3,733 matches
-
se înălță din nou din spatele muntelui, la stînga. Rima rămase nemișcată și zise cu disperare: — Nu mai pot merge. Mă doare spatele, mi s-a umflat stomacul, iar haina e prea strîmtă. își desfăcu nasturii înnebunită și Lanark o privi surprins. Rochia îi stătuse înainte lejeră pe corp, dar acum stomacul îi era umflat, ajungîndu-i aproape de sîni, iar catifeaua de culoarea chihlimbarului era întinsă ca un balon. Ea se uită în jos, de parcă o izbise ceva și zise slab: — Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în acea dimineață, simțise că se apropie de miezul unui mare eveniment în care va rosti, în public, cuvîntul care va schimba lumea. Faptul că-l văzuse pe Wilkins, pe catalizator și pe Ozenfant-Monboddo nu-i alterase această stare. Rămăsese surprins, dar și ei, ceea ce era satisfăcător. Dar programul adunării îl deconcertase total. Arăta ca planurile unei mașinării imense pe care intenționa să o conducă, știind că nu se pricepe deloc la inginerie. Ce vrea să însemne „Luări de cuvînt. Moțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o ajut, dar nu e simplu. Și o bursă suflată din sentimente nobile Lanark stătuse cu capul proptit în mîini. Zici că mă creezi, spuse el. — Așa e. — Atunci cum pot trăi experiențe de care nu ai habar? Ai rămas surprins cînd ți-am povestit ce-am văzut din ambarcațiune. Răspunsul este neobișnuit de interesant; ascultă atent, te rog. Cînd Lanark se va sfîrși îo să-i dau operei numele tău), va avea în mare două sute de mii de cuvinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai însemna nimic în fața acestei splendori. ― Cine e? îl întrebă Gosseyn pe un trecător oprit lângă el. Surprins, necunoscutul îl privi, apoi rosti numele la care Gosseyn deja se aștepta. ― Cum cine, Patricia Hardie, fiica președintelui Hardie. Cred că nu-i prea întreagă la minte fata asta. Uită-te numai la mașina asta, bijuterie prea mare, ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
arbori venusieni puteau atinge ― se zice ― o înălțime de o mie de metri. Privi în sus, dar frunzișul era de nepătruns. Și, în timp ce stătea așa, cu capul dat pe spate, băgă de seamă că zgomotul care-l trezise, acum încetase. Surprins, își coborî privirea și tocmai când voia să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nici nu știu unde l-au descoperit. Ce-i important acum e faptul că, odată cu distrugerea acestui al treilea corp, ai redevenit un om hăituit. ― Ce spuneai că s-a-ntîmplat cu corpul meu nr. 3? Pentru prima dată de la trezirea lui, fata păru surprinsă: ― Vrei să spui deci că nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă tonul:) N-am timp să-ți explic. Citește ziarele. Se ridică: ― Ține minte, adu distorsorul la băiatul de jos. Mâine dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fi utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu farurile aprinse, intrau în plină viteză în mulțimea care amenința, în fiecare clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de lângă el stătea un băiețaș în costum alb cu guler de dantelă, consumau ceva cu frișca... „Ăștia da oameni !“, îmi ziceam și le zâmbeam prin geam, le făceam bezele, îi salutam cu mâna la chipiu, le strigam : „Pupi !“, ei păreau surprinși, făceau ochii mari, nu mă cunoșteau, cum să mă cunoască ? Mă uitam la domnul acela bătrân și mă gândeam : „Câtă diferență între redingota lui și cămășoiul lui Dragoș...“. Dar Dragoș poate că nici nu exista, Maria nu izbutise niciodată să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mele și mi-am amintit cât de ostenită era Zenobia... „O strigi degeaba“, i-am spus lui Petru. „Nu vrea să-ți deschidă.