2,394 matches
-
la un intelectual rafinat, dar nu și pentru cine-l cunoștea pe tata, un om înzestrat cu calități dintre cele mai diferite, chiar și acelea proprii unui atlet. Ca șef de brigadă sau de echipă (mă încurc în termenii ăștia stupizi...), tata avea în subordine oameni de condiție felurită: un medic, doi preoți, învățători și câțiva contabili. În februarie, când se presimțeau unele semne de desprimăvărare, oamenii din colonie au primit învoire (ba chiar ordin!) să-și ridice case din chirpici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
terminat programul la cabinet și merg spre casă. Cu ocazia asta, poate îmi istorisești și mie cum ai ajuns brigadier! a exclamat doctorița, râzând iarăși. Tata a constatat că ea râde aproape la fiecare replică, dar asta nu o făcea stupidă, cum se întâmplă cu majoritatea râzăreților, dimpotrivă, îi stătea bine. Iar curiozitatea ei de a afla amănuntele acestea întunecate din biografia lui nu i s-a părut nici ea deplasată, doctorița îi inspira încredere, pur și simplu, dintr-o dată îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o noapte în motelul acela prăpădit de pe marginea șoselei, în motelul acela pe care ți-l scoți din minte imediat ce îl părăsești. Cel care scria extraordinar, cel care îndruma generos tinerii scriitori, cel care ridica vocea împotriva unui sistem putred, stupid, inoperant, anacronic, vinovat - acela era el, cel adevărat, el, cel care-și îndeplinea misiunea sacră, el, cel care conta. Tovarășul Cameniță, când primea rapoarte de la gealații săi despre poziția critică pe care o arată Vlad față de cuceririle socialismului din patria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
editorului fără simțul locului, al timpului și al oportunității au trăit un tip profund suprarealist de nefericire cu urmări de durată. Punându-mă mental în locul lor, mi-am dat seama că aș fi recurs foarte probabil la niște răspunsuri la fel de stupide ca întrebările. Răspunsuri care, dacă nu rezolvau situația, îi dădeau totuși o noimă. Mirarea aceea nervoasă a persoanelor pe care nu le satisfăceau dotările toaletei te îndreptățea să le zici lucruri precum: „Da’ de ce vă trebuie oglindă, că vede toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
distribuită a rucsacurilor ne-au readus la realitate. Nu eram prea siguri pînă În ce punct acțiunea noastră era „eroică“, așa cum o descrisese un polițist, dar Începeam să bănuim, pe baza unor motive Întemeiate, că adjectivul definitoriu era mai degrabă „stupidă“. După ce am mers două ore, parcurgînd maxim 10 kilometri, ne-am plantat la umbra unui semn pe care scria Dumnezeu știe ce, singurul lucru care ne putea oferi cel mai mic adăpost În fața razelor soarelui. Și acolo am stat toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să pui preț pe viață), iar apoi cutreierase dintr-o țară În alta, adunînd mii de aventuri, pînă cînd s-a trezit În această zonă izolată, așteptînd răbdător momentul marii recunoașteri care va să urmeze. După ce am schimbat cîteva cuvinte stupide și fără sens, prin care fiecare dintre noi și-a marcat teritoriul, discuția a Început să șovăie și eram gata să ne vedem, fiecare, de drumul său, cînd individul a izbucnit Într-un rîs bizar, copilăros, punîndu-și În relief asimetria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
precum și cei veniți din alte țări și aflați în trecere prin Spanii, precum și viitorii noștri favoriți! FLORENTINO Dată astăzi, 14 decembrie, Anno Domini 1249 12 decembrie 1950 Mă contemplu la microscop: egoismul meu e despuiat și mi se pare enorm, stupid și de nevindecat... Iar pe deasupra - zadarnic! Este exagerat ceea ce spun, dar în clipa de față sunt incapabil să mai văd altceva în mine! Toată această delăsare, această inerție, oboseală, indiferență și lene... Din ce în ce mai decepționant. și cu toate acestea știu: există
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei puerile încercări de sinucidere a lui Giglio, am avut o atitudine de violentă înfierare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
între cei patru pereți și în lucrurile ce-ți sunt familiare. Umbre însemnate cutreieră locul, ocupă poziții. Iar tu - pe urmele lor, în timp ce conștiința pâlpâie în tine neîncetat și te arde pe dinăuntru. Cam așa stă treaba cu vorba asta stupidă: „pus sub umărire“. Acesta-i motivul pentru care nu pot fi de acord cu Privirea Străină ce mi seatribuie în Germania. Căci Privirea Străină e veche, am adus-o aici cu mine, gata formată, din locuri și lucruri îndeaproape cunoscute
