12,817 matches
-
Ai învățat un alfabet fals; grupând logic (?!Ă literele lui, redai erori. Adevărul nu este pentru muritori. Inventezi, ești inventat, personaj al singurului Autor. Să dormi cu gândul ăsta, să te scoli cu el! Și după ce mori să te mai stăpânească două-trei clipe; un cap retezat - se presupune - mai face raționamente încă zece secunde. Să gândești într-un cap retezat! Taina nu se transmite prin mijlocitori! Tot nu vei afla mare lucru. Ai cinci simțuri; cel de-al șaselea e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
știi ce era scris în Arta comunicării instantanee. Nimeni nu a auzit de un asemenea manuscris, dar îți place să crezi că a existat. Și Arta intuiției: să întrevezi totul. Nici nu se putea să nu dispară o civilizație care stăpânea cele două științe, intimitatea omului era complet compromisă. Castelanul poate afla gândurile oricui; o comunicare incompletă, într-un singur sens. Teroarea terorilor. Va face câteva demonstrații. Nu-ți va fi prea greu. Pentru a răspândi spaima, te vei folosi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
celălalt. Dezbinarea lor e vitală pentru obște. Niște fuduli. Unul mai cu moț decât altul. Mai invidios și mai inteligent. Mai solitar. Mai slab. În armonie, ar conduce nu o stațiune, ci o țară. Alăturându-și alții, ar domina planeta! Stăpânesc arta cuvântului, dar nu-și pot stăpâni pasiunile. Îi macină teribilismul. Aș fi putut de mult să-i reduc la tăcere. Definitiv. Un exemplu pentru toată Stațiunea. Dar eu nu am fost un tiran; ca Părinte, trebuia să mă îngrijesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Niște fuduli. Unul mai cu moț decât altul. Mai invidios și mai inteligent. Mai solitar. Mai slab. În armonie, ar conduce nu o stațiune, ci o țară. Alăturându-și alții, ar domina planeta! Stăpânesc arta cuvântului, dar nu-și pot stăpâni pasiunile. Îi macină teribilismul. Aș fi putut de mult să-i reduc la tăcere. Definitiv. Un exemplu pentru toată Stațiunea. Dar eu nu am fost un tiran; ca Părinte, trebuia să mă îngrijesc de întreaga suflare. De respirația urbei. Profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
două, trei jocuri, să bem șampanie; să-i tai colții Magistratului din prima zi! Noua lui domnie va fi una vulnerabilă, voi avea grijă... § Funcționezi pe etaje, nu le distingi; dacă te-ai pune de acord cu toate palierele, ai stăpâni lumea. Încerci, efortul te epuizează, ai impresia unei dematerializări, uneori; a unei morți aparente pe care ți-o provoci în mod conștient, studiind-o dintr-un cadru separat. Așa nu vei termina Stațiunea nici în șapte ani. Dacă vrei, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spui că unii aborigeni din Polinezia au pseudonime cu câte patru-cinci k-uri. Dintre ei se va ridica un poet sau un romancier supraomenesc. Un pictor deasupra oricărei școli. Primul muritor al cărui nume va conține șapte k-uri va stăpâni lumea. Rostirea unei asemenea serii - ori numai citirea - deblochează energii necunoscute; pe cei slabi îi paralizează. Va fi perioada de vârf a umanității: va urma căderea. Toată grija pentru acest semn satanic; folosirea lui în mod nejustificat se întoarce împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
întrece chiar și cenzura!!! Dacă ai avea o bombă atomică, ai arunca-o, fără să clipești, asupra Stațiunii: așa se nasc marii criminali. Ai țipat: „Mă voi adresa autorităților! Siguranței statului!”. „Sunteți copil!” a zis bătrânul. „Autorităților! Adică nouă, care stăpânim Lumea! Ministrul Culturii este un literat, un poet! Nu vă surprinde că nu a făcut nimic pentru condeieri? Criza - tot mai mare - de hârtie nu vă pune pe gânduri? Prețul exorbitant al tiparului? Atacurile, concertate, asupra scriitorilor? Nici președintele Americii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mici, copiii visează să semene cu comandantul garnizoanei. Cei din Stațiune vor îmbătrâni de mici. Pentru că am făcut în așa fel încât în fruntea trupei să fie numit un moșulică. Le ofer tuturor o alternativă: imaginea mea. A acelui care stăpânește cu adevărat; doar eu pot să mă pronunț asupra lucrurilor grave. Să le pun în ordine. Sunt născut aici; Romancierul - la sute de kilometri. De când a venit, nu a părăsit Stațiunea niciodată, dar vorbește de parcă a ocolit planeta. „Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și eu una? E bine să rămână urmașilor o imagine limpede, adevărată, a locurilor. A timpurilor. Stațiunea văzută de Sus, nu din stradă, de unde vezi capitolul, mereu altul, dar nu Romanul. Întregul. Sunt jurist. Am exercițiul Ordonanțelor, al frazei concise. Stăpânesc arta comunicării laconice. Pot să scriu o carte curată, fără încărcături sentimentale. Fără propoziții lungi, care să abată atenția cititorului obosit de la esență. Aș putea să încep cu un capitol despre CINSTE. Și cum să exemplific mai bine decât scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
