3,231 matches
-
fundul curții, de dimineață, și sufletul i se umplu de revoltă. Avu impulsiunea de a deschide o fereastră a geamlâcului și de a țipa, apoi se îngrozi că bătrânul a murit și alergă în cămașă și-n picioarele goale până în sufragerie, unde bătrânul dormea liniștit, sforăind. Atunci se întoarse în odaia ei, se îmbrăcă și sculă după aceea și pe Felix, pe care-l duse la geam. - Vezi ce se întîmplă aici? Ce zici? Felix se umplu de indignare, la rândul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
declarase că nu se cade, că este o margine în toate. Pianul era al Otiliei, de la mamă-sa. - Unde stă scris asta? Are act? se rățoi Aurica.Stănică interveni, tactic: - Lasă, frate, mai târziu o să discutați asta. Pianul e alăturide sufragerie și se aude când îl scoateți. ("Perversă familie!" o califică în gând el.) Bătrânul ședea pe spate, nemișcat, dar trăgea cu urechea. I se păru că aude zgomote suspecte, șoapte, și când Otilia fu lângă el, întrebă: - Cine vorbește așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bucătăria Marinei, unde se ascunsese venind din fund, văzu pe Felix plecând în oraș. Prin urmare nu mai era acasă decât Otilia. Trecu din bucătărie tiptil prin față, intră prin ușa gotică și trecu prin toate odăile până ajunse în dreptul sufrageriei. Privi pe gaura cheii și constată că nu era nimeni afara de bătrânul întins pe canapea. Ieși din nou afară și intră pe din dos în odaia cu pianul. Otilia era acolo rezemată cu coatele pe capac, gânditoare. - Cum îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu el, aia care i-a căzut jos deunăzi. Dar trebuie să fi avut bani. Furioasă, Aglae trânti ușile dulapurilor, trase covoarele, fără să le mai așeze la loc, desfăcu cutiile mari de la masa de joc și de la cea din sufragerie. Peste tot cutii de chibrituri, neîncepute, pachete de tutun, creioane, meticulos strânse, nimicuri. - El ținea banii cu el, își aduse aminte deodată Aglae,cum nu m-am gîndit? G. Călinescu Și se repezi în sufragerie. Cum bătrânul era în cămașă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
joc și de la cea din sufragerie. Peste tot cutii de chibrituri, neîncepute, pachete de tutun, creioane, meticulos strânse, nimicuri. - El ținea banii cu el, își aduse aminte deodată Aglae,cum nu m-am gîndit? G. Călinescu Și se repezi în sufragerie. Cum bătrânul era în cămașă, era vădit că nu avea cu el nimic. Pantalonii îndoiți pe un scaun, alături, aveau în buzunare ținte, capete de creioane, chibrituri și un degetar. - Uite, degetarul pe care îl căutam de-am înnebunit. Sevede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în picioare, acolo, după primele ore de pradă. N-a putut domnul Tănase, săracul, care era numai suflet și exclamație, să-i împiedice pe ruși, seara, la petrecere, să tragă cu pistoalele. Un glonț a rămas înfipt pieziș în tavanul sufrageriei, acoperit apoi cu vopsea; și îl păstram bine în memorie, ca să-l pot scoate la iveală, ca dovadă că știu bine secretele locului, când cei care au pus stăpânire pe loc, după 1990, au pretins că n-am pus niciodată
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Patria (pe timpuri se numea ARO) și Scala. Eu eram atunci captivat de jocul cu nasturi, gata să-mi sacrific zile întregi ca să-mi procur un „jucător“ bine pilit, capabil să înalțe mingea cu boltă. Demontasem spatele unui bufet de sufragerie (drept care maică-mea n-a putut vinde sufrageria), care devenise cel mai bun și mai căutat teren „de fotbal“. Se făceau campionate pe străzi și fie veneau concurenți în deplasare la mine să organizăm meciuri, fiecare cu echipa lui de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Eu eram atunci captivat de jocul cu nasturi, gata să-mi sacrific zile întregi ca să-mi procur un „jucător“ bine pilit, capabil să înalțe mingea cu boltă. Demontasem spatele unui bufet de sufragerie (drept care maică-mea n-a putut vinde sufrageria), care devenise cel mai bun și mai căutat teren „de fotbal“. Se făceau campionate pe străzi și fie veneau concurenți în deplasare la mine să organizăm meciuri, fiecare cu echipa lui de nasturi (cu arbitri și ceas pentru marcarea timpului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din pivniță) la subsuoară. Mama și noi așteptam în picioare, fiecare în dreptul scaunului său. Tata