47,696 matches
-
nu reușește decît episodic să surprindă emoțional și spiritual atmosfera unei situații cu profunde implicații și a unei condiții umane variate ca formă, dar asemănătoare ca fond, reușește să prezinte la rampă personalități actoricești. Și asta nu e puțin lucru. Stele în lumina dimineții de Alexandr Galin. Traducere și adaptare de Lia Crișan și Tudor Steriade. Regia: Gelu Colceag. Scenografia: Liliana Cenean, Ștefan Caragiu. Ilustrația muzicală: Gelu Colceag. Pregătire muzicală și compoziții originale: Constanța Câmpeanu. Distribuția: Crina Mureșan, Adriana Trandafir/ Valeria
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
adulatori de meserie, își dau ghes umplând coloane interminabile cu elogii ritmate la adresa marelui Poet, și nu-i insultă mai mare decât să-i închini Luceafărului o poezie proastă sau chiar o carte de o valoare discutabilă, situată programatic sub "steaua Eminescu" - o contraperformanță larg răspândită în spațiul mioritic!; tineret școlarizat sau actori abulici cu privire halucinată și respirație duhnind a alcool îngroașă rândurile recitatorilor de ocazie prezenți la mai toate spectacolele de tămâiere a Geniului nostru tutelar." Puțini intelectuali din
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
de nepătruns" (pajiște). Cuvîntul de ordine e uitarea cea atotvindecătoare: "dormi liniștit sub narcotic/ nu te doare nu te chinui/ vindecîndu-te/ lîngă tine și eu mă vindec// împrejurul nostru e un halou/ rar fire de praf se depun/ ca niște stele stinse la care/ ne uităm ocrotiți" (halou). Astfel versurile se comportă precum o mască de cloroform aplicată ființei care suferă. Incitantă apare confruntarea cu Celălalt, cu acel el-tu, ce, întrupînd factorul impersonalizării, face posibilă delimitarea personalizării. Prin însuși caracterul
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
înstrăinării" de lume e încă o dovadă a prezenței lumii în conștiință, e drept că pe muchia pătrunderii în universul subiectiv, în "peștera" intimității depline. "Înstrăinarea" e încă o formă a obiectivității ce năzuiește a se preface în subiectivitate autarhică: "stelele-n larg cu numele lumină/ nu mai au har și muzica nu are/ nici luna destrămîndu-se pe mare/ străine-mi sînt și eu le sînt străină// valuri de nori nici zbor și nici plutire/ sperînd un pisc de care să
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
în amăgire// țărmul rămas de-a pururi fără mare/ reversul unui cer candid devină/ imaginar destin spre mine-nclină// văzduhul ca o peșteră de sare/ și-n deznădejdea care nu mai doare/ străin îmi e și eu îi sunt străină" (stelele-n larg cu numele lumină). Personalitatea ca atare a poetei ni se descoperă în situația critică a subiectului, ca vulnerabilitate și descompunere. Criza e cheia care duce la personalitate. Descumpănirea, paloarea, lacrima, dizolvarea, supunerea la agresiunea mediului proxim alcătuiesc simptomatologia
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
prin o mie de locuri?/ Cine să hotărască locul Austerlitzului meu?// am strîns aici cărți cu tot aurul pămîntului/ cîte odăi sînt la fel cu aurul lor și cu felul lor/ de-a auri lucrurile/ cum se oglindește cerul cu stelele într-un bob/ de rouă/ odăile sărace ale lumii/ adîncesc cerul înstelat din noi" (Odaie cu bătălia de la Austerlitz). În discursul său, George Vulturescu pornește de la sine spre a se întoarce la sine, circular. Poetica sa inconfortabilă e una a
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
a nonpoeziei, prima nefiind neapărat îndatorată unei rostiri solemne, aristocratice sau clamoroase: "Ei cu dobitoacele cu lîna cu laptele./ Noi cu lumile ce aduc la lumină cuvintele.// Ei pe deal cu noaptea în cap./ Noi cu noaptea în sînge cu stele bolnave pe buze.// Ei cu mieii cu zarzavaturile cu lemnele./ Noi cu mîinile albe în mîlul vremelniciei.// Ei cu privirile și spinările cele mai umile./ Noi umilii umili de noi robii Lui.// Ei cîștigă pîinea noastră cea de toate zilele