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bun acuzatul este să contrazică partea de invenție a acuzării. Cuvântul nu pare soluția evidentă, el ar putea fi și ar trebui folosit neîncetat în apărare. și totuși, când vrei să te aperi, nu-ul acesta e lucrul cel mai stupid cu putință. E un cuvânt prea scurt, se pierde printre altele și nu-l face pe acuzator să ciulească urechea. La o anchetă, nu-ul e opusul oricărei apărări - dacă, în loc să vorbească, acuzatul spune nu, se cheamă că a și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o privea să bată câmpii, aptă să se transforme într-o Cheie a cerului, așa cum în fapt și devenise în urma privirii răsucite ce i-o aruncase un bețivan. Cheia mi se părea acum ceva jalnic. Iar originea ei - cea mai stupidă cu putință din câte ar fi putut exista. A fost necesar un timp până să-mi mărturisesc că orice altă origine ar fi fost la fel de ridicolă, pentru simplul motiv că nu-i îngăduit a lăsa o bucată de lemn, oricât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de timp ("Timpul" n-a avut deloc răbdare) cele mai dragi ființe: un bunic de nouăzeci și doi de ani, topit realmente de foame, surioara cea mai iubită răpusă de meningită și, în aceeași zi, bunica moartă într-un accident stupid, fugind după nepotul înnebunit de durere. Cu o justificată indignare retrospectivă (există răni sufletești care nu se închid niciodată), autorul, care crede că destinul este executorul unor scenarii implacabile, alcătuite de Dumnezeu însuși, "îl trage de urechi" pe acesta din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tăcere maladivă. Ne priveam fără să ne vorbim. Stăteam față-n față fără să comunicăm cu ajutorul limbajului. Mestecam boabele alea nenorocite de porumb calcinate, zgrunțuroase, carbonizate, aidoma oilor care, culcate în saivan pe propriul bălegar și privind nicăieri cu privirea stupidă și inexpresivă, își rumegau inerte și insensibile, într-o netulburată nepăsare animalică și într-un ciclu repetabil la infinit, rezervele stomacale. "Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi" (David, 22:1) Ba da. Ne lipseau încă două picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mea încercare cu veleități literare. Oprirea crivățului nu a însemnat pentru familia Aciocîrlănoaiei încetarea bruscă și totală a șirului de privațiuni la care eram supuși în ghetoul Bumbăcari, nici nu a însemnat intrarea triumfală în "epoca de aur", o gogoriță stupidă a regimului comunist; dar nici intrarea "dincolo", în raiul absurd și inexistent fabricat pe cale industrială de managerii echipați în haine lungi și cernite de culoarea cernoziomului hrănitor și în care intrarea era permisă doar pe bază de abonament realizat metodic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grajd", spune proverbul. Iată de ce nu se mai pot găsi fete valabile, frumoase la suflet și la trup după vârsta de 26-28 de ani, maximum. Notiță scrisă după o zi întreagă pierdută la Palatul Parlamentului într-un colocviu inutil și stupid de "integrare europeană", populat cu urâte și urâți obsedați de propria lor carieră. Oameni metamorfozați în CV-uri monstruoase. Sfaturi practice: "Dacă ești frumos, rămâi demn de frumusețea ta. Dacă ești urât, fă să se uite urâțenia prin știința ta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
propriu, în creier. O notă scrisă după o noapte petrecută în compania mai multor studenți de mai multe naționalitați și culori. Un exercițiu de socializare aproape obligatoriu în care am fost ajutat de un vin roșu să supraviețuiesc unor convorbiri stupide și fade. 29 octombrie 2000 "Campusul" Chemin Vert (în realitate, două luxoase blocuri de locuințe, aparținând Universității din Geneva) a fost prevăzut la subsol cu un soi de "sală polivalentă", care ar trebui să slujească sărbătorilor de tot soiul, discotecă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un ritual de exorcizare a dorului față de o țară care nu merită să fie iubită, veșnic condamnată la un destin mediocru. Pe de altă parte, am simțit că "recuperez" o parte din adolescența mea irosită aiurea într-un sistem comunist stupid, condamnat să se prăbușească pentru că nimeni nu mai credea în el. Comunismul a fost o credință. Atunci când credința și sistemul s-au "secularizat", totul s-a terminat brusc. Îmi amintesc de un citat dintr-o monografie rurală a doamnei Aurora