niciodată: sunt mereu nemulțumiți. El știe că democrația aduce haos; libertățile sunt, totdeauna, rău înțelese. În Stațiune, nimeni nu se mai supune nimănui... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă. § În Stațiune, nimeni nu se mai supune nimănui... Personajele se lasă tot mai greu stăpânite; le vezi, le auzi, te urmăresc permanent. Romancierul își scrie, deja, romanul său. Hotărăște lucruri peste intențiile tale. Același GLAS vă vorbește diferit. Vrei să scapi, încerci manevre inutile; te străduiești, din personaj în personaj, să abați Mesajul. Nutrești, demonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
observă el, În timp ce le poruncea polițailor să adune materialul și să Îl transporte la San Piero. Pe cer, deasupra prorei, era vizibil un mic semn. O minusculă stea cu cinci colțuri și un cuvânt: Venus, steaua Venerei, planeta luminoasă care stăpânește cel de-a treilea dintre cele nouă ceruri cristaline. Împături la loc pergamentul cu grijă, Încercând să facă astfel Încât umbrirea cărbunelui de scris să nu se altereze. Se pregătea să părăsească Încăperea când privirea Îi poposi din nou asupra cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stacojiu care se adâncea În trupul ei Își făcuseră sălaș În inima lui. 9 19 iunie, dimineața Culoarea aramei Încă Îi umplea ochii când se deșteptă. Simțea că trebuia să o alunge, Într-un fel sau altul. Atracția ce-l stăpânea era imorală și vătămătoare. Ceva din femeia aceea purta ghinion, era sigur de asta. Dante Încercă să se concentreze asupra treburilor publice. Pentru acea zi nu era prevăzută nici o Întrunire a Consiliului, Însă instinctul Îi sugera că nu era oportun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cel mai Îndepărtat al omului. Și, pe măsură ce Înainta În evocare, cuvintele sale apăreau din ce În ce mai diferite de tezele lui Gioacchino. Acum, teologul vorbea despre epoca Îngerilor, care se răsculaseră Împotriva lui Dumnezeu, a Uriașilor, care se născuseră din oasele Îngerilor și stăpâniseră Pământul asuprindu-l cu puterea lor. Despre o epocă a Profeților, care primiseră darul de a vedea și muriseră orbiți de ceea ce Întrezăriseră, și a Anticilor, care ridicaseră monumente nemăsurate, Însângerându-l cu bătăliile lor. În sfârșit, despre epoca Celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
repetat o lecție. Se gândea la Antilia. Jocul acela de aluzii Îl deranja. Deschise gura pentru a-l pune la punct pe spițer, Însă acesta i-o luă Înainte. — Și totuși, messer Durante, nu crezi că Algos este zeul care stăpânește peste Pământ? Nu pentru el luptăm, iubim, construim și murim? Chiar domnia ta confirmi acest lucru, urmând cuvântul lui Aristotel: dacă primul cer se rotește frenetic pentru a fi cu Dumnezeu În fiecare punct al său, atunci plinătatea bucuriei sale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Își aplice sigiliul, ridicând din umeri. Nu știu. Nu cunosc viitorul. Dar asupra unui lucru sunt de acord cu domnia ta. Se pare că diavolul umblă, Într-adevăr, pe străzile Florenței, de când... De când, messer Durante? Dante nu răspunse imediat. Era stăpânit de o viziune. Apoi se scutură. Aveți grijă ca ordinul de exil să fie transmis gonfalonierului de justiție, care să se ocupe de executarea lui. Până mâine, nici unul din acești oameni nu va mai trebui să se afle Între zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al Treilea. Francesco d’Ascoli, cu credința lui În rigoarea abstractă a mișcărilor cerești, În geometria absolută a destinului. Și Bruno Ammannati, teologul. Gata să urce pe rug, la capătul drumului său, călăuză oarbă a altor orbi. Antonio da Peretola, stăpânit de visul de a-i uni pe toți oamenii sub semnul crucii, și dispus, pentru asta, să ne predea În masă În mâinile tiranului. Augustino di Menico, convins, ca anticii, că rațiunea poate ajunge la adevăr, și hărăzit, din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fiecare mișcare În oglinda retrovizoare din interior. Ploaia Încetase. Ne aflam În plin câmp, șoseaua era