3,677 matches
-
gardul curții să nu cad. M-a cuprins atunci o sete nebună de a muri. M-am culcat jos pe caldarâmul rece, cu o voluptate smintită ca să sfârșesc acolo, pe unde treceam atât de fericita altădată, ca să mă găsești fără suflare când te vei întoarce din oraș. Aveam credința nestrămutată că poți să-ți ridici viața și fără ajutorul unei arme, ci numai cu voința de a muri. Poate că reușeam până la urmă dacă nu mă descoperea o bătrână. S-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și untdelemnul din ulcior nu s-a împuținat, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie. 17. După aceea, fiul femeii, stăpîna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atît de cumplită încît n-a mai rămas suflare în el. 18. Femeia a zis atunci lui Ilie: "Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, și să-mi omori astfel fiul?" 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
dintre viață și moarte. Nu avem aceeași respirație atunci când trasăm o linie orizontală ca atunci când trasăm o verticală. Caligrafia rimează cu respirația caligrafului. Și dacă vorbim despre caligrafia vie pentru a desemna o caligrafie bună, atunci este pentru că lucrarea conține suflarea artistului“. Superb. În fine, „caligrafia a luat locul picturii în civilizația arabo-musulmană, pentru că este în același timp cuvânt și imagine. Este o artă care cheamă totalitatea celor cinci simțuri. Caligrafia a fost considerată ca o răscruce, un fel de echilibru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pointer. Urmașul lui, aceeași rasă, a fost Billy. Cu el și cu „căpăuca“ (termen sadovenian) Dolly, o setteriță zglobie cât zece, aveam să trăiesc fiorii primelor vânători. Mai presus de toate, fascinația „aretului“, acele lungi secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit brusc și lipit de coapsa vînătorului, volbura cenzurată a sângelui pe care i-o întrevezi sub piele, totul urmat de țâșnirea către prepelița zburând razant cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca Guliță cu Draga Olteanu-Chirița, asta devine curat asasinat la blazon. Meștere, s-avem iertare, însă domnia voastră și când pune mâna pe-o scobitoare face spectacol de neuitat. Nu vă mai ierarhizați aparițiile! Când ești Marin Moraru, fiecare gest, fiecare suflare, grimasă, pas, tăcere, încruntare... devine teatru copleșitor. Scenă tare, de șocantă empatie, cu Eugen Simion! Să vezi și să nu crezi! Dacă tot ne-am încrucișat (mă pitisem sfielnic într-un colț, la tratația de după, împreună cu Stelian Țurlea, bunul meu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de lepră. Sărmana a fost ridicată a doua zi și trimisă la spitalul de leproși de la Tichilești. Se știa că cine merge acolo nu se mai întorcea. A plecat plânsă nu numai de soț și copii ci jelită de toată suflarea comunei pentru tinerețea și frumusețea ei. O altă femeie frumoasă despre care se vorbea peste granițele județului era Mura, fiica unui lipovean bogat. Era absolventă de liceu. Capul, fața, trupul erau de o frumusețe și o armonie ieșite din comun
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
folos. Bietul Petrică își doarme somnul de veci în curtea bisericii de la Belaevca, în apropierea Odesei. Cine a crezut că va muri de glonț el care crescuse între țărani de diferite naționalități, el care era atât de iubit de toată suflarea satului. Nici n-a apucat să se însoare, să aibă cine să-i rostească și să-i pomenească numele. Mda. Soarta. Revizori, revizori Am lucrat la revizoratul școlar mulți ani, dar nu mulți tare. Trei înainte de armată și unul după
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
