4,124 matches
-
ideologi ai capitalului, pitiți în funcții și posturi, arătau cu degetul pe cei care nu s-au descurcat ca ei, n-au știut să valorifice marile avantaje și oportunități de afaceri oferite de noul sistem social-politic. Ei au sfârșit lamentabil, striviți de propriile minciuni și promisiuni fără acoperire, li se cere demisia, dar ei vor rămâne pe baricada puterii, vor muri cu Băsescu de gât, dar nu vor ceda. Pe 19 mai, în Piața Victoriei, s-a jucat o altă horă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
asta era marea ei bunătate... Îmi cumpăra multe din flecuștețele pe care voi, copiii, le făceați din scoici, deși se vedea bine că nu se înnebunea după ele..." " Da, Silvia e bunătatea întruchipată. Și-a pierdut soțul într-un accident, strivit de o locomotivă. Acum ea și mama stau împreună de bine, de rău, cu pensiile lor mici, de reversiune..." Și ceilalți, știi ceva despre ceilalți?" "Grigore ne scrie din când în când." "Unde e?" "La Brăila. A ținut acolo o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de o rachetă nucleară. Cade pe spate, într-o străfulgerare de stele verzi, și ceafa îi saltă pe caldarâm scoțând un zgomot sec. Ca și când căpățâna i-ar fi fost goală. Înainte de a-și pierde cunoștința, se simte decolând, cu pieptul strivit de două obiecte fierbinți, neidentificate. La bordul unei farfurii zburătoare, desigur. În cosmos! Unde sunt?", întreabă, trezindu-se pe o planetă necunoscută, locuită de un puternic iz de usturoi, a cărui sursă se dovedește a fi respirația unui extraterestru aplecat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ar ezita să le ia drept sâni. Își întinde mâna să pipăie sferele care dansează nepăsătoare sub pulovărul gri, contaminat cu albastru: dacă temperatura li se dovedește anormal de ridicată, sunt cu siguranță cele două obiecte neidentificate care i-au strivit pieptul în momentul decolării. Vai! sferele dansează prea departe, oricum, nu la îndemâna lui, s-ar putea de altfel să fi pierdut, în timpul deplasării în spațiu, simțul distanței. "Ehh", face el, și acest sunet abia articulat provoacă rumoare în asistență: "Vorbește
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu sunt pe placul unor Popești, Dumitrești, Dinești, sau ale altor persoane cu nume, care stropesc astfel de realizări cu noroi și venin. Poate că dacă buldozerele lui Ceaușescu, de fapt nu ale lui, ci ale poporului român, ar fi strivit sub șenile pe cine ar fi trebuit, am fi avut acum o Românie mai curată, cu oameni mai înțelepți, prin venele cărora ar fi curs un sânge cu adevărat românesc. Casa Scânteii. Altă clădire cu care se mândrește generația din
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în timpul Holocaustului. Un impact deosebit l-a avut revolta din ghetoul Varșovia, din ianuarie 1943, când mii de luptători evrei, slab înarmați, au rezistat împotriva SS timp de patru săptămâni, și au ucis câteva sute de germani înainte de a fi striviți de forțe net superioare. Ea a fost urmată de revolta din lagărul de exterminare Treblinka din mai 1943, când 200 de deținuți au reușit să evadeze din lagăr după lupte cu paznicii. După două săptămâni, a fost o altă revoltă
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
lemn rotund sau prismă, susținut de patru picioare, în care se decupa o deschidere lung de 80-90 cm, în care intra o lamă de lemn care, prinsă cu un cui la un capăt, acționa, prin forța brațelor, cu o ghilotină, strivind celuloza care cădea puzderie. La unele case exista o încăpere specială în care, de toamna târziu, până primăvara, se instala războiul de țesut; în altele - majoritatea - stativele erau instalate în camera de zi, bună pentru toate. Nici prelucrarea lânii nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cea mai mare temere de Rusia, deoarece acest plan amenința foarte serios interesele sale politice si economice. În fapt, Rusia nu putea renunța cu nici un preț la rolul său istoric de protectoare a micilor națiuni slave, pe care Germania le strivea în cursa sa disperată spre Orient. În plus, Rusia, foarte interesată în regimul Strâmtorilor, care leagă Marea Neagră de Mediterana, nu putea admite stabilirea pe coastele Mării de Marmara a unei influențe germane preponderente care, evident, i-ar fi fost ostilă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să se vadă cu hotarele ei la Nistru, dar când a fost vorba de moldoveni sau de români, cei doi vecini, care nu ne sunt deloc prieteni, s-au găsit prieteni între ei, pentru a ne strâmtora și a ne strivi. Austria vrea înfrângerea României; Ucraina vrea pieirea Basarabiei. Viteaza Românie, care n-a putut fi bătută la Mărășești, va scăpa însă și de pacea de la București, iar Basarabia, care, în scurtul timp de un an, a dat atât de frumoase
