4,708 matches
-
de străin, cu pașii mei mărunți de străin, cu preocupările mele de străin care făcuse călătoria de la Paris la Istambul, șaptezeci de ore cu trenul de-a lungul a trei imperii, ca să mă interesez de soarta unui manuscris, a unei străvechi cărți de poezie, neînsemnată fărâmă de hârtie În Orientul tumulturilor. Mă primi un servitor. O temenea otomană, două cuvinte de Întâmpinare În franceză, dar nici cea mai mică speranță. Aici toată lumea venea din același motiv, să-l Întâlnească pe Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
birtaș respingător, În mod limpede complicele său, Își oferea deja serviciile. Mă consolam pentru toate aceste dificultăți ale drumului gândindu-mă la calvarul călătorilor care mă precedaseră. Cu treisprezece ani mai Înainte, nu se putea ajunge În Persia decât pe străvechiul drum al cămilarilor, care, pornind din Trapezunt, ducea spre Tabriz, prin Erzerum, vreo patruzeci de etape, șase săptămâni epuizante și costisitoare, uneori chiar foarte primejdioase din cauza neîncetatelor războaie tribale. Transcaucazianul a răsturnat acea ordine de lucruri, a deschis Persia spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nichapurul și mormântul lui Khayyam, piatră cenușie vegheată, de secole, de necontenite generații de petale? Din toate aceste drumuri care se ofereau, pe care să apuci? Manuscrisul a ales pentru mine. Am luat trenul până la Krasnovodsk, am traversat Așhabadul și străvechiul Merv, am vizitat Buhara. Și, mai ales, m-am dus la Samarkand. XLIII Eram curios să văd ce mai rămăsese din orașul În care se risipise tinerețea lui Khayyam. Ce devenise cartierul Asfizar și acel foișor din grădina În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care are loc astăzi face parte din cele care schimbă cursul istoriei. Prin intermediul persoanelor noastre, se Întâlnesc două națiuni, sfidând distanțe și deosebiri: Statele Unite, care sunt o națiune tânără, dar deja o veche democrație, și Persia, care este o națiune străveche, de câteva ori milenară, dar o democrație foarte tânără. O umbră de mister, o boare de solemnitate, o privire spre Fazel ca să se asigure că fraza nu-l deranja. Apoi a continuat: — Eram, acum câteva zile, invitatul Clubului democratic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o privire ursuză. Udi este cufundat încă în somnul său încăpățânat, de ce oare am impresia că doar se preface că doarme, făcându-i plăcere să mă vadă într-o asemenea ipostază umilitoare, învinsă de deșertăciunea condiției umane, continuând în liniște străvechea noastră ceartă, oamenii sunt niște gunoaie, susținea el, iar tu îți pierzi vremea între gunoaie, în mocirla mocirlelor, nu vei putea schimba pe nimeni, nu vei putea salva nici un copil. Tu crezi că, dacă iei un copil de lângă părinții săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Într-un fel, intră și templierii. Un paroh fără bani și fără viitor, În timp ce se apucă să restaureze o biserică veche dintr-un sătuc de două sute de suflete, ridică o lespede din pardoseala corului și găsește o ascunzătoare cu manuscrise străvechi, zice el. Numai manuscrise? Nu se știe prea bine ce s-a Întâmplat, dar În anii care urmează parohul devine imens de bogat, cheltuiește și risipește, duce o viață Împrăștiată, ajunge În proces ecleziastic... Și dacă unuia dintre dragoni, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dezamăgit și amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care-mi veți permite să le socot limpezi și inatacabile, restitui textului străvechea-i splendoare, cum se zice de obicei”. Întoarse cu un gest de prestidigitator fotocopia și ne arătă niște Însemnări ale lui cu litere de tipar. ÎN (NOAPTEA) DE) SFÎNTUL IOAN 36 (ANI) P(OST) CĂRUȚA CU FÎN 6 (MESAJE) INTACTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
există o Întreagă geografie a catarismului ocult din care iau naștere până și Dante, Stilnoviștii, secta Adepților lui Amor. A cincea Întâlnire e pe undeva prin Italia septentrională sau În Franța meridională.” „Și ultima Întâlnire?” „Păi care-i cea mai străveche, cea mai sacră, cea mai stabilă dintre pietrele celtice, sanctuarul divinităților solare, observatorul privilegiat din care ajunși la finele planului, descendenții templierilor din Provins pot să confrunte, acum din nou reuniți, secretele ascunse de cele șase sigilii și să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
