4,031 matches
-
numesc astea condiții de muncă omenești. Fliss ridică din sprâncene și se uită la mine. — Lesley e Înăuntru, În sală, cu unul de la Drepturile de Difuzare a Pieselor Muzicale, am spus eu. Lou zice că a Întrebat anume de ea. Sprâncenele lui Fliss se ridicară și mai mult. — Linda? Întrebă ea imediat. Sincer, nu mă miră. Deci, butoiul cu pulbere e pe cale să explodeze. În aceeași clipă, ușa sălii se dădu În lături și apăru „butoiul cu pulbere“ În persoană. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a speriat. Sigur, se pricepea, era bună la ce făcea. Dar era supărată că nu fusese la facultate, a plecat din școală de mică. Nici muncă de birou nu făcuse vreodată. Credea că lumea o s-o disprețuiască. Am ridicat din sprâncene. — Nu mi-aș fi dat seama nici Într-o mie de ani. Părea atât de Încrezătoare În propriile forțe, de parcă ar fi fost toată viața În slujba asta. Fliss negă cu o mișcare a capului. — Doar de un an sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai bine ca oricine, pentru că e cea mai bună prietenă a mea. Eu am convins-o să vină la sală. Cath avea o figură lunguiață și ascuțită, cu o urmă de lovitură pe nas. Nu era machiată, iar genele și sprâncenele păreau niște umbre vagi, maro deschis, lăsate pe pielea albă. Își făcuse cărare pe mijloc și Își Împletise părul În două cozi, legate la capete cu panglici. Înfățișarea de fetiță e la mare modă anul ăsta. Cu toate astea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un strop de critică de artă făcută de un polițist. — O clipă, să-mi iau cheile de la mașină. Ah, nu vă deranjați, spuse el un pic cam prea degajat. Vă pot aduce eu Înapoi după ce se termină. Am ridicat din sprâncene. Fie tipul nu prea avea treabă, ceea ce părea puțin probabil, fie spera să-mi mai stoarcă niscai informații pe drumul până acolo și-napoi, fie voia să se mai uite o dată la Chestie, fie... ei bine, lista variantelor era nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care ați dori să ni-l Împărtășiți acum? Întrebă el, aprinzându-și de Îndată alta. Pentru Început, cine credeți că e ucigașul? Vă voi spune cine nu cred că este, am zis. Anume Derek, iubitul ei. El ridică mirat din sprâncene. — Nu sunteți prima persoană care afirmă asta. — Aș prefera să fi fost. Urăsc lipsa de originalitate. — De ce credeți că nu a omorât-o dnul Brewster? — Să Înțeleg că vă referiți la Derek? Omul se uită la mine peste măsură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
față ale blugilor și mă măsură cu privirea. Geaca de pilot neagră și lucioasă și tunsoarea periuță o făcea să arate, de la distanță, ca un skinhead. — Ah, bună, Sam, zise ea cu o lipsă de entuziasm evidentă. Am ridicat din sprâncene, uimită. — Brian zicea că vrei să-mi vorbești, am spus eu. Adică, asta cred eu că voia să zică. Știi doar cum e el. — Mda. O vreme, asta păru a fi singurul lucru pe care-l avea de zis. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să discuți cu el. Apoi, adăugă cu aerul cuiva care scoate un iepure din pălăria magică: — Tipul e un fost membru al Socialiștilor Militanți. Mi-am zis că poate mai afli de la el câte ceva despre Jeff ăla. Am ridicat din sprâncene aprobator. O umbră ne Întunecă masa. — Să trăiești, Tom, rosti umbra, cu miorlăitul nazal specific unui Socialist Militant. Cum mai merge, amice? — Salutare, Pegg, răspunse Tom politicos. Pegg, ea e Sam. Mă duc să mai iau de băut. — O halbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
i-am spus. Pun pariu că ai fi mult mai Înțelegătoare dacă ar fi vorba de o colonie de porumbițe lesbiene separatiste, bucurându-se În voie de dragostea neîngrădită. Janey nu Îmi Învrednici replica cu vreun răspuns. Ridică doar din sprâncene și-și Îndreptă unul dintre inelele pe care le purta aproape pe fiecare deget. — Ce mai face Helen? am Întrebat politicos. — Dezmățata aia mică m-a părăsit pentru un producător de televiziune. — E actriță, nu? Janey Încuviință din cap. — Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fără să știe, se descotorosise cu succes și de Rachel. — N-ai intenționat s-o ucizi pe Linda, am spus. Era o afirmație, nu o Întrebare. Firește că nu. Se cutremură, de parcă Întreaga scenă i-ar fi revenit În minte. Sprâncenele i se Încruntară și se aplecă spre mine, vrând să mă facă să pricep cum se petrecuse totul. — Știi cum era ea câteodată, Sam. În clipa aceea, se Îneca de furie. A intrat În toaleta femeilor, m-a văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
