2,421 matches
-
mișcă nici Înainte, nici Înapoi. Ceea ce numim trecut este partea care s-a desfășurat și care se Întinde În urma noastră. Contururile sale se atenuează treptat, până la marginea firească de unde Începe uitarea. Sau istoria. Ceea ce numim viitor este partea Înfășurată a sulului - enigmatică și indescifrabilă, ca orice necunoscut. Evenimentele, faptele, Întâmplările nu aparțin oamenilor - ei sunt doar marionetele care intră În scenarii prestabilite, asumându-și volens-nolens roluri de asemenea aprioric concepute și definite. Tot ce pare presiune, determinism social nu este altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a-i realiza rațiunile - e totuna). De aceea, orice tentativă de a anticipa viitorul - În speță matricea evenimențială În care vor evolua generațiile următoare - este inutilă și zadarnică. Timpul Însuși n-are conștiința propriei prefigurări, existența lui Începe de la desfășurarea sulului, din clipa În care dobândește o formă lizibilă. Nimeni nu poate citi textul unui pergament nedesfășurat și, tot astfel, timpul, ascuns În sine-și, nu oferă nici o premisă pentru prezumții logice. Textul este necunoscut și va rămâne pururi astfel. Rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răspuns, cândva, la o scrisoare, prin care-i confirmam că suntem vecini cu satele), îmi aduce o copie pe hârtie pergamentoasă a Declarației de Independență. Și cu traducerea românească („Eu și cu fata mea am făcut-o!“). Le-a făcut sul, legate cu o bentiță în culorile drapelului american. Fără stele. „Dacă tot intrăm în NATO“, surâde el, „vă rog să primiți această amintire de la mine, care am stat 283 de zile în State“. Îmi scrie, emoționat, câteva cuvinte cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de fiecare clipă. Asta-mi doresc. Un bărbat care să mă iubească așa cum îs. —Trebuie să te duci la doctor, iubita mea, a zis ea din nou, iar eu m-am oprit din plâns și-am rupt o bucată din sulul de hârtie igienică aflat laolaltă cu restul lucrurilor mele pe masa pe care-o țineam lângă mine și mi-am suflat nasul. A fost zgomotos și asta ne-a făcut să râdem-îmi suflu nasul ca un salahor, așa zice mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Oamenii se priviră surprinși. ― Extraordinar! suflă Panaitescu. Stau de 20 de ani în casa asta și habar n-am avut. Valerica Scurtu se ridicase pe vârful picioarelor încercînd să vadă peste umerii celorlalți. Matei băgă mâna înăuntru și scoase două suluri de pânză. Îl desfăcu pe primul fluierând subțire. O femeie cu broboadă de dantelă le zâmbea din spatele evantaiului. CAPITOLUL II CIANURĂ PENTRU UN SURÎS Pe buzele Melaniei Lupu surâsul încremenise. Simțea în ceafa răsuflarea precipitată a lui Panaitescu. Bărbatul gâfâia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără palton. Nu sînteți prudent. Continuă fără tranziție, frîngîndu-și neputincioasă degetele: Măcar de mi-aș putea explica toate lucrurile acestea... Scoase batista din buzunarul capotului ștergîndu-și delicat ochii. Aveai impresia că-și menajează rimelul, deși nu era fardată. Cristescu făcuse sul declarația sculptorului și se bătea cu ea peste palmă. ― Când ați remarcat primele simptome? ― Din nefericire, destul de târziu. Ciudățenii care în mod normal sar în ochi imediat pe noi nu ne mai izbeau. Gîndiți-vă puțin! Biata Valerica cu obsesiile ei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pânze. Mângâie cu vârful degetelor grumazul alb al femeii cu evantai. ― Nu-i curios? Sânt poate două secole de când a murit și surâsul ei are încă puterea să ucidă. Hm, prea multă cianură pentru un surâs... Oftă și le făcu sul. ― Știu unde le vei ascunde, draga mea. M-am gândit mult. În umbrelă, strâns înfășurate. Trebuie să verifici doar nasturele și șiretul. Să se încheie bine. Nu, n-o să pară ciudat. Afară e ceață, și dacă nu mă înșel, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu asta basta" răsuflă Azimioară gîndindu-se la o budincă formidabilă și crema de zahăr ars din frigider. Cristescu își întinse mâinile peste masă. ― Unde sânt tablourile, doamnă? ― În umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să le văd la galeria națională. ― Nu mă îndoiesc... ― Cum să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt o femeie bătrână și neinteresantă, dar, dacă n-o să vă stingheresc, mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fata. Împăratul l-o luat cu blîndeță și l-o amăgit. Ș-o zis vântului ș-o suflat și s-o dus țânțarii de la ușă. - Dacă te-i sui s-o iei din dealul de steclă îți dau fata. - O sul-am fost uitat eu aici. - Eu n-am văzut-o. A stat el trei zile și trei nopți 16bis ș-a gândit ce-i de făcut și i-a venit așa un gînd: să mai cheme pe vântul de la amiază