forma asta.” IMAGINE „Adică?” Întrebă Belbo. „Adică e Însăși runa care leagă virtual unele dintre principalele centre ale ezoterismului templier, Amiens, Troyes, domeniul Sfântului Bernard, cu marginile lui Forêt d’Orient, Reims, Chartres, Rennes-le-Chateau și Mont Saint-Michel, loc al unui străvechi cult druidic. Iar desenul În sine amintește de constelația Fecioarei!” „Eu mă delectez cu astronomia, zise cu timiditate Diotallevi, și, pe cât Îmi amintesc, Fecioara are alt contur și numără, pare-mi-se, unsprezece stele...” Colonelul surâse cu indulgență: „Domnilor, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
demnă de dorit prin faptul că nu se lăsa amăgită. Acolo Însă, reacționând ai fermenții pământului ei, devenea ceva mult mai greu de prins, lucid vizionară și capabilă de niște modalități subterane de a raționa. O simțeam frământată de patimi străvechi, atentă să și le țină În frâu, patetică În ascetismul ei care-i poruncea să le refuze vraja. Mi-am dat seama de splendidele-i contradicții văzând-o cum discuta cu colegii ei. Erau reuniuni În case prost mobilate, Împodobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor ce păreau niște cântece, Rua da Agonia, Avenida dos Amores, Travessa de Chico Diabo... Mă nimerisem la Salvador În epoca În care guvernul, sau cine Îl reprezenta, tocmai curăța vechiul oraș, expulzând din el miile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mandioca, pimenta, cocos, amendoim, gemgibre, moqueca de siri mole, vatapa efó, caruru, fasole neagră cu farofa, Într-o mireasmă dulce de mirodenii africane, cu izuri tropicale dulcege și tari, din care luarăm cu evlavie, știind că luam parte la ospățul străvechilor zei sudanezi. Pe drept cuvânt, ne spuse Ialorixá, pentru că fiecare dintre noi, fără s-o știe, era fiul unui orixá, și adesea se putea spune și al cui. Am Întrebat, făcându-mi curaj, al cui fiu eram. Ialorixá mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dacă-l poți dovedi. Vezi dezbaterea despre Corpus Hermeticum. Când a fost introdus În Europa În secolul al XV-lea, Pico della Mirandola, Ficino și atâția alți oameni foarte Învățați au văzut adevărul: el trebuia să fie opera unei Înțelepciuni străvechi, anterioare egiptenilor, anterioară chiar și lui Moise, pentru că În el se găsesc deja idei care după aceea aveau să fie enunțate de Platon și de Isus.” „Cum adică, după aceea? Aceleași argumente le avea și Bramanti despre Dante ca mason
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ești acasă, ba chiar, dacă tot telefonezi, nu știi cumva unde e? Singurele momente de gelozie. Dar chiar și În felul acela i-o smulgeam pe Cecilia saxofonistului. Să iubești sau să crezi că iubești, precum eternul sacerdot al unei străvechi răzbunări. Lucrurile se complicaseră cu Sandra: de data aceea Își dăduse seama că povestea mă prinsese prea mult, viața În doi devenise cât se poate de Încordată. E cazul să ne despărțim? Atunci să ne despărțim. Nu, mai stai, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care tout se tient, e firesc ca și chioșcul și piramida, ambele fiind operă omenească, să fi reprodus inconștient În structura lor armoniile cosmosului. Acești așa-ziși piramidologi descoperă cu mijloace incredibil de complicate un adevăr linear, și mult mai străvechi, deja știut. Însăși logica cercetării și a descoperirii e perversă, pentru că e logica științei. Logica sapienței n-are nevoie de descoperiri, pentru că știe dinainte. De ce trebuie demonstrat ceea ce n-ar putea să fie altfel? Dacă există o taină, aceea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
labirintul neantului neștiut, de dindărătul pleoapelor. Apoi frazează, rar și cu putere: El...! Elohim! Ehieh! Eloah! El Elyon! El Olam! El Ganna! O-o-o-o...! Mâine...! Mâine...! Mâine se împlinește...! Mâine noapte...! Da...! Da...! Oh, da...! Am să mă-ntorc...! Și Cei Străvechi, Necruțătorii, Umvelenanii, Belnefogii, vor reveni și ei, laolaltă cu mine....! Vai, vai, vai...! Vai, vouă...! Vai...! Sfârșitul-sfârșitului...! Răzbunarea...! Praful și pulberea...! O...! O-o-o-o...! Iehovah Sabaoth! Iehovah Nisi! Adonai Melekh! El Gibor! El Shaddai! El Hai! El Roi...! Fir-ar să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
crucindu-se pripit, de trei ori, cu limba, peste arcul inferior al mandibulei. Se aflau la mai puțin de o sută de metri, de ieșirea către structura podului dezafectat, parțial prăbușit și închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre Obor. Locul în sine, pârjolit și văduvit de orice fir de vegetație se numea, cu deplină îndreptățire, " Pute Rău ". Duhoarea pestilențială, respingătoare și maladivă ce se degaja permanent