pustie, iar acul vitezometrului oscila Îngrijorător În jurul gradației 160. Cel mai blând eufemism În măsură să-mi definească starea ar fi neliniște. M-am stăpânit cât am putut și am pus, cu indiferență mimată, Întrebarea perfect stupidă: - N-am ajuns Încă? - După cum se vede, a răspuns sec taciturnul. - Totuși, patru ore nu sunt cam multe pentru treizeci de kilometri? am continuat pe acelasi ton ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dacă vreți, substanțial diferită de a Lui. În proiectul inițial, cel de dinaintea căderii omului În lume, ultima ființă creată de Demiurg este cea dintâi În ierarhia valorică a Universului - finis coronat opus, nu-i așa? Menirea sa este de a stăpâni peste toate cele făurite În primele cinci zile. Domnia omului peste celelalte lucruri și viețuitoare Îl așază În postura de Dumnezeu al acelora. Un Dumnezeu mai mic, bineînțeles, un substitut al Său. Împrumutând pentru o clipă modul dumneavoastră de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Început că vă aflați În camera dumneavoastră și jucați șah cu Roger Howard, iar acum... va cer scuze, dar... Adam s-a oprit intrigat. Cicatricea de la ochiul stâng a prins să zvâcnească sângeriu, urâțindu-i fizionomia. A Încercat să-și stăpânească mișcarea haotică a ochilor și să mă privească drept, Însă fără mare succes. Era dezorientat ca un om care se trezește brusc din somn Într-un ambient total necunoscut și ostil. A bâiguit Încurcat, dar - mi s-a părut mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este omul, ci Dumnezeu care, de la Începuturi, l-a binecuvântat În postura de stăpân a tot și a toate, zicându-le bărbatului și femeii pe care tocmai Îi zămislise: Creșteți și vă Înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!. Așadar, nu „trăiți În mijlocul” și „Împreună cu”. Nu: „supuneți și stăpâniți”. Riscant imperativ: când ești Dumnezeu, n-ai voie să te exprimi neglijent. Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care tocmai Îi zămislise: Creșteți și vă Înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!. Așadar, nu „trăiți În mijlocul” și „Împreună cu”. Nu: „supuneți și stăpâniți”. Riscant imperativ: când ești Dumnezeu, n-ai voie să te exprimi neglijent. Cu atât mai mult cu cât știi bine că omul abia așteaptă să cadă În păcat. În toiul exercițiilor mele de actorie sui generis, tulburate când și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
duzină... 29 Rămânea În suspensie o mică problemă: ce rost mai avea să mă curteze În condițiile În care intenția lui de a-i păcăli pe Ceilalți pentru a-i trimite la pieire nu era decât o cacealma ordinară? Ca să stăpânească lumea, n-avea În nici un caz nevoie de umărul meu de sprijin. Despre colaborarea mea profesională, nu mai vorbesc... - Nimeni nu este atât de puternic Încât să se poată dispensa de ajutorul tuturor semenilor lui, mi-a explicat Eveline, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
l-am găsit nici la momentul deciziei, iar acum Îmi vine și mai greu s-o fac. Al șaselea simț mă avertizează că suntem cu toții pe punctul de a ne lăsa Învăluiți de imponderabilul unui vertij ademenitor, dar imposibil de stăpânit. Încotro ne Îndreptăm? Ce așteptăm și ce riscăm În așteptarea noastră?” - N-am putut să-i spun decât că, dacă ne păstrăm capul pe umeri, totul o să fie bine, Însă n-aș băga mâna-n foc că am vorbit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
toate limbile, gramatica Începe cu a fi și a avea, ele sunt baza flexiunii verbale, cu ele se conjugă toate celelalte părți de vorbire existențiale și acumulative... s-au schimbat raporturile și prioritățile, nu ne mai preocupă „de ce?”, În locul lui stăpânește suveran „cum?”, s-a pierdut firul călăuzitor, rostul, sensul..., uităm mereu că trăim pentru a fi, nicidecum pentru altceva, indiferent ce este acest „altceva”... scopul, finalitatea... da, da... am rătăcit drumul și nu mai e cale de Întoarcere la pur-și-simplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-a generalizat... uite, de exemplu monarhia... dreptul de a lăsa moștenire o țară, un, imperiu... la fel e și În cazul muritorilor de rând: au pus mâna pe o așchie din copacul... din natură, să spunem, s-au făcut stăpâni pe ea... când vin pe lume n-o au și nici când pleacă dincolo n-o pot lua cu ei, și atunci o lasă fiului sau fiicei, țara, bucata de pământ, turma... existau acolo și soluția, și rezolvarea: Înlocuirea dreptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]