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
în dezordinea să haotică, în acrobația să grotesca, în patologia să multiplă, în fond un real subiectiv-obiectiv, precum orice fenomen oniric: "totul este pus anapoda în mine. totul mă rănește. aș vrea să fug din acest real care își ține stelele în locul picioarelor și inima în locul ochilor din acest real care merge în mîini și privește cu ceață din acest real care și-a aruncat de-a valma boarfe și biserici în lăzi de gunoi pestilențiale din acest surdo-mut beat crița
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
anamorfozelor pe care le cunoaște făptura noastră în zarea conștiinței de sine fantaste: "vorbeai cu mirosul tău de floare din băli/ neortodoxa intraductibila aurorală/ iar aceasta vorbire a ta zbura/ labirintic se întindea/ prin văzduh/ pînă la duh/ și la stea/ le transfigura!//o și aveai ochiul mare și rotund/ un ochi lung prealung/ care ținea/ din anul 9 pînă în anul 999./ în acest ochi schiam/ pe panțe line/ prin troienele de viziuni marine/ printre orbitoare schelete de lumină/ prin
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
copil./ și tot așa din creierul meu/ nu se naște poemul ci doar amintirea lui./ nici unul nu cred că mai avem trup/ sîntem vîrîți pînă peste cap în irealitate/ morții se întorc la noi/zboară prin văzduh că libelulele/ că stelele căzătoare" (Așteptînd viitorul în regiunea ireala). Sau această, așijderea tipică, consemnare a schizoidiei eului, proiectată în dedublare cosmică, într-o teorie a dedublării, în care iluzia speculara induce iluzia realului însuși: "regiunea aceasta este luminată de doi sori. nu sînt
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
piatră./ altcineva s-a apropiat și a început/ să adune cioburile/ căutînd să recompună întregul/ după o semnificație dată" (Semnificație dată). Că și "te încumeți să săpi un tunel prin inima lui Dumnezeu" (Întrebare și răspuns). Că și: "pielea cu stele a corpului său/ îl strînge foarte tare/ și-l silește să fie sferic pe el care/ este paralelipipedic" (Necuprindere și uitare). Că și: "Îngerii purtau ochelari/ și aveau în loc de picioare roți de bicicletă" (Jurnal). Că și: "atunci ai coborît din
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
a scriitorului, așa cum a făcut-o cu alti autori, mai putin valoroși. Eugen Uricaru și-a câștigat de la sine, discret respectul celor din jur, având parte de o carieră specifică de echinoxist (redactor la revista Ateneu, 1971, redactor la revista Steaua, 1972-1990, redactor-șef adjunct la revista Luceafărul, 1990-1992, atașat cultural la Atena și, în continuare, director adjunct la Accademia di România la Romă, 1992-1995, secretar al Uniunii Scriitorilor din România, 1995-1997, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, din 1997). În publicistica pe
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
1995-1997, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, din 1997). În publicistica pe care o consacră actualității politice românești se remarcă o independență de spirit exprimată politicos, ca și atracția față de sensurile ascunse ale evenimentelor. Povestea unui patriot rămas anonim Românul recent apărut, Stele călătoare, reprezintă de fapt o reeditare cu titlul schimbat, a românului Rug și flacăra din 1977. Spațiul în care se mișcă personajul principal al românului, Alexandru Bota este acela al unei Europe răvășite de revoluțiile din 1848. Pe autor l-
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
subacvatica a personajelor, al căror strigat de suferință nu răzbate până la noi decât că o pantomima lentă, plutitoare și grațioasa. Atmosferă seamănă cu aceea din Magicianul lui Fowles. Este însă mai voluptuoasa, măi feminină, în spiritul artei orientale. Eugen Uricaru, Stele călătoare, român, Editura Vitruviu, București, 1998, 306 pag.