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
adună zeci de mii de tablouri inestimabile? Privit în infraroșu, Muzeul Prado trebuie că emană o aură densă în jurul său. Aflându-te înăuntru, simți foarte clar asta, pentru că interacționezi cu acele câmpuri de energie inefabilă. Te marchează și apoi te strivesc. Nu este doar charisma artistului care s-a conservat, peste timp, în fibra tablourilor. Te asaltează o imensă umanitate, o lume dispărută, la care nu te-ai gândit, și această lume a avut în mod cert un trecut și continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu te asociezi la ceva ce îți depășește îngustul orgoliu național. Or, în cazul rușilor, mai este și resentimentul față de excelența celor pe care i-ai învins în război. Ai învins, dar ce folos dacă, după cinci decenii, te lași strivit de greutatea unei memorii străine?... În tren, Alberto Porlan, prietenul nostru din Spania, îmi povestește discuția pe care a avut-o în seara precedentă, în familia care îl invitase la cină. Gazdele - un cuplu de vârstă medie - membri în high-life-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mâinile acestor ucigași? Tancurile Armatei spaniole nu pot intra în Țara Bascilor, pentru că aceasta nu este o cale democratică de a rezolva problema. Și nici majoritatea populației nu dorește acest lucru, chiar dacă separatiștii ne împing spre așa ceva. - Totalitarismul comunist a strivit deopotrivă instinctul proprietății și libertățile individuale. Ați asistat și dumneavoastră la asemenea scene, în zona fostei URSS, în special la Kaliningrad și Minsk. Ce sentimente ați trăit cu acea ocazie? Se pare că libertatea poate fi considerată în același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
două capre ale ei. Mama era plecată de cîteva zile la București, iar tata umbla toată ziua pe drum, doar-doar s-o întoarce mama. Plecase într-o zi cu cer de plumb, gata să se lase pe pămînt, să-l strivească. Se îmbrăcase gros, cu berta cea mare pe cap și cu traista sub braț. A plecat pe furiș, să n-o afle careva din sat, s-o pîrască la comună. Cînd s-a întors nu-mi amintesc, dar mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poți vinde pastila ta preferată, cum că ești aici de la începutul combinatului?! Că tu ai construit combinatul... Ai uitat că și eu sînt de pe vremea aceea, cînd toată valea asta era un cîmp imens, plin cu brîndușe, pe care le striveau sub copite oile păscute de cîțiva alde tine? Numai că eu, atunci, la început, supravegheam respectarea proiectului, munceam zece-douășpe ore pe șantier, iar tu, de la păzit oile, ai trecut la păzit baraca unde se țineau lopețile, dormind toată ziua în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de buzele el întredeschise. Doamna Cristina tresare, trupul ei zvîcnește, vrînd să se ridice, dar brațul meu stîng îi cuprinde imediat umerii, brațul drept lunecă în jurul mijlocului ei, încercuindu-l, pieptul mi se lasă cu toată greutatea peste pieptul ei, strivindu-l, în timp ce gura mea îi cuprinde gura într-un sărut lung, violent. O simt cum se zbate sub mine, ar vrea să țipe, dar țipătul e înăbușit de sărut, degetele ei mi s-au înfipt în umeri, să mă depărteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu coapsele strînse în fustă, pe care o simt lunecîndu-i spre șolduri, împinsă de picioarele mele. Întregul ei trup a încremenit. PARTEA A TREIA Sub pieptul meu, simt inima Cristinei bătînd tot mai rar, împăcată. Pieptul i se mișcă puțin, strivit de greutatea pieptului meu. Brațele îi stau pe pat, fără vlagă, fără dorință de împotrivire. Doar gura, cuprinsă de gura mea, apăsată puternic, îngropîndu-i capul în pernă, ar vrea să scape de sub stăpînire. Mă dor mușchii gîtului de atîta încordare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privirea lăsată în jos, spre vîrful