4,034 matches
-
amor. Prin intermediul corpului lui Rex, Îmbrățișam corpul Obiectului, Îi molfăiam urechea... și În același timp eram conștientă și de mâinile lui Jerome care cutreierau pe corpul meu, cel pe care-l lăsasem pe celălalt pat. Era deasupra mea și Îmi strivea un picior, așa că l-am mișcat, mi-am desfăcut picioarele, iar el a căzut Între ele. Scotea sunete scurte. L-am luat În brațe, Îngrozită și impresionată de cât era de slab. Era chiar mai slab decât mine. Jerome mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trezit cu buzele lui avide, stângace. Voiam să mă lase În pace. În același timp, mă Întrebam dacă mă spălasem pe dinți. Jerome aluneca și se urca pe mine și totul era ca În noaptea precedentă: o greutate care mă strivea. Așa Își anunță băieții și bărbații intențiile. Te acoperă ca un capac de sarcofag. Și la asta Îi spun iubire. Un minut a fost tolerabil. Dar curând haina de vânătoare și-a croit drum În sus și am simțit stăruința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se întâmple acum, când planurile mele erau răvășite. Era un dezastru, dar cum să le spui acest lucru mulțimilor care te-au sprijinit și care vedeau în tine un succes, un lider... un Mesia al cauzei lor? Cum să le strivești speranțele când în ochii lor promisiunea unui viitor mai bun sclipea ca o stea? Am ajuns cu greu în amfiteatrul în care îi convocasem pe colegii mei. Am închis ușa în urma mea și mi-am trântit spatele de lemnul tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Giulgiul de pretutindeni se înfășura în jurul meu din ce în ce mai strâns. Eram înghesuit de ceva ce nu vedeam, nu simțeam. Parcă eram într-un autobuz plin cu oameni care nu mai încăpeau și începeau să mă sufoce cu prezența lor, să mă strivească. Devenea din ce în ce mai rău pe măsură ce trecea timpul. Am ajuns? întrebă de nicăieri o femeie. Posibil. El e mai bun decât cel vechi, răspunse un bărbat neutru. Și mai puternic, completă un altul care parcă descoperise o jucărie nouă. Vocile lor creau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lemnul este întreg. Izbește dintr-odată cu pumnul în pervazul ferestrei. Cățeaua! S-a eschivat din nou. Sughite de enervare. Cum s-o înfunde? Dacă nu reușește până închide ochii Augustus, s-a zis cu el. Împreună cu Tiberius Nero îl va strivi ca pe un gândac. Vrăjitoarea asta îi citește gândurile. Lasă să-i scape un geamăt înăbușit. Imediat ce Tiberius ajunge principe, va face tot ce-i stă în putință să o ia înapoi. Poate chiar mai devreme. Reflectează încruntat. Ar trebui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din nou de durere. Nu-i place deloc că Flaccus e implicat în poves tea asta. De Nato nu-i pasă, dar cu Flaccus Vascularius e altceva. Mai ales de când a aflat că a fost prezent când a născut aia... Strivește cu piciorul un dușman imaginar în nisipul aleii. Cu două săptămâni mai devreme decât își făcuse el socoteala. Chipurile, o fetiță moartă. Durerea din abdomen se accentuează. Genunchii îi tremură. Dacă totuși copilul trăiește...? O fetiță, ziceau. După cât sunt de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chise. Un dulău de pază cu lanțul de gât și aspect fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui și își întâmpină stăpânul agitând viguros din coadă. Tiberius îl scarpină afectuos între urechi, îi scoate o căpușă din blană și o strivește sub talpa sandalei, așteptând răbdător ca paznicul, puțin afumat, să descuie poarta în timp ce murmură niște scuze încâlcite. În sfârșit, cu un uruit, poarta se închide în spatele lor, rulând pe cei doi pivoți amplasați în prag și pe tocul de sus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asta. Mai ales bietul Germanicus, alături de nobila și virtuoasa lui consoartă. Observă că de gâtul a două dintre figurine este atârnată câte o bilă din aur. Fiecare dedicată în ziua în care un fiu al familiei a îmbrăcat toga virilă. Strivește o lacrimă între pleoape. A lui Germanicus este la Tibur. Înghite în sec. Atunci s-a decis cu brutalitate destinul Mariamnei... Se mai uită o dată la medalioanele de aur. Cele de aici trebuie să fi fost purtate de Claudius Nero