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai simplu cuvînt/ cel mai aproape de sufletul meu/ departe e încă/ și necunoscut/ (Cuvîntul). E o cosmogonie în varianta sensibilă, "simplă", necontrafăcută prin meditație, a unui spirit contemplativ
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
vine să gust tare./ Șunt că o invincibila Armada/ Trecută dincolo de înspăimîntare,/ Cersindu-si infinirea și zăpada" (Faima). Sau: "Copil eram dintru săgeată,/ Din vîrful otrăvit cîntam./ Grecimea Parcelor mai beata/ Lipise poză morții pe fiecare geam" (Mireasă). Sau: "Supliciul stelelor/ Îmi fumega prin oase/ Sfărîmîndu-le cu grație" (Bătuți de lungul deliciu). Dar, în același timp, își îndreaptă privirea spre un Dumnezeu șui generis, cu trăsături naturist-păgîne, panteist, adică spre un Dumnezeu ce l-ar putea salva asumîndu-și lumea integral, fără
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de deschisă poate deveni - la o adică! - o lume închisă (fie ea "mafia" evreiască dintr-un pitoresc cartier parizian). Oricui, oricît de mohorît, îi place să vadă ușurință cu care un om lipsit de speranță se poate agață de o stea norocoasă. Iar "mesajul" filmului tocmai acesta este: trăim într-o lume în care ploua cu stele norocoase. Atît despre acest Să mor eu dacă mint. Cu atît mai mult cu cît un critic literar celebru spunea ceva perfect valabil și
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
pitoresc cartier parizian). Oricui, oricît de mohorît, îi place să vadă ușurință cu care un om lipsit de speranță se poate agață de o stea norocoasă. Iar "mesajul" filmului tocmai acesta este: trăim într-o lume în care ploua cu stele norocoase. Atît despre acest Să mor eu dacă mint. Cu atît mai mult cu cît un critic literar celebru spunea ceva perfect valabil și pentru cinema: "E dăunător pentru caracter să recenzam cărți proaste!" Shakespeare îndrăgostit *SUA ^98 * Regia John
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
și publicat un volum de versuri), se complăcea a ține, la ea acasă, un salon de lectură și punea mare preț pe prezenta, aici, a unor poeți cu faima. Or Eminescu, după ce publicase în Convorbiri poezii, era o astfel de stea rîvnita. O fi vizitat Eminescu încă din 1871-1872 salonul Veronicăi? N-avem știință. Prima scrisoare a marelui poet către Veronica e datata 8 noiembrie 1874, din care reiese că se cunoșteau mai demult și îi mărturisea că, văzînd-o într-o
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
cronologie a cîtorva din filmele ce au marcat conștiința publicului american și european: Dl. Smith merge la Washington, Cetățeanul Kane, Cassablanca, From Here to Eternity, La amiază, La dolce vita, Aventură, Rocco și frații săi, Advise and Consent și Războiul stelelor. Ficțiunea joacă un rol egal în viață individului cu evenimentele istorice care schimbă față lumii. Dar face mai mult decît atît. Căci legitimează astfel, pînă la un punct, statutul ficțional al cărții. De remarcat că toate exemplele de pînă acum
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
să nu continue ceea ce a început cu ani în urmă. Așteptăm cu nerăbdare reluarea captivantei ei aventuri lirice, asemenea spectatorilor unui film bun întrerupt la jumătate. Denișa Comănescu, Urma de foc, postfața de Mircea Ivănescu, Botoșani, Ed. AXA, col. "La steaua - poeți optzeciști", 1999. 124 pag.
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
austerității împăratului. Ovidiu, în acest context, se arată ceva mai îndrăzneț și scrie cu prudență Amores, ca-n zilele noastre, Amoruri, să spunem. Țiț Liviu este cu 5 ani mai tînăr decît Augustus, fiind prieten cu el. Țiț Liviu, printre stelele celelalte ale epocii, este un conformist, avînd o origine plebee și multe complexe tipice față de patricieni, pe care ii imită. Istoria lui se resimte din cauza acestor complexe, - conformism stufos, de exemplu Seneca, retorul, spune despre opera lui Țiț Liviu că
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
câteva caracteristici ale sale. Noile melodii aduc un val de mare autenticitate a sentimentului, a atitudinii, a atmosferei. Ele se adresează direct, concret, nefalsificat publicului, pe teme care-l interesează cu adevarat. Epoca în care se cântă despre căi frumoși, stele, fluturi, despre chemarea mării și despre epuizanta solicitare a iubirii abandonate și reînnoite într-un refren repetitiv până la obsesie, aceasta epoca pare să fi apus. Ceva s-a deblocat, o comunicare reală, o logică a defulării concurează strivitor producțiile de
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
excesiv omagial, adulator ("Regele dărîma și clădește în toate zilele, împuternicește, înnoiește și primenește. Cămașă sufletului vostru n-a fost niciodată atît de albă, ziua nu ne-a mai fost atît de adîncă, mîinile voastre, ca la un cules de stele, vi-s gingașe și curate. El a chemat în jurul Coronei și oamenii și gîndurile și întocmind lumea din nou pe trei datini ale făpturii, trupul, cugetul și truda, o dă veacului ce vine renăscuta"), realitatea de fond la care se
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
Cronicar Din adîncul hăului În cel mai recent număr al revistei STEAUA, Rodica Baconski traduce o parte din corespondență purtată de soția lui B. Fundoianu, Geneviève, cu prietenul lor Jacques Maritain, si anume scrisorile schimbate între aprilie și noiembrie 1945, cînd cei doi, în lipsa unor informații certe, încă mai sperau că Benjamin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]