rotund, confecționate tot la școala de arte și meserii. Primele cărți legate erau ale căpitanului doctor Arcadie Ivanov. Doctorul Ivanov, acest minunat medic, la numai 32 de ani, în urma unui flegmon gazos a fost dus pe ultimul drum de către toată suflarea Bolgradului. * Eram în 13 februarie și mă aflam la preparație, la copiii lui Ștefan Meran. Vine un căruțaș din Tabacu, gâfâind, dă buzna în camera unde lucram și-mi spune foarte agitat că a venit cu căruța și să mergem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Bolgrad am adus prăjituri, mezeluri și tot ce trebuie pentru un bufet. Vinul l-am luat de la Zahanade și Zoporoșcenko, podgoreni de vază. Orchestra, poate atracția principală, am antamat-o de la Bolgrad. Important era că evenimentul pusese pe jar toată suflarea satului. Două săli de clasă au devenit săli de dans, feeric luminate cu două petromaxuri, iar sala noastră de bucătărie devenise Bufetul. Și-a venit ziua. Garda de onoare la primirea musafirilor erau fetele și băieții din sat, bucuroși că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Sfânt va naște pe Fiul lui Dumnezeu și Bătrânul Iosif, cel ce-i fusese hărăzit de Domnul să-i fie logodnic și ocrotitor de la vârsta de 15 ani, căci era orfană de ambii părinți. Regele Irod a ordonat ca toată suflarea din Iudeia să se înscrie la recensământ, fiecare după seminția din trăgea. Astfel, cei doi, fiind din seminția lui David, Proorocul Împărat, s-au dus să se înscrie la Betleem, cetatea de baștină a acestuia.” „Bunicuțo”, o întrerupse Andreea, o
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
îngrozit de pe bolta cerească, văzând trupușoarele sfârtecate ale pruncilor și baia de sânge de pe ulițe. Multe mame înnebunite de durerea pierderii pruncilor, adună ce-a mai rămas din ei: trupuri fără de cap, picioruțe, mânuțe. “Iar multe din ele zac fără suflare, Căci au vrut să-și scape pruncii de moarte, Și-acum zac în balta de sânge, în care, Cu prunci-mpreună au fost aruncate!” Copilașii plângeau cu suspine. “Bunicuțo,” spuse Ionuț, “eu, dacă eram acolo, m-aș fi bătut cu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
care se sting ultimii cărbuni, stau înghesuiți unii lângă alții doi băieți de 9 și 8 ani și o fetiță de 4 anișori. În pat, învelită cu o cergă uzată, zace măicuța lor care e gata să-și dea ultima suflare. Copiii, plâng și își freacă mânuțele înghețate. E Sfânta Noapte a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos! Ei știu că în alți ani, tatăl lor le tăia cel mai frumos brăduț din pădure, pe care-l așezau în mijlocul casei și-l
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
treilea și cu al patrulea nu mai e nici o problemă. Pentru a confirma această regulă, Manuche a mai făcut rost de un iepuraș. Era al treilea, picătură ruptă cu ceilalți doi. Fapta a pus pe gânduri și a intrigat întreaga suflare. Chiar că era prea de tot. - Asta-i culmea! a exclamat Adina. - Facem crescătorie de iepuri! a sugerat, ușor sarcastic, Christian. - Măcar de-ar fi mai mari - a gândit cu voce tare Gruia. - Dar de unde îi tot scoate?! s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
poeți ca Bolliac, Mureșan or Eliade, acelea nu sânt pentru meritul intern a lucrărilor lor, ci numa pentru că într-adevăr te mișcă acea naivitate sinceră, neconștiută, cu care lucrau ei. Noi cești mai noi cunoaștem starea noastră, sîntem trezi de suflarea secolului - și de-aceea aveam atâta cauză de-a ne descuraja. Nimic - decât culmile strălucite, nimic - decât conștiința sigură că nu le vom ajunge niciodată. Și să nu fim sceptici? Atâta lucru, cele mai multe puteri sfărîmîndu-se în van, în lupte sterile
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași. 7. Prin mărimea măreției Tale Tu trîntești la pămînt pe vrăjmașii Tăi; dezlănțuiești mînia, și ea-i mistuie ca pe o trestie. 8. La suflarea nărilor Tale, i-a îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid și s-au închegat valurile în mijlocul mării. 9. Vrăjmașul zicea: Îi voi urmări, îi voi ajunge. Voi împărți prada de război. Îmi voi răzbuna pe ei. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
au închegat valurile în mijlocul mării. 9. Vrăjmașul zicea: Îi voi urmări, îi voi ajunge. Voi împărți prada de război. Îmi voi răzbuna pe ei. Voi scoate sabia, și-i voi nimici cu mîna mea!" 10. Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: și marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat în adîncimea apelor. 11. Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfințenie, bogat în fapte de laudă, făcător de minuni? 12. Tu Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
