4,380 matches
-
semnificațiile de mai sus. Această a doua rată, presupune accesul la contabilitatea analitică a companiei. Motivația ar fi că, în contabilitatea generală, este o practică obișnuită înregistrarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare la cheltuieli de exploatare curente. Determinarea valorii acestei rate este sugestivă pentru firmele care-și desfășoară activitatea în sectoarele în care potențialul de cercetare-dezvoltare reprezintă o sursă majoră de avantaje concurențiale (industrii hi-tech, bioinginerie, nanotehnologii, etc). Efectuând cercetări comparate având la bază PSR, K. Fisher concluzionează că avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
pe comercianți să vândă mai ieftin și să ofere servicii cât mai potrivite, cu nevoile clientelei iar pe consumatori să fie cât mai diligenți dacă vor să-și impună exigențele pe piață. Expresia "concurență neloială" este mai mult o imagine sugestivă decât un concept. Ea evocă faptul că, în plan micro economic concurenții trebuie să se abțină de la anumite practici, profitabile poate dar care contravin obligației de lealitate. În legislația românească reglementarea de bază o constituie Legea 11/9191 privind combaterea
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
estetice instituite de modernitate) este împinsă fără probleme până la Evul Mediu (cazul eposului anglo-saxon anonim Beowulf) și chiar până la Antichitate (cazul piesei Oedip Rege a lui Sofocle)17. În cazurile citate mai sus, nu ne confruntăm cu textura strânsă și sugestivă a unei terori în accepțiunea contemporană a termenului, ci doar cu exemple de acțiuni stranii sau supranaturale, care nu sunt orientate asupra generării unei anxietăți rafinate în psihicul lectorului. Scrierile menționate au, fără excepție, alt scop: unul religios, moralizator sau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
devorează cadavre la adăpostul întunericului, dar simțim că acest indeterminat ontologic, plasat în cadrul unei rurale și nefamiliare Japonii medievale, emană vapori de spaimă pură. Dar să revin la Maupassant. Titlul nuvelei, aparent simplă onomatopee, vidată de sens, este el însuși sugestiv pentru natura ambiguă a misteriosului personaj care-l torturează psihologic pe narator. Shlomith Rimmon-Kenan, reluând o distincție teoretică inițiată de Philippe Hamon, vorbește despre patru modalități pe care autorul le are la dispoziție atunci când decide să exprime ceva despre esența
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Este vorba, așadar, despre o entitate "de dincolo", despre o esență ontologică eludând percepția comună. Nuvela debutează in medias res, cu o notație (din 8 mai, an neprecizat) care înregistrează o "zi admirabilă"48. Simplitatea aproape dezarmantă a începutului este sugestivă pentru maniera în care naratorul își va conduce firul epic. De fapt, efectul general al unei proze este determinat de materialul descriptiv al expozițiunii, iar Maupassant știe, cu exemplară siguranță, cum să pună în scenă totul. Martin Turnell observă, de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Abbey (1817). De asemenea, se poate observa că un parcurs asemănător prozei de teroare incipiente avusese o altă specie a genului epic, epopeea: primul exemplu din spațiul românesc este unul de antiepopee, redactată într-un stil deopotrivă ludic și parodic. Sugestivă rămâne și sintagma poemation eroi-comico-satiric, plasată, pompos și sarcastic, drept subtitlu la Țiganiada de autorul acesteia, Ion Budai- Deleanu. Mutatis mutandis, efecte parodice asemănătoare sunt degajate de primul nod terifiant din romantism: capitolul Stafia din romanul Elena (1862)49 de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
paralizate; vrând, nevrând, trebuia să șed în pat dinaintea figurii hâde a duducăi Safta, care din ce în ce se strâmba și tremura mai mult, și a cărei ochi stinși se pironea asupra mea". Paralizia corporală este urmată de o sugestivă hipnoză, executată de temuta figură din tablou, iar starea de tensiune se disipează într-un deja familiar anticlimax secund, constituit de intruziunea canină: "Atunci!... o grozăvenie!... auzii o bătaie în ușă: una, două, trei... [...] Era cânele Balan care, scărpinându-se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Andrei (1879; deja menționată de mine), de data aceasta intriga fiind decolajul oniric, dar provocat nu de forțe malefice cu tendințe suicidare, ca, mai târziu, în Moara lui Călifar de Galaction, ci de banala adormire a eroului. Cu un epigraf sugestiv din Vasile Alecsandri, narațiunea este realizată tot la persoana I. Un tânăr boier se hotărăște, subit, să-și viziteze vecinul de moșie, pe boierul Neagu, astfel încât își roagă slujitorul bătrân, pe Ion, să-i pregătească armăsarul pentru călătorie. Ca și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fluviu asiatic Obi sau ale afluentului acestuia, Irtiș, în fine, vegetația tundrei, deopotrivă austeră și exotică, sunt tot atâtea elemente care compun setting-ul consistent al narațiunii. Detaliile sunt aproape teratologice, de