82,980 matches
-
și casele și vegetația. Ai vrea bani de mărimea ei. Acolo unde este Îți dă un sentiment de siguranță. În clubul de jazz pereții se Înmuiaseră parcă de respirația fierbinte a consumatorilor de hot-dog și vin fiert. Nu mai puteai suporta fumul de țigară și nici mirosul de transpirație. Lângă tine, două fete amețite de băutură Își balansau capul și mâinile În ritmul muzicii. Fotograful te sâcâia cu insistența lui reportericească de revistă de trei lulele. Ai plecat traversând parcul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
odată străine, nemaivăzute. Vizita la spital mi-a făcut foarte mult rău. Portocalele se cam veștejiseră și mi-a fost rușine să le mai las. Bătrâna profesoară de pian a vărsat sânge toată dimineața. Sărmana, Împărțim același palier și ne suportăm de ani de zile. Nu are nici o rudă. Treisprezece iunie N-am visat nici un ozene, În schimb am visat-o pe ea Îmbrăcată Într-o rochie de frunze și râdea În hohote, arătându-mă cu degetul unei mese pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gândesc numai la pensia mizeră, și la sfârșitul care va veni curând. Sunt dezgustat și Învins de viață. Tu ești ceva mai tânăr și, pe deasupra ai o fiică În Noua Zeelandă și, la o adică poți pleca acolo, dacă nu mai suporți țara asta plină de surprize. Dispar amândoi În vânzoleala de pe marele bulevard, Îndepărtându-se de Antoniu... Vremea s-a Înmuitat, probabil au fost ultimele zile geroase, și acum, zăpada a Început să se topească formând o clisă călduță În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
faci Antoniu? Nu mai citești ziarele? Îl Întreabă vânzătoarea. Ce curat ești astăzi! Nu cumva a dat norocul peste tine și te-ai Însurat? -Nu râde, mărită prințesă a cotidianelor, nu râde de un bătrân jalnic și ipocrit care-și suportă cu demnitate condiția de cloșard numai ca să profite de voi, bieții concetățeni. Va veni o vreme când noi, ce-i care stăm cu mâna Întinsă așteptând ca mila celor din jur să rodească În palmele noastre nespălate, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prin mica fereastră și-l Întreabă: -Chiar nu vrei să afli ce mai face Uniunea Europeană? -Uniunea Europeană e o amăgire și, nu știu cum, dar dintr-odată, eu, care iubeam amăgirile ca pe niște ființe În carne și oase, nu le mai suport, nu mai vreau să știu de ele. Bătrâna cerșetoare a golit o sticlă de bere și acum, Înjurăturilor ei s-au adăugat cele ale unui vagabond bătrân și degenerat și el de alcool, probabil concubinul ei. Se Împing, se ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar profesorul de geografie, după ce-și șterge cu dosul palmei fruntea de sudoare, refuză oferta. Îi e sete, căldura Îl toropește, și Îi dă senzația că se află Într-un deșert african, departe de lumea civilizată, constrâns să-și suporte trupul deshidratat. Stă de cel puțin două ore În picioare, cu mâinile Încleștate pe tablou, amețit de fluxul continuu de gură-cască și de chilipirgii care-au invadat maidanul prăfuit și murdar. Două blocuri hâde, lipite de maidan, cu tencuiala căzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ajuns ,,ân situația de-a cerși? Întreabă pe un ton Înțepat și insinuant reporterița? -Bunăstarea m-a adus În situația asta, sutele de cărți citite, succesele școlare și universitare, vila confortabilă, obiectele de artă, mâncarea bună...Nu le-am mai suportat, ba, mai mult, aș fi furat cu dragă inimă de la cei ca mine, ca să dau săracilor, numai că haiducia era scoasă Înafara legii. S-a Întâmplat atunci, ca să plec eu Însumi la cerșit. -Simt ironia din cuvintele dumneavoastră. Faceți probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