“ El s-a uitat la mine, avea o ceață pe ochi, nu știu dacă mă vedea, părea surprins. După un timp, a clătinat din cap. „A, tu erai“, a șoptit. Pe urmă și-a reluat tânguirea : „Nathalia ! Deschide, Nathalia !...“. „Nu vrea să-ți deschidă“, am repetat. Petru și-a răsucit iar capul spre mine. Întinsese o mână, râcâia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe primul plan. Nu avea cum să fie prea greu... Felul pasiv prin care Ashargin accepta călătoria îi juca o festă. Se aplecă, pe culoar, spre Yeladji. - Preanobile senior gardian, unde sunt dus? Marele preot secund se întoarse spre el, surprins. - Păi, dar la Enro. Unde în altă parte? zise. Gosseyn avusese intenția de a observa pe tot parcursul, dar nu avu posibilitatea. Corpul lui Ashargin păru să se topească într-o pastă fără formă. Vederea i se tulbură în orbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
el ar trebui să se străduiască să determine în ce mod, nevrozați ca această femeie puteau automat să prezică viitorul. Dar asta pentru mai târziu. - Spune, întrebă Gosseyn, când se va întâmpla? - Peste zece minute, cu aproximație, zise Leej. Gosseyn, surprins, tăcu un moment. În sfârșit, întrebă: - Există un mijloc de transport intre Yalerta și planetele altor sori? - Da, zise Leej. Fără avertizare și fără să fim informați în prealabil, Discipolul i-a informat pe toți oamenii aerulotelor că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cum să știe în ce loc. Simțea prezența mai multor oameni, dar fluxul lor nervos nu era nici tensionat, nici amenințător. Ajunse la o scară și, fără șovăire, coborî. Doi bărbați, jos, discutau cu aprindere, deși fără griji. Îl priviră surprinși. Iar Gosseyn, care deja își pregătise planul, zise, gâfâind: - Unde este uzina generatoare? Este urgent. Unul dintre ei părea emoționat. - Păi... păi... pe acolo. Acolo. Ce se întâmplă? Gosseyn alerga deja în direcția indicată. Celălalt îi strigă: - A cincea ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
timp îi trebuise să înțeleagă adevărul. Îl privi pe prezicător și zise, în sfârșit cu o voce calmă, dar tranșantă: - Și acum, ai vrea să-mi explici cum ai intrat în contact cu Discipolul? N-a fost vreodată om mai surprins ca Yanar. Acuză o reacție emotivă de neprevizibil, absolut totală. Se înverzi. Fluxul emanat de sistemul său nervos se blocă, o luă iar din loc, se blocă și porni iarăși. - Ce vrei să spui? reuși el să murmure. Întrebare pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lacune, chiar și în absența lui Gilbert Gosseyn. Însă, oricare ar fi distanța pe care se exercita această calitate, aceasta conve-nea de minune unei bătălii cosmice. După ce ezită un moment, Gosseyn întrebă: - Cam câte nave puteți urmări o dată? Leej păru surprinsă. - Nu are importanță. Pe toate care ar avea o legătură cu evenimentele, firește. Este, adevărat, o restricție importantă. - Restricție! zise Gosseyn. Se ridică și, tăcut, merse la sala de comandă. Era indecis în privința prezicătorilor. Și era gata să lase nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acest radio pe care se poate emite o comunicare generală? - Desigur. Avem o bandă de urgență, cum îi spunem noi. care... (se opri) care servește la coordonarea mișcărilor noastre în caz de amenințare. - Reglează! zise Gosseyn. Se uită la el, surprinsă, dar ceva din expresia feței lui o făcu să tacă. Încă un moment și Gosseyn vorbi. Ca și înainte - devenea ceva automat - realiza acel du-te-vino cu cablul, imediat înainte de fiecare frază. Spuse cu glas puternic: - Apel către toți Prezicătorii. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gara aeriană. Când plecară, Gosseyn puse acceleratorul la maxim și se duse la fereastră, de unde examină orașul. Ce de lume! Văzu luminile încleștate ale unor nenumărate degete de apă. Uneori, oceanul pătrundea până-n centrul orașului. În timp ce privea, totul se stinse. Surprins, văzu numai negru pe insulă. Lângă el, Leej exclamă: - Oare de ce-or fi făcut așa? Gosseyn ar fi putut să răspundă la întrebare, dar n-o făcu. Discipolul nu risca. Evident, avea el o teorie referitoare la aptitudinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