indica cu arătătorul pe cel ce avea să rostească „Tatăl Nostru“. Apoi ne poftea să ne așezăm. Din acea clipă, mama intra în atribuțiile ei. Sufrageria era o încăpere lungă, între camera copiilor și bucătărie, situată în aripa din curte perpendiculară pe corpul principal paralel cu strada. O verandă în formă de L împrejmuia încăperile cu ferestrele spre curte. Ferestrele sufrageriei erau din bucățele de sticlă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mama intra în atribuțiile ei. Sufrageria era o încăpere lungă, între camera copiilor și bucătărie, situată în aripa din curte perpendiculară pe corpul principal paralel cu strada. O verandă în formă de L împrejmuia încăperile cu ferestrele spre curte. Ferestrele sufrageriei erau din bucățele de sticlă colorată legate între ele cu plumb, având fiecare în mijloc un medalion cu câte o reproducere pictată pe sticlă a capodoperelor lui Rembrandt. Lumina din verandă pătrundea filtrată prin aceste vitralii, dând un aspect întunecos
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
erau din bucățele de sticlă colorată legate între ele cu plumb, având fiecare în mijloc un medalion cu câte o reproducere pictată pe sticlă a capodoperelor lui Rembrandt. Lumina din verandă pătrundea filtrată prin aceste vitralii, dând un aspect întunecos sufrageriei. Ritualul era mereu același: Bucătăreasa aducea tava cu supiera din porțelan, o punea pe masă în dreptul mamei și se îndepărta, în timp ce servitoarea avea grijă să aducă pe tabletă - începând cu tata - farfuria adâncă mamei, care o umplea cu polonicul, și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se ridica primul de la masă. Noi, băieții, căpătam câte un șorț și treceam la bucătărie să ajutăm la spălatul veselei și al tacâmurilor; bineînțeles după ce terminau să mănânce bucătăreasa, servitoarea și valetul. La orele 17 se servea ojina, tot în sufragerie. Pentru cină nu era oră fixă. Tata o lua de obicei la club. Noi, ceilalți, eram poftiți de servitoare în momentul când mama se așeza la masă. La marile sărbători, servitorii mâncau cu noi la aceeași masă și tata ciocnea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
rămas Tudor și pân-a avut ea apă la plămâni, aprindere, ce-o fi avut. Că-n zilele alea se înnemerise că se tot ducea la ele la lucru și parcă vede ș-acu, zăcea baba-n pat, și-n sufragerie gineri-su își freca mâinile : — Se duce, făcea. Se duce biata Muti... Și uite-așa își freca mâinile, și uite așa îi sticlea ochii de bucurie. Care cine intra în casă, el tot asta-i spunea ; până și ei tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și-o să scape el d-amândouă, și-o să rămâie Farfuza stăpână și pe casă, și pe bijuterii, și pe banii de la cec ai babii ? Asta trebuie să fi fost în mintea lu gineri-su, de se tot plimba el pân sufragerie și-și tot freca mâinile : — Vezi ? Acu-n două, trei zile cel mult, se duce biata Muti... Și baba, nimic. Aprindere de plămâni, apă, ce-o fi avut, ea știe, da de crăpat tot n-a crăpat. Tot degeaba și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Acu-n două, trei zile cel mult, se duce biata Muti... Și baba, nimic. Aprindere de plămâni, apă, ce-o fi avut, ea știe, da de crăpat tot n-a crăpat. Tot degeaba și-a frecat gineri-su mâinile în sufragerie. A zăcut ea ce-a zăcut, da dac a scăpat dân martie, care-i lună cu bucluc, dacă e să pați v-o nenorocire, dacă e să mori, în martie mori, e știut ; dac-a trecut baba de martie, cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care să și știe meseria ? — Cum se mută Petruța, imediat, a doua zi chiar, visa Muti, îmi chem tâmplarul și pun la punct mobila. Măsuța de servit ceaiul, secrétaire ul, servanta care s-a cojit... Abia pe urmă mobila de sufragerie. Imediat, a doua zi chiar după ce se mută... Câți ani irosiți în așteptare, până să coboare în propria lor casă de la mansardă ! Cât s-a zbătut și Niki, cât a vorbit cu multiplele lui cunoștințe ! Numai o ființă neîncrezătoare ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care, bineînțeles, ea n-are s-o comenteze. Ea se va face că nici nu o observă. — Nu mă mir de ce ți s-a întâmplat, are să continue să vorbească, însă, plimbându-se cu mâinile la spate, cu pași mari prin sufragerie. Ar trebui chiar, într-un fel, să mă bucur, pentru că doar așa, doar izbindu-te de realitate, ai putea și tu să înțelegi pe ce lume trăiești... Pe ce lume trăim. Deși, după toate prin câte ai trecut - doar ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