respirație dantescă, iar simpla enumerare, efectuată prin parataxă, devine sugestivă: "Prin mâzga hleioasă câteva zeci de pitici, pociți și stranii, se băteau într-un vălmășag de forme omenești împleticite capete însângerate, picioare pe jumătate goale agitate prin văzduh, brațe încordate, mâni încleștate". Melanjul corporal împins la paroxism face ca toate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dintre cei mai rafinați (și, concomitent, neînțeleși) prozatori de analiză psihologică pe care i-a dat literatura autohtonă, M. Blecher, instrumentează o (i)realitate coșmarescă în romanul autobiografic 64 Întâmplări în irealitatea imediată (1936), care se deschide cu un epigraf sugestiv din Percy Bysshe Shelley. Ov.S. Crohmălniceanu notează, într-un rând, că "[p]uterea lui Blecher de a ne face să pătrundem cu el într-o "irealitate imediată" vine din arta descripției minuțioase a banalului până la a-i împrumuta, prin observația
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
multe confuzii, îi fac oscilanți, ezitanți între slujirea tendințelor nefirești ale prezentului și memoria trecutului, între "ascultarea" față de vechii stăpâni și "opoziția" față de cei noi, între "minima moralia" și insolențele gratuite sau în stil interlop din relațiile interpersonale ori comunitare. Sugestive sunt atitudinile pro și contra monarhiei autohtone, prezentată în (4) cu unele fapte ce trebuie infirmate de probe contrare. Altfel, pierderile rămân reciproce. Dacă prima încercare a familiei regelui Mihai de a revedea țara era respinsă de autorități, revenind în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
țări vest- sau est-europene (din 1881 România, sincronizată cu balcanicii), liberalii au ales monarhia constituțională. Din punct de vedere ideologico-artistic, politicianul și diplomatul romantic francez F.R. Chateaubriand (1799-1850) a reinventat termenul de modernitate, caracterizată prin lupta dintre "nou" și "vechi". Sugestivă și pentru filosofie rămâne observația lui Ch. Baudelaire (1821-1867), conform căreia arta modernă nu redă numai fugitivul și tranzitoriul, ci și eternul și imuabilul. Adesea, modernitatea se rezumă la genuri de creșteri: fie ale bunurilor, capitalurilor și populațiilor locale antrenate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ale lui N. Ceaușescu ar fi contrafaceri. Se pare, un fenomen destul de extins în cunoașterea socială și istorică pe care N. Djuvara l-a taxat în eseul său de epistemologie ca "relativitatea generală" în istorie. Un punct de vedere, desigur. Sugestivă în privința obiectivității cunoașterii societății este aceea despre tăblițele-cópii în plumb ale originalelor găsite în săpăturile pentru instalația de apă la Mânăstirea Sinaia, pe vremea lui Carol I. Ele ar fi tot niște falsuri, create de istoricii B. P. Hașdeu (1838-1907
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Eliade. Prizonierul istoriei, 2003. 5. B. Bühl, E. Kahl, G. Köhler ș.a. Misterele Terrei. Marea provocare a științei, traducere de A. Motoc. Reader's Digest Association, București, 2005, 384 p. 6. Constatările lui Nicolae Iorga exprimate în limba franceză rămân sugestive și azi: Într-adevăr, acest popor al meu este, dintre toate, acela care se cunoaște pe sine mai puțin și se disprețuiește cel mai mult. El nu se vede capabil de nimic și îl crede capabil de toate pe primul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la Moreau chiar sursa artei și a cunoașterii însoțită în mod obligatoriu de exacțiunile cele mai cumplite. În mod programatic, frumusețea decadentă se însoțește cu oroarea. Pe de altă parte, acest lucru este menit să prelucreze mental întreg ansamblul, operațiune sugestiv calificată de autorul romanului decadent care a făcut școală, drept "onanism spiritual". Dincolo de expresia crudă, putem descifra aici originea psihologică a compozițiilor lui Gustave Moreau, care nu răspunde unei lecturi afective, ca în pictura romantică, ce tinde să transmită patosul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se pare ipoteza lansată de Ioana Vlasiu, a anticipării simbolismului prin ceea ce a constituit "perioada albă" în pictura ultimului Grigorescu, prin intersectarea unei alte sensibilități afine în ce-l privește pe pictorul român, cea a picturii whistleriene cu monocromatismul ei sugestiv. Ar fi vorba de un simbolism incipient, tatonant, ghicit, simbolism "care îndepărtându-se de estetica naturalistă, fie ea barbizonistă, fie impresionistă, încerca să reprezinte dincolo de spectacolul imediat al realității palpabile, o lume a spiritului. De aici decurge abandonarea sau ajustarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