această hârcă stilată. Dacă stau bine și mă gândesc, s-a simțit obligată să dea țărișoarei atenție, n-a avut Încotro, și acum Îi stă În gât ca o mâncare nedigerată, Însă nu mai poate da Înapoi. Trebuie să o suporte și să Înumere cu glas tare, banii pe care ni-i trimite. Ba mai mult, să se prefacă mută și oarbă la ce se dosește, la ce se fură, la ce se murdărește și nu mai poate fi curățat. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mult mai simplu. Vreau să duc lucrurile la bun sfârșit fără alte complicații. Dacă Antonia ar afla, și-ar dori să avem o discuție lungă și confidențială pe tema asta. Și-ar dori să înțeleagă. Iar eu n-aș putea suporta asta. N-ai priceput încă, prostuțo? — Spui „am reglat lucrurile” parcă ai vorbi despre o operă de artă, spuse Georgie. Știi, Martin, câteodată am impresia că ești o pasăre tare ciudată. Însă înțeleg ce vrei să-mi spui despre discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îmbrățișare. Nu putea fi decât Antonia. Se răzgândise, nu mai plecase la țară și venise să treacă în revistă mobilierul înaintea întâlnirii noastre da mâine. Peste o clipă o să intre în salon și o să mă găsească cu Georgie. Nu puteam suporta asta. Am acționat rapid. Am apucat-o pe Georgie de mână și am împins-o spre ușa mare cu geam ce dădea spre grădină. Am deschis ușa și am tras-o în grădină, lângă zidul casi, ca să nu poată fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dacă doriți. — Și ești de acord să-mi spui Antonia? Nu știu, zise Georgie, îmi pare rău, cred că n-am să pot. Oricum n-are importanță. — Are importanță pentru mine, replică Antonia. — Ei, terminați odată! am intervenit. Nu puteam suporta insistența blândă a Antoniei. — Martin, te rog, spuse Antonia. Fără a-și lua ochii de la Georgie, puse o mână pe brațul meu și o lăsă acolo. Prin mâneca hainei o simțeam cum tremură. Eram copleșit de milă pentru ea. — Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
amândurora numai bine. Sper din tot sufletul că tu și Martin veți fi foarte fericiți. Te rog să mă crezi că această dorință va fi totdeauna aproape de inima mea. — Nu mă băga pe mine în chestia asta, Antonia. Nu puteam suporta gândul că devine penibilă în fața lui Georgie. Mă copleși un val de iubire protectoare pentru Antonia, o dorință de a o duce undeva departe și de a o ascunde, de a o proteja de privirea tânără și rece a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu brânză. Georgie nu se pricepea la gătit, iar eu n-aveam nici un chef să pregătesc ceva. Am mâncat pâinea și brânza cu lăcomie, amândoi cu un aer sumbru, și am băut whisky și apă. Simțeam că n-aș putea suporta o dezlănțuire sentimentală din partea lui Georgie; îmi doream să plec. Pe când ne terminam cina, ea mi-a dat de înțeles că a simțit acest lucru, și eu n-am găsit cuvintele potrivite pentru a o contrazice și a o liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
declarat mulțumiți să lăsăm lucrurile exact la fel. Mai puțin mulțumit am fost de telefonul primit de la Rosemary care se instalase din nou la Londra și era nerăbdătoare să înceapă să-mi reorganizeze viața. Am simțit că n-aș putea suporta prezența lui Rosemary și vioiciunea ei de vrăbiuță băgăcioasă. Ea se oferea să vină să-mi împacheteze serviciul de masă din porțelan de Minton și încă vreo câteva lucruri care, după părerea ei, nu trebuie lăsate în seama celor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
această încercare ar fi fost, firește, un lucru îngrozitor de dureros și tocmai pentru a-l evita mă instalasem imediat în rolul meu și acceptasem atât de total tabloul pe care Palmer și Antonia aparent mi-l înfățișaseră. N-aș fi suportat, având în vedere faptul că am fost imediat cuprins de disperare, să las o „ușă deschisă” între mine și Antonia. Să fi fost asta o greșeală sau era, de fapt, expresia unei dorințe ascunse? Indiferent care era realitatea, înțelegeam acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gol ca un peisaj selenar dar măcar se zăreau pe ici pe colo siluete umane. M-am gândit puțin la Georgie, dar chipul ei, părând să aparțină deja unui trecut îndepărtat, mă privea cu atâta tristețe încât n-am putut suporta să mă opresc mult timp asupra lui. Nu-i puteam cere lui Georgie să mă consoleze pentru că iubeam pe altcineva, iar vechea dragoste, care acum îmi părea săracă și searbădă, nu mă putea lecui de cea nouă. Am băut mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mâinile pe tot corpul lui, iar el nu s-a ferit. Totul semăna cu o îmbrățișare. În clipele acelea am simțit că voința lui se supunea întru totul voinței mele. Apoi am băgat de seamă că tremură. Asta nu puteam suporta. — Să-ți dau niște whisky, i-am spus și i-am turnat puțin în paharul crăpat. Docil, a luat o înghițitură. De afară s-a auzit glasul Antoniei. — Muncitorii pleacă. Poți să-mi dai niște bani? Eu n-am destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