l-a agasat pe Niki. Sigur, trebuie să aibă și el stress-ul lui, uneori din nimic se enervează, bineînțeles, educația îl determină să se abțină, dar ea, cu intuiția ei, îl simte că se enervează. Și, când se întorsese în sufragerie, Niki, cu agitația copilărească pe care o capătă atunci când bea un pahar în plus față de cum este obișnuit, a pus în brad toate artificiile și, când ea a intrat, le-a aprins dintr-odată pe toate : Niciodată cu tine nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vineție și pistruiată deasupra venelor umflate, pentru ca lacul de pe unghii să se usuce mai repede, va ridica în sfârșit capul și-și va privi fiica cu obișnuita ei expresie - deloc mirată, discret dezaprobatoare. Se plimbă repede, tot mai repede în sufrageria care, cândva, a fost salon. Un colț al gurii îi zvâcnește de enervare și capul și-l simte pulsând. Ar vrea să poată striga, să poată trânti ușile, să poată plânge în hohote, împinsă de furia ce tot crește în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plecat, i se aud pașii, atât de cunoscuți, pe pavajul din curte, și ei îi vine să deschidă geamul, să-l strige. Să vină pe loc înapoi, să discute cu adevărat, pe față. Nu face însă nimic, se plimbă prin sufragerie și se scarpină, cu unghiile ei, ascuțite și tari, tăiate oval. Prin ușa rămasă deschisă, din hall se aud bătăile pendulei, și ea se scarpină, tot mai repede, tot mai apăsat, cu o plăcere tot mai mare, în care s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceea și când m-am întors - niciun gândac ! Dispăruseră ! Ceasul acesta se oprise tot înainte să se prăpădească Muti... Am încercat să-l pornesc, nici pomeneală ! Nu s-a mai uitat apoi nimeni la el. O dată, însă, eram aici, în sufragerie, cu Niki, ne beam, ca de obicei, cafeaua, și eu, într-o doară, l-am întors. Și ce să vezi ? Pe urmă a tot mers, fără întrerupere. De atunci, mărturisesc, mă deranjează când îl văd că se oprește. Pe de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
format din două camere și un living. Afară, este un balcon mare, cu vedere asupra unui grup de pomi care seara sunt luminați de reflectoare. Bucătăria este luminoasă, avem și un crematoriu chiar acolo. Am montat perdele la salon și sufragerie. Le-am luat de aici pentru că trebuiau să fie lungi până la pământ, că avem uși-ferestre. Imediat ce aranjăm, vom face poze cu interiorul și-ți vom trimite. Am reușit să reparăm scaunele cu fundul de pai și acum sper să putem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a venit și, desigur, nici nu va mai veni vreodată... Pleoapele grele s-au lăsat tot mai jos, tot mai jos, genele rare nu s-au lipit. A mai rămas o mică deschizătură prin care ochiul, orb și mort, privește sufrageria fără s-o vadă. Și totuși, în spatele pleoapelor, tot sufrageria o vede, tot înșirarea solemnă a scaunelor în jurul mesei olandeze, rotunde, în mijlocul căreia aburește ibricul cu cafea, prea fierbinte încă. Ce însemnează această solemnă invitație a scaunelor, pline de simț
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pleoapele grele s-au lăsat tot mai jos, tot mai jos, genele rare nu s-au lipit. A mai rămas o mică deschizătură prin care ochiul, orb și mort, privește sufrageria fără s-o vadă. Și totuși, în spatele pleoapelor, tot sufrageria o vede, tot înșirarea solemnă a scaunelor în jurul mesei olandeze, rotunde, în mijlocul căreia aburește ibricul cu cafea, prea fierbinte încă. Ce însemnează această solemnă invitație a scaunelor, pline de simț al datoriei, care, în orice caz, n-au să permită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
goale de plastic în țoașcă, își pune paltonul, basmalele, basca, se leagă pe deasupra cu fularul, controlează suta de la Ivona în portofel. Pe urmă, așa încotoșmănată cum e, intră în bucătărie, se aude ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. În sufragerie dă cu ochii de Ivona pe care n-a auzit-o coborând de la telefon. — Ce-ai, Ivona dragă, ce-ai ? Haidi, zi ! Că nu erai așa când plecași... Haidi, zi, că ce zor e pe mine, da nu po’ să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]