prin care, taxa de closet să fie abrogată. Și s-a dus Emil Boc, s-a tot dus, încât, nici acum, la mai bine de două luni de la eveniment, nu mai știe, nimeni, nimic, despre el. Deci, răsuflă ușurată și suflarea orașului, de când s-a dus, domnul Emil Boc, pe ușa din spate, duce-i-s-ar și numele, definitiv, pe pustie! FATA MORGANA Bue, spune-mi, te rog, știi ce e aia fata Morgana? Da, Firica, știu. Ce? O fată. Ce fel de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mi-ai dat o idee bună. S-a sfătuit cu Stejara, și mai cu știu cine, dintre oamenii de încredere, și a conchis: poimâine, la orele șase, plecarea! Obligatorie, plecarea cu autocarul,în excursia montană, de la Poiană, pentru absolut toată suflarea din domeniu! Da? Da! Au lăsat, de pază, doar pe moș Negrui, cu cățelul și cu motanul său. Asta - ca să respecte, și dorința bătrânului. N-a lipsit nimeni. scutit de neplăceri, cu eventualii turiști, care,în acel uichend, și-ar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
așteptă un surîs al Finitei: „Dar Susana unde-i, Juan?“, Îl Întrebă Finita, foarte fină și el Începu să turuie o poveste interminabilă pe care toți cei din micul grup o ascultară cu o răbdare Îngerească, pînă cînd, deodată, o suflare fierbinte care parcă venea de undeva de sus Îl făcu să spună: „Ei, dar tu, Finita, ce mai faci? Cred că toți te-au felicitat pentru acest palat de cristal...“ CÎnd cea de a doua suflare fierbinte se abătu asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pînă cînd, deodată, o suflare fierbinte care parcă venea de undeva de sus Îl făcu să spună: „Ei, dar tu, Finita, ce mai faci? Cred că toți te-au felicitat pentru acest palat de cristal...“ CÎnd cea de a doua suflare fierbinte se abătu asupra lor, Finita se gîndi că era cazul să facă prezentările: „Juan, Îi spuse, domnul e Lalo Bello, cel mai mare istoric al nostru, omul care cunoaște cel mai bine istoria țării“. Lastarria trecu paharul de whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care nu s-a Întors să se uite la el decît atunci cînd și-a retras mîna aceea scîrboasă. Lastarria crezu că voia să spună ceva, fiindcă se umflase ca un curcan, dar n-a făcut decît să slobozească altă suflare fierbinte de sus În jos, drept În fața lui și Încărcată de un dispreț a cărui origine trebuia căutată fără Îndoială În timpurile viceregatului. Și cînd te gîndești că grasul trăia Într-o căsoaie veche cu tindă, ca pe vremuri, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu avea bani niciodată. Nu-și imagina nici un viitor cu Ingrid. Dar nici fără ea. Rămas pe gânduri, împături mecanic scrisoarea, pe o diago nală, apoi pe alta, și iarăși un pliu, și apoi altul, până când umflă dintr-o singură suflare un drăcușor scris pe toate părțile, ce rânjea la el batjocoritor. Trecură câteva zile, apoi o săptămână de când fata trebuia să se-ntoarcă din tabără. Victor nu primi nici un telefon. Sună el, în cele din urmă, și-i răs punse
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
așezat amân doi, cu picioarele atârnând, pe pervazul unei ferestre acoperite cu obloane din scânduri putrede, buretoase. O singură aripă a oblonului se putea deschide ca să pătrunzi în interior. Jean a rămas pe pervaz, gata să se prăbușească la orice suflare de vânt, iar eu am sărit, prin rama gea mului încrustată cu bucăți tăioase de cioburi, în camera scufundată-n penumbră. Era un dormitor cu mobilă veche: un pat larg, o oglindă, un scaun, un gheridon. Deasupra patu lui, un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia. 15. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, și să facă să fie omorîți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16. Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
vrea să-nghită toate într-o clipă Aș vrea să cred că totul are un sfârșit Că-i ireal ce-n cugetarea mea se înfiripă. Zadarnic silesc căderii să îi pun zăgaz, M´agăț grăbit de ciotul secundei ce urmează, Suflarea Cosmică nu îmi mai dă răgaz, Și Tihna de Universul rătăcit se´nstrăinează Mă las cuprins de Haosul nedesluțit Și-apoi împins de ritmul său prea infernal Din Lumea cea bizară a visului închipuit, Dezmeticit, ajung din nou pe un
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93384]