KorAP: Find »[drukola/base=sud & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...1576 >

39,396 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

chinez a preluat suveranitatea asupra Hong Kong-ului și a înființat acolo o regiune administrativă specială, cu denumirea prescurtată Gang. Hong Kong se află pe coasta Mării Chinei de Sud, pe malul estic al gurii de vărsare a Fluviului Perlelor și la sud de râul Shenzhen din orașul Shenzhen al provinciei Guangdong. Hong Kong este alcătuit din insula Hong Kong, Kowloon, Noile Teritorii și insulele din jur, având o suprafață totală de 1.104 km2. La sfârșitul anului 2012, avea o populație de peste 7,18

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
sud-vestul țării, ca suprafață fiind a doua zonă cu păduri naturale din China, care cuprinde pădurile din munții Hengduan și Himalaya și bazinul fluviului Yarlung Tsangpo; zona forestieră din sud-estul țării care reprezintă vastele regiuni muntoase și deluroase aflate la sud de Munții Qinling și fluviul Huaihe și la est de Podișul Yunnan-Guizhou, care este cea mai importantă zonă cu păduri artificiale din China. Pe lângă acestea, în China mai există mari sisteme forestiere de protecție, de exemplu, perdeaua forestieră de protecție

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
nord-vestul Chinei, cărbunele în nordul și nord-vestul țării, fierul în nord-est, nord și sud-vest, cuprul în sud-vestul, nord-vestul și estul Chinei, minereurile de plumb și zinc pe întreg teritoriul țării, wolframul, staniul, molibdenul, antimoniul și pământurile rare, în principal, în sudul și nordul Chinei, aurul și argintul pe întreg teritoriul țării, iar fosforul se găsește în sudul țării. Principalele resurse miniere sunt: Cărbunele Rezervele de cărbune identificate ale Chinei sunt de 2.020 miliarde de tone și se găsesc în nordul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
sud-vestul, nord-vestul și estul Chinei, minereurile de plumb și zinc pe întreg teritoriul țării, wolframul, staniul, molibdenul, antimoniul și pământurile rare, în principal, în sudul și nordul Chinei, aurul și argintul pe întreg teritoriul țării, iar fosforul se găsește în sudul țării. Principalele resurse miniere sunt: Cărbunele Rezervele de cărbune identificate ale Chinei sunt de 2.020 miliarde de tone și se găsesc în nordul și nord-vestul țării și, în special, în provinciile Shanxi, Shaanxi și Mongolia Interioară. Țițeiul și gazele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
plante medicinale prețioase. Există și un mare număr de specii de flori. "Regele florilor", bujorul, este planta specifică Chinei, care are flori mari, numeroase petale și culori vii, și este considerată una dintre florile naționale ale Chinei. De la nord la sud, în diferite zone climatice, se găsesc păduri de conifere din zona glacială și temperată, păduri de conifere și foioase mixte din zona temperată, păduri de arbori cu frunze căzătoare și conifere din zona caldă și temperată, păduri de foioase permanent

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
reprezintă aproape 20% din totalul speciilor de vertebrate terestre din China. În întreaga lume sunt renumite cele peste o sută de specii de animale sălbatice rare precum ursul panda gigant, maimuța cu păr auriu (Rhinopithecus tingianus), tigrul din China de Sud (panthera tigris amoyensis), fazanul cu urechi maro (crossoptilon mantchuricum), cocorul cu creștet roșu (Grus japonensis), delfinul cu aripioare albe (lipotes vexillifer), aligatorul chinezesc sau aligatorul Yangtze (alligator sinensis) și altele. Marele mamifer cu părul alb-negru, ursul panda, a cărui greutate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de apă dulce din lume. Primul exemplar mascul capturat în 1980 în fluviul Yangtze a trezit interesul cercetătorilor în domeniu. China poate fi divizată în șapte regiuni în ce privește răspândirea faunei. Acestea sunt nord-estul, nordul, Xinjiang-Mongolia Interioară, Qinghai-Tibet, sud-vestul, centrul și sudul Chinei, astfel că, în condiții geografice diferite de la o zonă la alta, trăiesc diverse specii de animale. 4. Populația China este țara cu cea mai numeroasă populație din lume. Potrivit datelor statistice, la finele anului 2013, populația totală a părții

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
În 1984, au fost declarate deschise și orașele de coastă Dalian, Qinhuangdao, Tianjin, Yantai, Qingdao, Lianyungang, Nantong, Shanghai, Ningbo, Wenzhou, Fuzhou, Guangzhou, Zhanjiang și Beihai. După 1985, au fost declarate zone economice deschise deltele Fluviului Yangtze, Fluviului Perlelor, zona din sudul provinciei Fujian, peninsula Shandong, peninsula Liaodong, provincia Hebei și regiunea autonomă Guangxi-Zhuang. A fost formată, astfel, o platformă cu o economie deschisă de-a lungul coastelor maritime ale Chinei. În 1990, guvernul chinez a decis să exploreze și să deschidă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
o sută de ani. Puterea instalată a hidrocentralei este de 22,4 milioane KW. Producția medie anuală de energie electrică este de 84,7 miliarde KW/h. Hidrocentrala contribuie și la dezvoltarea economică a multor provincii din centrul, estul și sudul Chinei. Datorită complexului, navigația pe o porțiune cu o lungime de 660 km între orașul Yichang și municipiul Chongqing a fost simțitor ameliorată. Nave de peste zece mii de tone pot ajunge în portul Chongqing. Capacitatea anuală de trecere într-o singură