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sfâșierea pantalonilor și pentru a feri pielea de zgârieturi. Soldații armatei vor ajuta la repararea ei înainte ca degetele trandafirii ale aurorei să ascută din nou, făcându-le vizibile, amenințătoarele țepe pentru atât de scurt timp inofensive, la fel și sulurile enorme de sârmă întinse de-a lungul frontierei, de o parte și de alta. Cei trei bărbați au trecut deja, în față merge șeful, care e cel mai înalt și, în șir indian, traversează cu toții pajiștea a cărei umiditate picură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întrebau vecinii ieșiți să caște gura, dacă frigi sau nu slană. Voiai să pui și caietul acesta pe foc. Puseseși numai coperțile. Chiar așa. Un caiet, pentru că știai tu ce știai, se poate ascunde mult mai ușor dacă îl faci sul, fără coperți, apoi îl împachetezi ca pe o rudă de salam și-l stochezi în frigider la un loc, cu batoanele de mezeluri. Asta ar însemna să-ți cumperi să ai tot timpul vreo trei-patru batoane de salam de vară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta sau o să ajungi la pușcărie! Gacel rămase încremenit în mijlocul bazarului, dezorientat și neștiind ce să facă, până când, văzându-l pe unul din pasageri care se îndrepta în direcție opusă cu un geamantan pe umăr, altul în mână și un sul de covoare sub braț, îi veni o idee. Alergă spre el. — îți cumpăr covoarele, zise, arătându-i o monedă de aur. Celălalt nici măcar nu-i răspunse. Luă moneda, ridică brațul, lăsându-l să ia sulul, și își văzu mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
altul în mână și un sul de covoare sub braț, îi veni o idee. Alergă spre el. — îți cumpăr covoarele, zise, arătându-i o monedă de aur. Celălalt nici măcar nu-i răspunse. Luă moneda, ridică brațul, lăsându-l să ia sulul, și își văzu mai departe de drum, grăbind pasul, de teamă că acel targuí prost ar putea să se răzgândească. Dar Gacel nu se răzgândi. Desfăcu covoarele, înfășură armele în ele, își puse sulul sub braț și porni spre gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ridică brațul, lăsându-l să ia sulul, și își văzu mai departe de drum, grăbind pasul, de teamă că acel targuí prost ar putea să se răzgândească. Dar Gacel nu se răzgândi. Desfăcu covoarele, înfășură armele în ele, își puse sulul sub braț și porni spre gară. Trenul era și mai jegos, mai incomod și mai zgomotos decât autobuzul și, cu toate că avea avantajul că nu-i explodau roțile, prezenta incovenientul că îi umplea de fum și funingine pe pasageri și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
miră celălalt. La ora asta? De ce? — Trebuie să-l văd pe ministru. — Dar ministrul nu locuiește acolo. Acolo lucrează. Ziua. — O să-l aștept. — Fără să dormi? Feroviarul vru să spună ceva, dar deodată se uită la Gacel cu atenție, observă sulul de covoare pe care-l strângea la piept, văzu hotărârea din ochii lui întunecați, dincolo de crăpătura dintre turban și văl, și brusc se simți stânjenit, fără să știe exact din ce cauză. — E târziu! spuse, cuprins de o neliniște subită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob orb care ardea În tavan. Pe băncile de lemn pasagerii se aciuaseră pentru noapte, cu hainele făcute sul sub cap. Unele compartimente erau atât de pline, că bărbații și femeile dormeau țepeni, În picioare, pe două șiruri, cu fețe verzui și impasibile În lumina scăzută. Din sticlele goale, aruncate sub banchete, venea un miros de vin roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care i s-a făcut dor de o excursie. Cu șalupa. Desigur, pe Dunăre. Numai el și soția. Piruietau, din val în val, ca la un concurs. Avansau, în zig-zag, pe valuri, cu viteză nebună. Burta șalupei a întâlnit un sul gros de nisip. Din sforțare, pentru a-l depăși, șalupa sa răsturnat, intrând ca un bolid, cu botul, în malul tare al canalului Borcea. Coastele lui Naghi s-au frânt ca niște chibrituri. Sternul i a fost în întregime distrus