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fost avertizat să nu se mânjească în acea zi prin vreun contact cu fe meile sau cu morții. Deschide ochii și clipește de câteva ori, buimac... Ce caută aici, printre străinii ăștia, care nici măcar nu cunosc aspectul arbo relui? Strivește între gene o lacrimă grea. Este rândul Agrip pinei să împrăștie sare peste altar. — Vouă, zeițe care prezidați nașterea, rostește femeia cu voce tare, vă aduc prinos. Sclava de lângă ea îi înmânează o lumânare aprinsă. — Tu, Candelifera, veghează asupra copilașului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pampo nul de lână din vârful inconfundabilei rămurele de măslin! Mulțimea se ferește iute din calea baghetelor cu care împrăștie generos lovituri în dreapta și n stânga pentru a-și croi drum. Tiberius îl trage iute pe copil ca să nu fie strivit. Îi face apoi semn lui Velleius să apuce cana de libații din mâna băiatului, el înhață cutia cu tămâie și, ținându-l strâns între ei, pătrund după flamini. Printre plopii plantați în interior, îl descoperă amân doi cu uimire pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de trandafiri, Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri - Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, Ce ușor se mistuește prin plânsorile pustie... Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? Tu-ți arzi ochii și frumseța... Dulce noaptea lor se stânge, Și nici știi ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plînge! VI O, tu craiu cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau câte un bol spart. Din vârful muntelui bătut de vânturi se puteau vedea valea și satele. Niște pământuri triste să-ți rupă inima. Niște sate ce păreau strivite de o forță nevăzută. „Astea... sunt pământurile mele” șopti samuraiul în sinea lui. Dacă nu vor mai fi războaie, aici își va trăi tot restul vieții, la fel ca tatăl său. După moartea lui, o să-i urmeze fiul său cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cruntă. Era să mă prăvălesc pe scară. Aceea a fost clipa când ne-a zguduit primul val uriaș. Un șuvoi de apă se năpusti în jos din capul scării. Am încercat să mă ridic, dar puhoiul acela năvalnic m-a strivit și m-a dat peste cap. Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până acum un lucru străin și îndepărtat, iar acum i se părea fără rost să asculte asemenea povestiri. Brusc, femeia cea vrednică de milă din povestirea lui Velasco îi aduse aminte de femeile din valea sa. Satele din vale păreau strivite de o forță nevăzută. Acolo trăiau mulți oameni mult mai amărâți și mult mai nefericiți decât femeia aceea bolnavă. Tatăl său îi spunea mereu povestea bătrânelor și femeilor părăsite pe marginea drumului în vremuri de foamete. Negustorii se străduiau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu aer de căpitan: Nu vă îngrijorați, nu sunt puști! Sunt pocnetele focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rugă: „Pentru aceasta, Doamne... ajută-mă să câștig în luptă. Ajută-mă să-l înving pe părintele Valente.” După slujbă, oamenii cuprinși încă de o emoție adâncă, îi împresurară pe japonezi și năvăliră afară din catedrală ca un șuvoi. Îi striveau cu mulțimea lor, îi băteau pe umăr, le cereau câte o strângere de mână. Nu s-au dezlipit de ei până când episcopul Lerma nu i-a adăpostit într-o încăpere de la subsolul catedralei. Așadar, fiule. O dată refugiați departe de uralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i faci pe niște necredincioși să se boteze pentru propriul tău câștig. Nu cumva e o blasfemie și o batjocură? Prin taina botezului Îl împovărezi pe Domnul cu păcatele unor necredincioși. Nu cumva e o faptă trufașă?” Velasco încercă să strivească vocea pe care o auzea în urechi. Își