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de tone pot ajunge în portul Chongqing. Capacitatea anuală de trecere într-o singură direcție pe acest sector a fost ridicată la 50 milioane de tone, iar costurile legate de transporturile companiilor au fost reduse cu 35-37%. Transportarea apei din sudul în nordul Chinei În sudul Chinei sunt bogate resurse de apă dulce, iar în nordul țării acestea sunt mai sărăcăcioase. În urma unor cercetări care au durat 50 de ani, în 2002 au început lucrările la obiectivul de transport al apei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
portul Chongqing. Capacitatea anuală de trecere într-o singură direcție pe acest sector a fost ridicată la 50 milioane de tone, iar costurile legate de transporturile companiilor au fost reduse cu 35-37%. Transportarea apei din sudul în nordul Chinei În sudul Chinei sunt bogate resurse de apă dulce, iar în nordul țării acestea sunt mai sărăcăcioase. În urma unor cercetări care au durat 50 de ani, în 2002 au început lucrările la obiectivul de transport al apei din sudul în nordul Chinei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
nordul Chinei În sudul Chinei sunt bogate resurse de apă dulce, iar în nordul țării acestea sunt mai sărăcăcioase. În urma unor cercetări care au durat 50 de ani, în 2002 au început lucrările la obiectivul de transport al apei din sudul în nordul Chinei. Apa va fi transportată prin trei canale: de est, central și de vest. Acestea vor lega patru mari cursuri de apă ale Chinei fluviul Yangtze, Fluviul Galben, fluviul Huaihe și fluviul Haihe. În ce privește traseul de est, apa

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și a mers spre nord pe lângă linia de cale ferată Beijing-Guangzhou până la Beijing și Tianjin. Lucrările la principalele obiective de pe traseul central s-au încheiat la sfârșitul anului 2013. În vara anului 2014, locuitorii din Beijing vor bea apă din sudul Chinei datorită acestor impresionante lucrări. Pe traseul vestic, vor fi construite lacuri de acumulare pe cursurile de apă Tongtian, Yalong și Dadu, aflate în zona cursului superior al fluviului Yangtze. Pe această cale va fi transportată apa fluviului Yangtze în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
luate mai multe măsuri eficiente, cum ar fi executarea lucrărilor în mai multe locuri și transplantarea plantelor, pentru ca pagubele asupra vegetației să fie reduse la minimum. În ce privește locurile în care condițiile naturale sunt mai bune, cum ar fi zona din sudul masivului Kunlun, muncitorii au plantat iarbă, iar cu pulverizatoare au împrăștiat semințe de felurite plante. Toate acestea au ajutat la refacerea vegetației distruse în timpul construcției. Zonele situate de-a lungul căii ferate au devenit un adevărat "coridor verde". Calea ferată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
milenii. Răspândite pe o suprafață imensă, orașele Chinei au particularități diferite, în funcție de regiunile din care fac parte. Capitala Beijing în nord, centrul economic Shanghai în est, frumosul oraș Lhasa, cu accentuat specific tibetan în vest, orașul primăverii veșnice Kunming în sud, împreună cu multe alte centre urbane frumoase și prospere sunt importante repere pe teritoriul Chinei. Până acum, peste 300 de orașe chinezești au câștigat titlul de centre turistice de nivel național, dintre care cele mai cunoscute sunt Beijing, Shanghai, Tianjin, Chongqing

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
autobuzul ajungeți în pitorescul orășel. 3. Obiective aflate în Patrimoniul mondial Grotele de la Longmen Grotele de la Dunhuang, Datong și Longmen reprezintă "cele trei tezaure culturale cu sculpturi artistice din China". Grotele de la Longmen se găsesc la aproape 12,5 km sud de orașul Luoyang, provincia Henan, în partea centrală a Chinei. Grotele budiste au fost săpate în stâncile muntoase ce străjuiesc o vale spectaculoasă, cunoscute în tradiția locului ca o ‚,poartă'' magică astfel că, încă din perioada dinastiei Tang, grotele au

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
după moartea lui Confucius, regele statului Lu a transformat casa lui Confucius într-un templu, unde sunt expuse și obiecte personale și instrumente de scris folosite de Confucius. Templul Confucius de la Qufu, provincia Shandong, cu o lungime de la nord la sud de peste 1.000 m și o suprafață de aproximativ 100.000 m2, are aproape 500 de camere. Acesta este al doilea mare complex arhitectonic antic existent în China, după Palatul Imperial de Iarnă din Beijing. Construcțiile templului au o configurație