soneria de la intrare. Răsuna ciudat în încăperile goale. Eram aproape hotărât să nu deschid. Simțeam că nu pot da ochii cu nimeni. Rosemary era la Rembers și nu exista în Londra nici o ființă pe care aș fi putut să o suport. Am rămas încremenit în loc așteptând ca sunetul să se repete. S-a repetat de trei ori, zgomotos, insistent. Răsuna atât de alarmant încât m-a determinat să mă ridic și să mă duc până la ușă. N-am putut suporta liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o suport. Am rămas încremenit în loc așteptând ca sunetul să se repete. S-a repetat de trei ori, zgomotos, insistent. Răsuna atât de alarmant încât m-a determinat să mă ridic și să mă duc până la ușă. N-am putut suporta liniștea care se așternuse și, ca să nu-l mai aud încă o dată, am deschis ușa. Honor Klein stătea în semiîntunericul de pe palier. Ne-am privit în tăcere, eu încremenit cu mâna pe ușă, ea ținându-și capul plecat și privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pantofii În mână, ca să vadă cât aveam să rezist fără să-mi Încalc promisiunea! Mi-am Încleștat pumnii și mi-am Închis ochii, reușind astfel să mai rămân calm un pic. La un moment dat Însă n-am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător de pe noptieră indica 6. 25, când am deschis larg ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam șirul evenimentelor cu precizia unui inginer care umple un proiector de filme cu șuruburi minuscule, arcuri Întinse și un mănunchi de eboșe vibrânde - până când nu mai suportam mașinăria atât de uleioasă, atât de ritmată, dar făceam ce ar fi făcut orice inginer În locul meu. Alex, inginerul, În pat zăcea, lângă agila Minette, pe care-o iubea. Vocea plăcută a lui Anton mă trezi din vis. A moștenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mă cu ochi tulburi. Sinceră să fiu, mă gândeam că l-ai inventat. Mulți oaspeți de-ai mei procedează așa. Nu Înțeleg de ce. Nu e ca și când aș dori să-i cunosc, serios. Foarte bine că-ți folosești numele adevărat. Nu suport oamenii care nu-și asumă propria identitate. Anton... Zâmbind, pipăi caseta de țigări. Da, așa e bine. Vei fi Anton al meu din Viena. Nu mai exista cale de Întoarcere. Capitolul șapte Trecuse deja de ora două Într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
A batjocurii și insultelor cu care ne-au dăruit goimii în aceste două milenii minunate? Vai de capul meu, cu secretele, rușinea și palpitațiile mele, cu căldurile și transpirațiile mele! Așa reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să fiu tot timpul speriat, în halul ăsta, fără rost. Dăruiește-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă-mă întreg! M-am săturat să fiu un băiețel evreu cuminte care în public face pe placul părinților, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
infracțiune pe tărâmul relațiilor domestice... dar infracțiunea pare să aibă, în ochii mei, o anumită fascinație), publicul spectator are de pus o întrebare: de ce ai adus, mai presus de orice, tocmai o șikse la noi în casă? Fiindcă n-ai suportat ideea ca o femeie neevreică să treacă prin viață fără să știe cum e șarlota evreiască? Sau fiindcă n-ai mai putut să-ți continui viața fără să-ți faci o spovedanie evreiască? Fără să-i înfățișezi nevesti-tii păcatul săvârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ți scuze! Ăhă, da’ pen’ ce, mă rog frumos? Ce-am mai făcut? Hei, mă bag sub pat, mă lipesc cu spatele de perete și refuz să să spun că-mi pare rău și, în plus, refuz să ies și suport consecințele. Refuz! Iar ea dă cu mătura după mine, încearcă să-mi măture hoitul putrezit, să mi-l scoată la vedere. De ce, măi, fantome ale lui Gregor Samsa! Bună, Alex, la revedere, Franz! — Ai face mai bine să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]