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă. Cu o mână, Micuțul înlătură bucata mânjită de scutec, rulând-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale celor doi polițiști, cutiuța strălucitoare ferecată în aur și argint, cu străvechile ei însemne-indentații templiere. Hoo...! Pe asta, de unde-ați mai șparlit-o, băi, descreieraților?! dă glas agentul aceleiași interogații nerostite, care sfredelise concomitent, mintea șefului său direct. Fără să se sinchisească, Vierme deschide capacul lăcriței, extrăgînd din interior, cu gingășie, un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe mușamaua mesei, o configurație enigmatică: ם ו א. Fonetic, citit de la dreapta spre stânga... Formidabil! Aum! Ești tare, Fratele meu, tare de tot! Mai dă-mi odată, din poșirca aia! Aum sau Omkar, în cultura sanscrită, în Upanishade, este străvechiul nume al lui Dumnezeu. Este sintagma sinonimă Dumnezeirii dar este și o metaforă concentrată a tot ceea ce există, nașterea, viața și moartea Universului. La puțin timp după Big-Bang, când materia și energia coexistau încă, întrepătrunse, gazul protoplasmatic pur și perfect
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
carantinați și cu tot tacâmul. Periculoasă și supărătoare... Dar va trece! Peste două puncte... Sau peste trei sau peste patru, la mahomedani, va fi niscaiva revoluție. La Ierusalim, pe-aproape de Biserica Nașterii Domnului, vor bubui tunurile. Pe Esplanadă, niște moschei străvechi se vor dărâma, va fi mare scandal, bastoane, pietre, pumni, scuipați, emoții, declarații, vânzoleală, războiul va ciocăni, hăt! până la ușa bătrânei Europe și arabii le vor tăia din start petrolul, tuturor necredincioșilor. Și vor ieși, apoi, nebunii cămilari, la Jihad
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a călăuzit pe cei trei magi pe drumul către peșteră unde Iisus avea să se nască. În ziua de 24 dec - Ajunul Crăciunului, copiii umblă din casă în casă, intonează colinde și apoi așteaptă ceea ce de fapt da farmecul acestui străvechi obicei - așteaptă răsplătirea gazdei care poate constă în fructe,colăci, bomboane, bani etc. Tot în Ajunul Crăciunului există obiceiul că oamenii să pună la fereastra 12 foite de ceapă - care reprezintă cele 12 luni ale anului, le presară cu sare
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
revendicând pentru sine obligația de plată. Grigore ieși biruitor, numai amenințând cu o supărare eternă. În fața restaurantului se despărțiră. Iuga rămase cu Titu. Chiar atunci apăru în ușă și Rogojinaru, cu o țigară de foi între dinți, cu o umbrelă străveche la subțioară. ― Cucoane! zise dânsul către Grigore, cu glas dulce, părintesc. Dumneata ești tânăr și te aprinzi iute, pe când eu sunt bătrân și nu mă supăr cu una, cu două. Nu știu când ne-om mai întîlni, dar să dea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o visare. În aceleași clipe, aceeași întrebare și-o pusese și el, căutîndu-i răspunsul. Murmură cu privirea spre norii mânioși ce se vâltoreau peste capetele lor: ― Poate să fie numai o modă trecătoare, dar poate să fie și o durere străveche, care apasă sufletele ca o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toate cusururile. Supradimensionat ideologic, mizer și inocent, savant analfabet, metafizician sărac, martir producător de aur, legat de pămînt, cu suflet ceresc, jertfă care ține anonim țara pe oase, strămoșul nostru al tuturor, zeu ignorant, bețiv inocent, desfrînat care ține rînduiala străveche a lumii, strămoșul și copilul veșnic al nostru, îl ținem de mînă și-l învățăm să scrie, să citească, să-și crească vitele, să voteze cum se cuvine, să nu fie magic, să uite de mituri și să ne spună
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care Durkheim nu s-a gîndit vreodată : disprețul. Or, demnitatea disprețuită doare mai tare decît orice boală ! Exacerbînd anomia, actuala putere a făcut-o cu un dispreț suveran și explicit față de „viermii” societății pe care o conduce. Chiar și rețeta străveche a tiraniei eficiente, „pîine și circ”, a fost încălcată cu dispreț, a devenit întîi „fără pîine”, apoi „fără circ”, iar ca bonus i s-a dat societății cu tifla. Austeritatea, una dintre suferințele sociale majore impuse societății românești (nu discut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]