straturi, cu un aforism compus chiar de ea: "Les ténèbres de la douleur engendrent la résignation/ Elisabeth". Dincolo de asocierea literaturii cu arta decorativă, simptomatică pentru sensibilitatea simbolistă, opera de artă apare ca produs al unei reflecții pe marginea ei, reflecție marcată sugestiv aici de textul aforismului care indică o contemplatio morosa, o înclinație melancolică spre reverie, devenită ea însăși un stil. În 1905147, Apcar Baltazar începe o ofensivă pentru susținerea și dezvoltarea artelor industriale în România cu o serie de articole pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vârful cu dor. Criticii români sunt mult mai reținuți față de entuziasmul pe care tabloul îl suscita la un critic precum Henry Houssaye. Mai mult, precizează criticii, desenul ar fi servit ilustrării unui volum de legende publicat în franceză cu titlul sugestiv, Le pic aux désirs, traducere adecvată a titlului tabloului. Confuzia, dacă despre confuzie este vorba, devine semnificativă, lectura plaisiristă, hedonistă, de un erotism tranșant, corespunde decupajului realizat de Mirea, climaxul ales de pictor nu este cel dramatic, al morții insolitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilității decadente pentru care ambiguitatea sexuală constituie expresia predilectă, fondatoare, având în vedere că pe trupul masculin este lipit un cap feminin. Într-un fel, tratarea celor două dimensiuni arhetipale, cea feminină (Anima) și cea masculină (Animus), într-o proximitate sugestivă a unui dezastru delectabil relevă caracterul androgin al metamorfozelor eminesciene ale lui Hyperion, expresie a unei naturi duale. Această dualitate a operei eminesciene o teoretiza și Ion Negoițescu într-un eseu fundamental, Poezia lui Mihai Eminescu, unde criticul distingea între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
l conferă aceste trupuri goale, care realizează o armonie deplină cu natura din jur, în care ei se instalează firesc. Pe acest fond, muzica regăsește ritmurile unei vitalități la care sunt direct conectați micii muzicieni, Virgil Vătășianu remarcând elogios dimensiunea sugestivă a transpunerii acestei armonii în spațiul vizual: Compoziția dimpotrivă este elastică și respiră o viață profundă și emoționantă, datorită atitudinei grațioase și naturale a fiecărui copil, răpit de preocuparea în care l-a adâncit artistul. Mai multă expresie nu se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apariția unor figuri în imaginația pictoriței, figuri surprinse în diferite postúri și compoziții alegorice. Cecilia Cuțescu- Storck pictează cu privirea tablouri apocaliptice, însă atenția sa se fixează cu precădere asupra gesticulației și a unui transfer al elementelor figurative în motive sugestive, împinse către abstracție, pe care artista nu le mai descrie, forța lor de sugestie făcând inutilă descripția. "Mă atrăgeau mai mult calcanele caselor bătrâne, pentru că în zidul vechi și sgronțuros, în crăpături, ca și în părțile lui netede, vedeam desenându
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui netede, vedeam desenându-se figuri în gesturi de rugăciune, cavaleri medievali în zale, alergând pe cai repezi, oameni disperați ridicând mâinile spre cer; vedeam valuri, flăcări și o serie de motive curioase și fără legătură între ele, dar foarte sugestive"453. Pictorița descoperă o sală plină cu bronzuri, descoperire esențială care lasă o puternică impresie asupra ei și ne permite să vedem amprenta unei sensibilități care va ghida opțiunile artistice ulterioare. La fel, Cecilia Cuțescu-Storck remarcă la aceste statuete înfățișând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
actului moral. Salomeea este împinsă pe scenă de propriile sale pulsiuni redimensionate la puterea fanteziei și pe care, conform esteticii decadente, criticul o pune în relație cu erosul maladiv: "Salomeea este lucrarea capitală pe care o expune. Schițează o foarte sugestivă stare sufletească a fiicei lui Irod, după ce a câștigat capul Sfântului Ion. Este complecta uitare a existenței, transpunerea totală a ființei într-o lume plămădită din fantezie inconștientă și senzualism bolnav, pe care o zugrăvește aici domnul Savargin"548. Critica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Torouțiu, București, 1944, p. 155. 518 Ibidem, p. 156. 519 Cecilia Cuțescu-Storck, Fresca unei vieți, Editura "Bucovina" I.E. Torouțiu, București, 1944, pp. 227-228. 520 Ibidem, p. 158. 521 În Rampa, Anul I, nr.194, vineri 15 iunie 1912, avem o sugestivă reproducere a unui tablou al Ceciliei Cuțescu-Storck, Țigancă. 522 Serafina Brukner, Cecilia Cuțescu-Storck, Editura Anima, București, 1992, p. 13. 523 Faptul nu este deocamdată atestat documentar, iar cercetările întreprinse în acest sens de Bălăceanu-Stolnici nu au dus la un rezultat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
magice, această plantă, numită „iarba vieții și a morții”, a dobândit un mare prestigiu Încă din Antichitate. În afară de mătrăgună, medicina populară românească cunoaște și folosește În diferite practici magico-terapeutice și alte plante. Măselărița este denumită În popor și „nebunărița”, nume sugestiv pentru efectul delinogen al plantei. Cunoscută din vechime, atestată Încă din timpul dacilor, se pare că și aceasta era folosită atât ca analgezic, cât și În provocarea transelor extatice. Cânepa este folosită și În Evul Mediu, iar Vasile Pârvan consideră
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]