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spune dacă aș fi răutăcios cu mine însumi. În același timp, ele te fac să te simți puternic prin sentimentul extraordinar de libertate interioară pe care-l generează. Ceva ce nu va fi înțeles niciodată acasă a se vedea disprețul stupid din mass-media românească față de orice specie de căpșunar. 22 iulie 2004 După susținerea tezei de doctorat. Bilanț: trei ani și jumătate de efort intelectual intens. Tot ceea ce a rămas în urmă sunt patru cutii mari cu fișe de lectură, pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vreme am fost transferată la Direcția Generală a Editurilor. În orice caz, tinicheaua de coadă mi s-a legat mult mai târziu, după înlocuirea lui Mihai Florescu. R.P. Considerați că v-ați născut sub o stea norocoasă sau nefastă? E stupidă și comună întrebarea, dar insist cu nesăbuință: ați fi preferat să vă nașteți altcândva? Sau în altă țară? A.R. Nu cred în stele și nu cred în zodiac, deși îmi citesc zilnic horoscopul, ca să mă amuz de cât de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că pastilele acelea se numeau penicilină. Nimeni nu auzise până atunci de ele. Da, în plin război hitlerist, un ofițer hitlerist l-a salvat pe tata de la moarte. Multă vreme nu am povestit acest incident, de teamă - poate o teamă stupidă - să nu i se dea o coloratură vag colaboraționistă. R.P. Nu știu de ce, dar presimt o schimbare de decor. A.R. Sunteți un bun presimțitor. După 23 August, când ne-am întors din evacuare, în casa noastră au fost cazați
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că eram două. Două surori care semănau foarte bine între ele, iar el nu știa care dintre cele două îi plăcea mai mult. Până la urmă, văzându-i timiditatea, am intrat eu în vorbă cu el. I-am pus o întrebare stupidă, care a rămas însă toată viața între noi: „Dumneavoastră în care Direcție lucrați?“ Eu cre deam că lucra și el în minister. S-a do vedit însă că lucra în direcția vieții mele. Ne am împrietenit foarte repede și am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
al doilea aspect, televiziunea și mijloacele electronice, știi că astăzi există un număr mult mai mare de oameni care citesc decât acum o sută de ani? E drept că, în bună par te, citesc literatură de duzină, citesc cele mai stupide bestselleruri, dar părinții lor nu citeau decât tabloi de și poate că, până la urmă, copiii lor vor prefera cărțile bune. Numărul de cărți publicate și vândute pe glob nu cunoaște nici un declin. Înainte de-a ne spe ria de concurența
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de la matineu până-n amurg. Dar la 5 dimineața, într-un cabaret din Madrid, celebrul toreador El Cordobés face un scandal groaznic fiindcă poliția îi cere buletinul de identitate. Palme, pumni, bătaie: „Dacă poliția nu știe cine sunt, înseamnă că e stupidă...”. La congresul frizerilor britanici, un delegat apreciază că peruca poate avea efecte distrugătoare într-o căsnicie: „În câteva minute, o mamă respectabilă de familie se poate transforma într-o sirenă seducătoare”. Crowhurst insistă: „201 zile de la plecare. Sunt în Insulele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
are loc pe pachebotul „France”, în croaziera imperială spre insula Sf. Elena. Azi, când atâtea cifre catastrofale sau catastrofice (tone de bombe, rezerviști chemați sub drapel, case distruse de cutremure etc.) se rotunjesc cu inima ușoară pentru a căpăta acel stupid prestigiu al multor zerouri la coadă, e o adevărată plăcere să citești cifrele spectatorilor la meciurile englezești de fotbal. Nu atât pentru scrupulul uluitor cu care omul e socotit la unitate. În cupa Angliei, meciul Tottenham - Liverpool a avut 53
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
E prima dezertare în 464 de ani. Domnilor și doamnelor, dați-mi voie să casc și să mă duc la culcare. Aceasta nu mai e o știre, ci un cântec de leagăn insuportabil. - Gata, m-am săturat de cutia asta stupidă, mă duc să mă culc... spune și dl Armstrong, tatăl lui Neil, închizând televizorul după plecarea fiului de pe Lună. Ce a fost mai rău a trecut... REVISTA (STRICT LUNARĂ) A PRESEI: Fritz Lang precizează: - Eu am inventat numărătoarea inversă, acum
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]