noua versiune, neîmbunătățită, a persoanei mele. — Încă un pahar, vă rog, i-am spus barmanului, care bântuia prin apropiere. Hawkins deschise gura să vorbească, dar barmanul era deja ocupat să umple paharele. Atare promptitudine m-a făcut să ridic din sprâncene a mirare. — Cei de aici te cunosc? am Întrebat curioasă. În viața mea n-am fost servită atât de repede, la ora prânzului. — Unii dintre noi vin pe aici destul de des, a recunoscut el. Nu e departe de secție. — Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de Întâmpinare: — E o onoare să-l primesc În acest loc pe ilustrul Omar Khayyam din Nishapur. Nici ironic, nici afectuos nu e cadiul. Nici cea mai mică urmă de emoție. Ton neutru, voce calmă, turban În formă de lalea, sprâncene zbârlite, barbă cenușie, fără mustață, nesfârșită privire scrutătoare. Primirea este cu atât mai ambiguă cu cât Omar se afla acolo de un ceas, În picioare și cu veșmântul În zdrențe, pradă tuturor privirilor, zâmbetelor, murmurelor. După câteva clipe măsurate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
este cel mai bun dintre cârmuitori? Hasan este cel care răspunde: — Se spune și că Înțeleptul care are legături cu stăpânitorii este cel mai prost dintre cărturari. Un hohot de râs Îi apropie, sincer, dar scurt. Nizam Își Încruntă deja sprâncenele, dorește să Îndepărteze cât mai grabnic inevitabilul lanț de proverbe care precede orice discuție persană, pentru a-i explica lui Hasan ce așteaptă de la el. Or, În mod curios, de la primele cuvinte se descoperă complici. Omar n-are altceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
chiar În noaptea asta. E o pricină atât de Însemnată? — A trebuit să fug din Samarkand. Nu poate continua, glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel care mi-a fluturat moartea Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât ca s-o atragă din nou; Malik Șah se Întinde cât e de lung, cuceritor cu respirația Întretăiată, gâfâind, supus, vrăjit, ea știe să-l ducă până la capătul plăcerii. Apoi, cu blândețe, degetele ei subțiri Încep să-i deseneze sprâncenele, pleoapele, buzele, lobii urechilor, liniile gâtului jilav; fiara e slăbită, toarce, se toropește, felină ghiftuită, surâde. Cuvintele lui Terken i se strecoară atunci În cutele sufletului, vorbește despre el, despre ea, despre copiii lor, Îi spune glume, Îi citează poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În orice caz, era hotărât să meargă să-l vadă, vorbea de răscumpărarea lui, Dumnezeu știe cu ce bani. Dacă e vorba de recuperarea Manuscrisului, banii nu vor constitui o problemă! Vorbisem cu ardoare. Djamaledin mă privi fix, Își Încruntă sprâncenele, se aplecă spre mine ca și cum ar fi vrut să mă ausculte. — Am impresia că nu sunteți mai puțin obsedat de acest Manuscris decât acel nefericit de Mirza. În acest caz, n-aveți decât o cale de urmat, mergeți la Teheran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În care mă Împopoțonasem, am făcut un ocol prin Compromise Road care, În ce-o privea, nu era deloc pustie. „Bună seara, domnule Lesage”, „Plimbare plăcută, domnule Lesage”, „Bună seara, doamnă Baymaster, domnișoară Highchurch”, țâșneau saluturile. „Bună seara, domnule reverend.” Sprâncenele speriate ale pastorului au fost cele care m-au trezit. M-am oprit dintr-odată să mă contemplu, plin de căință, din piept până-n picioare, să-mi pipăi acoperământul de cap și să grăbesc pasul. Cred chiar că voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toate acestea, el a refuzat oferta și, invocând căldura, și-a exprimat dorința de a se instala În vastele grădini ale legației. Își adusese, a spus el, În acest scop, un cort, un covoraș, câteva cărți. Cu buzele strânse, cu sprâncenele fremătând, gazdele i-au urmărit despachetatul. A doua zi, alți treizeci de negustori au venit, În același mod, ca să beneficieze de dreptul de azil. După trei zile, pe 23 iulie, erau opt sute șaizeci. Pe 26, erau cinci mii. Și douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