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a trecut în mod plăcut totuși, deși eram intrigați de anumite ciudățenii, generate de pronumele posesive "al meu" și "al tău". La plecare, trec pe la baie și observ, unul lîngă altul, două suporturi pentru hîrtie igienică. Pe unul era un sul aproape plin, pe celălalt unul mai gol. O hîrtie igienică era fină și alta mai grosieră. O fi vreo ordine în folosirea lor? mă întreb mirat. Bine dispuși, ieșim pe hol, însoțiți de Diana. Nu mă pot abține: Sînt curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
regimentul 9 Roșiori aleargă pe cîmp cu calota retezată. Cai și cai, cum apar ei În toate poemele lui, caii iubiți care Îi salvează partidele de șah jucate de unul singur. Și-i un frig ca-n Siberia. Ca un sul de măduvă Într-un os stă chircit și așteaptă marșul, primăvara, decorația. Telefoane de la prieteni. Ți-au apărut trei poezii În revista Podium, ți-au apărut două poezii În revista Pannonia... bucățica de zahăr pe care o dădea Leon calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un șifonier. O noptieră cu o întreagă colecție de pahare cu apă de vechimi diferite și-un ceas deșteptător cu cifre digitale roșii - 4.34 p.m. -, un scrin doldora de deodorante și capace, un flacon de multivitamine și rămășițele unui sul de hârtie igienică, folosit până la partea unde hârtia se încrețește, ca degetele după baie. Toate lucruri obișnuite într-un dormitor - numai că nu le recunoșteam pe nici unele. Nimic nu mi se părea străin, însă nimic nu mi se părea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
circula prin organism. Totul se întâmplase aici, în camera asta, atât de recent, iar acum eu, cel de atunci, nu mai eram. E neplăcut să te gândești că, după ce murim, cei mai mulți dintre noi lăsăm în urmă biscuiți nemâncați, cafele neatinse, suluri de hârtie igienică consumate pe jumătate, cutii de lapte, goale pe jumătate care se înăcresc în frigider; că lucrurile pe care le folosim zi de zi vor trăi mai mult ca noi și vor dovedi că n-am fost pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
când văzu că am ajuns, îngenunche, deschise noul rucsac și scotoci prin el. — Ăsta-i coridorul electric de acces numărul patru, spuse. Bun venit în ne-spațiu. — Ce-i ăsta? am spus, arătând spre rucsac. Scout scoase din el două suluri bine strânse de material și le scutură - se desfăcură într-o vestă albastră și-o pereche de pantaloni verzi de camuflaj. — Lucrurile mele, răspunse ea. Exact unde le-am lăsat. Întinse hainele peste rucsac, apoi începu să-și deznoade cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și negândindu-mă la nimic altceva decât la bucuria de-a sta nemișcat. Hei. — Ce-i? Ce facem cu motanul tău? Am deschis ochii; m-am întors pe-o parte. — Ce-i cu el? Păi, nu poate să ia un sul de hârtie igienică și să-și facă nevoie ca noi, nu? S-a ținut toată ziua. Nu mă gândisem la asta. Dacă Ian rămânea în cușcă și trebuia purtat așa, după o vreme... M-am lăsat pe spate, dând ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fiii să învețe. Într-o noapte, un neguțător surprins de o furtună puternică bătu la ușa lui Isamu. Isamu dădu ordine ca omul să primească adăpost peste noapte și, pentru a-și arăta recunoștința, neguțătorul îi oferi lui Isamu un sul rar de caligrafie în dar. Ceea ce nici neguțătorul și nici Isamu nu-și dădură seama era că unul dintre caracterele scrise pe sul era greșit. Pe lângă asta, sulul fusese udat de ploaie și apa trezise la viață caracterul greșit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să primească adăpost peste noapte și, pentru a-și arăta recunoștința, neguțătorul îi oferi lui Isamu un sul rar de caligrafie în dar. Ceea ce nici neguțătorul și nici Isamu nu-și dădură seama era că unul dintre caracterele scrise pe sul era greșit. Pe lângă asta, sulul fusese udat de ploaie și apa trezise la viață caracterul greșit. În decursul multelor luni care urmară, caracterul greșit îmbolnăvi mintea lui Isamu, făcându-l să devină confuz și uituc, și să se comporte într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]