? Toți tinerii se masturbează. Însă voiai s-o săruți Bruce, voiai atât de mult s-o săruți. A doua zi te-ai dus singur la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Elenă Marin Alexe să-I mulțumești pentru anii de viață și lumina curată care-ți săruta chipul, de dimineață! Nu uită să-I mulțumești pentru splendoarea din flori, îmbrăcate mirific în culori și miresme, armonie în zori! Nu uită să-I mulțumești pentru stropii de ploaie, râuri mari și oceane sau minuni de cascade care curg în șuvoaie! Nu uită să-I mulțumești pentru sfântă dreptate
Nu uita by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83321_a_84646]
-
întreaga recuzită sunt pregătite din timp, necesitând multă atenție și respect, toate acordate acestor datini și obiceiuri. Jocul căiuțiilor Căiuții sunt întâlniți în mai toate satele din Bucovina, cunoscuți ca buni dansatori, căiuții din Zamostea, Dolhești, Zvoriștea, Fântânele, impresionează prin splendoare și eleganță. Jocul căiuțiilor are o valoare deosebită pentru săteni, fiind unul din cele mai frumoase jocuri. Tinerii ce formează grupurile de căiuți sunt foarte buni dansatori, manifestând prin joc dinamismul și forța vitală a tinereții. Dansul căiuților inspiră curajul
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
cochetat, prin coroanele rărite, cu privirile noastre ce-l Întîmpinau cu drag În fereastră. S-a arătat tot mai mult printre frunzele tot mai puține, pînă cînd, În spațiul fără nicio frunză, s-a Înfățișat pe de-a-ntregul, În toată splendoarea sa. Dar soarele Întreg este acum unul rece, unul cu dinți, unul care anunță, prin absența coroanelor, toamna tîrzie și iarna ce-i va urma. calul Însetat - steaua din ciutură iar nevăzută Valeria Tamaș Toată construcția acestui poem se sprijină
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cerșetorului poate merge la fel de bine și pe linia empatiei cu cel În nevoie. Se pare că abundența coloristică a naturii nu reușește să desfacă baierele pungilor trecătorilor. Aurul toamnei nu se convertește În compasiune. Doar dacă nu cumva, fascinat de splendoarea toamnei (ipoteză pe cît de generoasă, tot pe atît de ironică), cerșetorului (căzut În reverie)... i-ar fi scăpat printre degete celelalte monede aruncate de trecători cu degajarea pomilor care-și leapădă frunza nevolnică. Și În celălalt poem, alegoria este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în patru stiluri sau perioade. Stilul 1 (30-25000), simbolicul sau pre-figurativul (incizii, cupule sau serii ritmice). Stilul 2 (circa 20000), trecerea de la semn la primele figuri. Stilul 3 (15000), punct de echilibru între geometric și reprezentativ. Stilul 4 (după 12000), splendoare academică și deja convențională a reprezentării, cu Altamira, Lascaux și acum Marseille 58. Adică o lungă copilărie, un apogeu de cinci mii de ani și o prăbușire precipitată. După culmea realistă a bizonilor de la Altamira, naturalismul animalier al anului 12000
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Traducere psihologică: atâta timp cât forma slujește drept însoțitor pentru spirit, marile spirite au puțină stimă pentru ea. La fel cum văd în acțiunea istorică "o contemplație slăbită" (Bergson), imageria le apare ca o ideație degradată. La binevoitori, astă dă: "Frumosul este splendoarea Adevărului". La disprețuitori: "Ce vanitoasă este pictura! Ne cere admirație pentru imaginea lucrurilor ale căror originale nimeni nu le admiră!"*. De la Platon la Pascal, consecvența este bună. Exemplul grec nu era așadar o curiozitate istorică. El ilustrează o constantă de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
uzuale. Încadrare, degrade, simetrie, tabulare aceste exerciții de viziune transformă în tablou o stare haotică a universului. Ca și cum deplasarea "punctului" în acomodarea privirii ne-ar elibera de vraja domiciliului, desfășurând deodată sub ochii noștri un câmp, până atunci nevăzut, de splendori și curiozități. Ignobilul a fost înnobilat fiind socotit demn să fie pictat, "pitoresc". Nou dreptunghi de vizibilitate izolat ici printr-o fereastră (în fereastra care era deja tabloul albertian), dincolo printr-o "istorie a artei", altă fereastră decupată în istoria
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
despre cultura vizuală și să alăturăm imaginea păgână și imaginea creștină, care s-a pretins adversara și chiar, pe moment, riguroasa ei antiteză? La prima vedere, se pare că nu. Eidôlon-ul policrom și politeist este mai orientat spre vizibil și splendorile acestuia; eikôn-ul bizantin, mai puțin strălucitor și mai sever, privește spre interior. Putem și trebuie să opunem cele două tipuri de învestire a vizibilului de către invizibil, două moduri incompatibile de prezență a divinității în figurarea ei. Zeul păgân este vizibil
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Dumnezeu viu, în afara oricărei lucrări artistice. Astfel este Sfântul Chip, singura amprentă a chipului lui Christos dinainte de Patimi, incarnat de Mahramă potrivit legendei ("Regele Abgar din Edessa a trimis un pictor ca să facă portretul Domnului. N-a putut, din pricina splendorii strălucitoare a chipului său. Atunci Domnul și-a pus el însuși o bucată de pânză pe chipu-i divin și însuflețitor și și-a întipărit pe ea propriul portret"). De asemenea, cele două perioade au în comun independența imaginii sacre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
luăm ce, cât și cum dorim din ea. Iar apoi, să facem ce vrem cu ea, doar ținând cont de cele câteva legități tabu ale Lui. Într-o manieră nevăzută, iubirea își trage esența din albul strălucitor al luminii divine. Splendoarea pe care o ascunde această inefabilă lumină ALBĂ este greu să ne-o imaginăm. De la ea primim ușurință și suavitate, robustețe și detașare, puritate și pace, liniște și împăcare, castitate și sobrietate. Ascunde subtil în interiorul său detaliile spectacolului inedit al
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
bine! Mulțumind preotului, băieții adăpară caii, care se odihniseră, păscând troscotul de la fântâna mănăstirii, mulțumiră călugărului Pahomie, care le dădu un măgar și o traistă cu merinde călugărești și porniră spre întinderea verde a pădurii. Pădurea se arătă în toată splendoarea mantiei de toamnă. Frunzele foșneau printre picioarele animalelor, păsările își chemau puii la masa de amiază, o căprioară se vesti, deodată, călătorilor, apoi, ca o nălucă, zvâcni spre poala pădurii. Susurul pârâului urmărea calea drumeților. Merseră ei cât merseră și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]