efectul este impresionant. Trage din pipă. Decapitatul țopăie și se Învârte pe scenă, minute În șir. Înainte de a-și ceda locul unui personaj straniu, În lacrimi. Baskerville! Din nou, Îl din priviri pe reverend; se mulțumește să ridice enigmatic din sprâncene. Faptul cel mai ieșit din comun este că Howard e Îmbrăcat după moda americană, arborează chiar un joben care, În ciuda tragediei care se desfășoară pe scenă, e de un comic irezistibil. Cu toate acestea, mulțimea urlă, se văicărește și, pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trezesc soția? I-a fost destul de rău În timpul zilei. — Căpitanul a zis „toată lumea”, Îmi Întoarse vorba steward-ul, cu o figură sceptică. Întors În cabină, am trezit-o pe Șirin cu toată gingășia care se impunea, mângâindu-i fruntea, apoi sprâncenele, rostindu-i numele, cu buzele lipite de urechea ei. De cum scoase un bombănit, i-au șoptit: — Trebuie să te trezești, e nevoie să urcăm pe punte. — Nu În seara asta, e prea frig. — Nu-i vorba de plimbare, sunt ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să întind brațele, să mă răsucesc, să fac câțiva pași. Ei au șoptit, au exclamat aprobator, m-au tras de cămașă, mi-au suflecat mânecile. Și-au dres glasul, s-au apucat de bărbie ori de lobul urechii, au încruntat sprâncenele, au făcut un pas înainte, un pas înapoi, ba chiar au început să vorbească singuri. S-au decis în sfârșit pentru galben și Francesco m-a luat iar în brațe. Am simțit în jurul meu ramuri mângâietoare și am alunecat lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui aparat rusesc, tip Leika. După ce a venit înapoi, m-a pieptănat și mi-a ales o cărare pe-o parte, dreaptă cum numai el izbutea s-o facă, pe urmă și-a umezit degetul mare și mi-a netezit sprâncenele. Când a socotit că eram destul de frumos, tata a dus aparatul la ochi, a spus „cucu” și a vrut să apese. Însă, pentru că soarele era în spatele lui, eu n-am putut să nu clipesc, așa că tata a trebuit să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
grade. Tata mi-a legat șireturile, cu capetele simetrice. M-am sculat de pe scaun, s-a ridicat și el și m-a cercetat cu privirea, din creștet până în tălpi. Și-a umezit degetul mare și mi-a netezit cu grijă sprâncenele, de la rădăcina nasului înspre tâmple. Apoi mi-a luat fața în palme, a întors-o cu blândețe la dreapta și la stânga, mi-a dat la o parte șuvițele căzute pe frunte și a spus: „Ți-a crescut părul. În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cranii, specialist care, pornind de la reprezentări ale morții În picturi și gravuri vechi, mai ales acelea În care apare craniul descoperit, ar reconstitui carnea acolo unde lipsește, ar reașeza ochii În orbite, ar aplica În proporții adecvate păr, gene și sprâncene, ar colora obrajii În mod corespunzător, până ce i-ar apărea În față un cap perfect și desăvârșit căruia i s-ar face mii de fotografii pe care tot atâția investigatori le-ar purta În portmoneu ca să le compare cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
plânge, iar ai fugit de mine, orice mărunțiș te face să fugi de mine. Picioarele îi erau nemișcate, dar gura i s-a deschis într-un căscat, buzele unui tânăr îmbătrânit, pierdute în mijlocul acestei fețe veștejite, înghițite de cavernele obrajilor, sprâncenele cu linie precisă, privesc îndurerată trăsăturile feței sale de o frumusețe pierdută peste noapte, toate de aceeași culoare, o nuanță unică, nisipoasă, cenușiu-aurie, ca o uniformă pe care îi este interzis să o schimbe, uniforma soarelui și a prafului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mă mai interesează. Mi-ar plăcea să cred că alegerea a fost a ei, dar nu pot crede, ruptura s-a petrecut treptat sau dintr-odată? Și ea răspunde, nu îmi mai amintesc, își pleacă iar privirile acoperite de sprâncenele dese, sălbatice, și întreb, ai alte prietene acum, iar ea spune, una aici, una dincolo, nu știu dacă mă minte pe mine sau pe ea, simt cum tristețea mă amuțește și deodată nu mai am ce să spun, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]