făcu scut din niște cuvinte ale lui Iisus scrise în Biblie. Erau cuvintele rostite de Domnul când Ioan s-a înfuriat văzând cum un necredincios vindeca bolnavi în numele lui Iisus: „Cine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-are să îngăduie asta nici în ruptul capului. Samuraiul rumega în tăcere visul despre vale de adineauri. Valea înțesată de case ce păreau strivite de o forță nevăzută. Dar în vale își trăiau cu toții viața împreună, în jurul familiei samuraiului. Nu numai viața, ci și traiul lor era unul și același. Toate familiile își îngrijeau câmpurile la fel, plantau semințele la fel și petreceau sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acela Împădurit și vălurit, asemeni unui parc, care se-ntindea pe partea cealaltă. Wilson se gândi că era o dimineață frumoasă. Câmpul era acoperit de rouă și, cum treceau prin iarbă, printre tufișurile micuțe, putea simți mirosul frunzelor de ferigă strivite de roți. Mirosul aducea cu cel al verbinei și-i plăcea mireasma asta de rouă În zori, ferigile, copacii negri În ceața dimineții, În timp ce mașina Își croia drum prin locurile neumblate care semănau cu un parc. Nu-i mai păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
râu, așa că o ținu Înainte pe câmpie, urcând dâmburi mici doar ca să vadă altele ridicându-se Înainte și uneori câte o insulă mare și compactă de pini În dreapta sau În stânga sa. Rupse ferigi și le fixă sub curele. Cataramele le striviră și mireasma lor se făcu simțită În timp ce mergea. Obosise și i se făcuse cald, tot mergând pe câmpia vălurită și lipsită de umbră. Știa că dacă ar face stânga ar da oricând de râu. Nu putea fi mai departe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să termine de mâncat aveau să fie plini de viață ca de obicei. Fără roua din iarbă i-ar fi luat o zi Întreagă ca să umple o sticlă de cosași și unde mai pui că pe mulți i-ar fi strivit Încercând să-i prindă cu pălăria. Se spălă pe mâini În râu. Vecinătatea râului Îi spori nerăbdarea. Apoi se duse la cort. Cosașii Începuseră deja să sară prin iarbă. Cei din sticlă săreau Îngrămădiți. Nick folosi o creangă de pin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
masa domnului Harris. Domnul Harris tocmai terminase de mâncat. — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă aduc niște cafea? — Dacă ești drăguță. — Ce spuneți? Da, adu-mi. — Sigur, domnule. Aduse cafeaua din bucătărie și domnul Harris Își puse zahărul, strivi cuburile cu lingurița și se uită pe fereastră la fulgii care cădeau În lumina felinarelor de pe peron. — Mai vorbești și alte limbi În afară de engleză? — A, da, domnule. Mai știu germana, franceza și dialectele. — Și care-ți place mai mult? — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de cuvinte intraductibil - co-ed este prescurtarea pentru coeducațional, care denotă, informal, un colegiu mixt. Dacă prescurtarea este citită ca un singur cuvînt, devine coed, care În argou Înseamnă „futută“. . ceșcuță (În sp. În orig.) . potato masher În orig. - tomash („a strivi“) este și termenul argotic pentru masturbare. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Hemingway povestiri Efi corectat.doc PAGE 222
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Iar lăbuțele, firave și neîndemânatice la început, încercau acum să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea minunată. „unde-i acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
autobuzul la 7:00 până la stația Gotanno, apoi metroul de 07.42 sau 07.47 din stația Naka-meguro, linia Hibiya. E foarte aglomerat. Câteodată nici nu poți să te urci în el. La Kita-senju urcă și mai mulți oameni. Ești strivit, de parcă ai fi conținutul unui sendviș. Simți că te afli într-un pericol fizic. Ai impresia că o să mori strivit. Odată am crezut că șoldurile mi-au ieșit din articulații. Stai contorsionat și te gândești: «Doare!» Ești prins acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]