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
unul din piatră și cărămidă care a fost consolidat de mai multe ori în timp, dar din fericire și-a păstrat aspectul inițial. Zidul cetății, lung de peste 6 km, cu o înălțime de 12 m, are șase porți. Poarta de sud are forma unui cap de broască țestoasă, iar cea de nord redă coada acesteia. În concepția tradițională chineză, broasca țestoasă este simbolul longevității. Forma cetății seamănă cu o broască țestoasă, un mesaj ce simbolizează faptul că cetatea antică Pingyao va

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
anul 1911, când dinastia Qing, ultima dinastie feudală din China a fost răsturnată, au locuit aici 24 de împărați din dinastiile Ming și Qing. Cu o suprafață de peste 720.000 m2, Palatul de Iarnă din Beijing are o lungime, de la sud la nord, de aproximativ 1000 m și o lățime, de la est la vest, de aproximativ 800 de metri. Este înconjurat de un zid înalt de peste 10 m și de un curs de apă cu o lățime de peste 50 m. Palatul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
soarelui, lunii și tuturor zeilor și spiritelor strămoșilor. Dintre acestea, cea mai importantă era ceremonia de închinare adresată cerului. Templul Cerului, construit în anul 1420, a fost locul unde împărații dinastiilor Ming și Qing (1368-1911) adresau rugăciuni cerului. Situat la sud de Palatul Imperial de Iarnă, Parcul Templului Cerului are o suprafață de patru ori mai mare decât cea a Orașului Interzis. Locul este înconjurat de un zid de cărămidă. În partea sudică acesta are formă pătrată, simbolizând Pământul, iar porțiunea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
vârfuri. Datorită condițiilor meteorologice speciale și diferențelor mari de nivel, Muntele Celor Patru Fete dispune de resurse bogate de faună și floră, fiind supranumit, datorită reliefului abrupt cu păduri dese și văi spectaculoase, " Alpii Chinei". Muntele Jiajin se află în sudul ținutului Xiaojin, are o înălțime de 4.114 m și leagă Muntele Celor Patru Fete de rezervația naturală Wolong. Este marcat de două văi, Mucheng și Muerzhai, și are o suprafață totală de 20.700 ha. În anul 1869, biologul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a dat numele, dar și de condițiile naturale și climaterice, resursele locale, ingredientele și obiceiurile din zona respectivă. Cele opt școli culinare sunt personificate astfel în China: bucătăriile Jiangsu și Zhejiang sunt comparate cu femeile frumoase din regiunile situate la sud de fluviul Yangtze. Bucătăriile Shandong și Anhui se aseamănă cu un bărbat robust din nordul țării. Bucătăriile Guangdong și Fujian sunt asemenea unui tânăr la modă, iar Hunan și Sichuan fac aceeași impresie ca o persoană elevată, înzestrată cu bogate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
prin combinarea de dulce, acrișor, sărat, un miros plăcut, culoare și aranjamente complexe. Preparatele cunoscute sunt: Pui floarea de zăpadă, Pește cu sos de mandarine, Creveți mari și Pește fără sos. Bucătăria Anhui Bucătăria Anhui are la bază școlile din sudul provinciei Anhui, formate în regiunile situate de-a lungul fluviilor Yangtze și Huaihe. Bucătăria Anhui este caracterizată prin îndemânarea folosirii focului la prepararea mâncărurilor. Cele mai cunoscute rețete sunt: Rața Hulu, Pui la cuptor. Bucătăria Sichuan Bucătăria Sichuan, cea mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
folosesc peste 30 de metode de preparare care implică procedee precum călirea, prăjirea, coacerea, frigerea, înăbușirea, pregătirea la aburi, la cuptor etc. Pe parcursul dezvoltării sale, bucătăria Sichuan a asimilat trăsăturile specifice metodelor de preparare atât din nordul cât și din sudul Chinei. Bucătarii acordă o mare atenție varietății gusturilor și mirosurilor, care sunt adaptate în funcție de anotimp, de vreme și temperatură, dar și de vârsta consumatorilor. Astfel, toți cei care au testat preparatele culinare ale acestei bucătării nu vor uita niciodată savoarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
5 mai și Sărbătoarea Lunii în 15 august. Naționalitatea zhuang Zhuang este minoritatea națională chineză cu o populație de aproximativ 16.920.000 de locuitori, localizată în principal în Regiunea Autonomă Guangxi-Zhuang înființată în 1958. Acest grup etnic trăiește în sudul țării, are o istorie și o cultură bogată și limba proprie, zhuang. Locuitorii acestei regiuni sunt în principal agricultori, culturile de bază în zonă fiind cele de orez și porumb. Ca notă specifică, etnicii zhuang sunt mari iubitori de muzică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]