ghetelor mele, lustruite de cît au fost frecate de cuvertura de pe pat. Îmi amintesc din nou ce s-a întîmplat și mă cuprinde un fior de greață, scuturîndu-mă, pe care încerc să-l maschez strivind țigara, abia aprinsă, în scrumiera de sticlă. Ți-e rău? mă întreabă doamna Cristina. Ridic privirea. Ochii ei stau ațintiți asupra mea, urmărindu-mă: doi ochi mari, necruțători. Dacă-ți vine să verși, poți intra în baie, face ea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o oră în fața hotelului, deși, evident, după expedierea scrisorii, ai fi regretat. Un bărbat ți-a oferit tot ce-ai vrut, dar ți-a năruit crezul interior, a ridicat un palat de marmură pe mugurii din sufletul tău... Durerea mugurilor striviți de-acel bărbat a născut în tine ura împotriva bărbaților, în general. Ai devenit cinică; îți place să surîzi încurajatoare cîte unei victime, cum mi-ai surîs mie astăzi; bărbatul-victimă începe să-ți facă curte, tu îi dai speranțe, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îl vor apăra toți, pe-un scriitor incomod cine? strînge ea colțul gurii într-un surîs ironic, pe care, dacă nu m-ar lovi în amintire gesturile ei feminine de pînă azi, dacă n-ar exista amintirile! i l-aș strivi cu un dos de palmă, dar la ce bun?! ar fi o lașitate în plus; Doamna Ana s-ar răsuci în mine; poate c-ar trebui să fug în baie, să vărs; Doamna Ana m-ar părăsi și ea, altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
era doar o ipoteză) până la capăt. Dacă ar fi întins brațele, ar fi simțit cu siguranță răceala de gheață a pereților zugrăviți în alb de spital care se apropiau de trupul său, însă nu o făcu. Cum este să mori strivit între doi pereți ai unei case pe care de-abia ai cumpărat-o, prin intermediul unei agenții imobiliare al cărei site lăuda ofertele inegalabile și pretindea că fericirea este la doar un pas de tine? Plăcile mari de gresie semănau cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ca pe o găleată cu lături, mă năucise și te încețoșase și mai mult pe tine, Edo. Oare de ce? Ce anume din mine îi face pe majoritatea celor din jurul meu să simtă atâta încrâncenare și atâta dorință de a mă strivi? Doar faptul că mă simt diferită față de ei și mă port altfel decât alții de seama mea? De ce e rău să fii diferit și să vezi lumea cu alți ochi decât o văd ceilalți? Eu văd lumea cu ochi în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
carne și din oase, dar e o durere care nu îi mai amețește mintea. Ciudat, își spune, e prima oară când mă mișc și nu mă apasă durerea. Durerea aia de carne spintecată. O durere țiuind în tot corpul și strivindu-mi fruntea. Ce-ar fi să ies? Undeva unde n-am fost încă... La mare, de ce nu? N-ar strica să fac o încercare! Oricum, e limpede, a sosit vremea să mă dezmorțesc din blegeala care mă ține pe loc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vânt - mai ales de vântul și de ploaia din ultimele zile; de-abia azi a ieșit soarele, azi când au plecat cu toții, de parcă soarele ar fi vrut să le joace o festă năvă litorilor. Sunt atât de mici, le poți strivi una-două cu talpa, apăsând foarte ușor pe ele, își spune el, fluturându-și pletele negre lungi și mișcându-și involuntar tălpile în aer. Se năruie fără nici un scâncet, ca un colb imperceptibil, firele de nisip alu necă brusc din vârful
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca un colb imperceptibil, firele de nisip alu necă brusc din vârful moviliței, așa cum i-a alunecat și lui piciorul drept de pe stâncă. Piciorul pe care a căzut, cu toată greu tatea corpului. Ca și cum propriul corp, sub greutatea căruia își strivise piciorul, ar fi devenit pentru câteva clipe o talpă uriașă de plumb. Venise aici de la prânz, pentru a le face pe plac prietenilor lui, care se pregăteau de întoarcere și nu concepeau să plece îna inte de a petrece câteva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-le drept în față, biciuitor! Acum nu mai avea de ales. Mergea târâtă de această vijelie, de care numai ea își dădea seama, și nu avea habar încotro merge. Până la urmă sosi, șontâc-șontâc, și ziua plecării. Se sui în avion strivind între dinți un calmant, ca să-și strivească spaima care, în mod ciudat, nu o pândea dinăuntru, era undeva în afara ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]