excitare talamică; ca urmare va rămâne sub influența toxică a propriei veselii până când șocul de-zastrului iminent îl va calma. În acel moment va trebui să fie atent. În aparență, ușile nu rămâneau mereu deschise, fiindcă ofițerul de la admiteri nu păru surprins că se închideau. - Sigur n-o călărești pe fata care a intrat adineauri, Orel? întrebă. - Spre marele meu regret, nu... zise Oreldon, care închise. - Nu trebuia prelungită conversația, îi zise cordial lui Gosseyn. Oamenii ar intra la bănuieli. Ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să fie luată în seamă de un ofițer. - Da, domnule, îngăimă. Apartamentul doamnei Ni-rena, domnule? Două etaje mai jos. Numele este scris pe ușa apartamentului. Ajunse acolo fără să se întâmple nici un obstacol. Fața care-i deschise, drăguță, părea inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul apartamentului: - Nirena, a venit. Apoi se auzi o exclamație confuză și Nirena apăru la intrare. - Ei, ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn rămase mut. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Lăsă stiloul când îl văzu, se ridică și se duse la un fotoliu mare din adâncurile căruia îl privi cu ochi gri și liniștiți. - Așadar, mai avem cu toții cam două luni de trăit? zise ea în sfârșit. Gosseyn-Ashargin se prefăcu surprins. - Atât de mult? zise. Fu singurul său comentariu. Avea prea puțină importanță ce auzise ea despre incidentul de la masa de prânz sau din altă parte. Îi părea rău pentru ea, dar destinul tinerei nu depindea cu adevărat de el. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai însemna nimic în fața acestei splendori. ― Cine e? îl întrebă Gosseyn pe un trecător oprit lângă el. Surprins, necunoscutul îl privi, apoi rosti numele la care Gosseyn deja se aștepta. ― Cum cine, Patricia Hardie, fiica președintelui Hardie. Cred că nu-i prea întreagă la minte fata asta. Uită-te numai la mașina asta, bijuterie prea mare, ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
arbori venusieni puteau atinge ― se zice ― o înălțime de o mie de metri. Privi în sus, dar frunzișul era de nepătruns. Și, în timp ce stătea așa, cu capul dat pe spate, băgă de seamă că zgomotul care-l trezise, acum încetase. Surprins, își coborî privirea și tocmai când voia să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nici nu știu unde l-au descoperit. Ce-i important acum e faptul că, odată cu distrugerea acestui al treilea corp, ai redevenit un om hăituit. ― Ce spuneai că s-a-ntîmplat cu corpul meu nr. 3? Pentru prima dată de la trezirea lui, fata păru surprinsă: ― Vrei să spui deci că nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă tonul:) N-am timp să-ți explic. Citește ziarele. Se ridică: ― Ține minte, adu distorsorul la băiatul de jos. Mâine dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fi utilizat numai acest mijloc de transport, pericolul ar fi fost mai mic. Dar se foloseau și camioane, coloane întregi de camioane, care, cu farurile aprinse, intrau în plină viteză în mulțimea care amenința, în fiecare clipă, să invadeze carosabilul Surprinsă, terorizată, gloata recula atunci câțiva pași. Încetul cu încetul, Gosseyn și Lyttle avansară pe periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din vedere, îi răspunse Morton, zâmbind. Voi avea grijă să fie remediată. Se despărțiră, strângându-și mâinile. Întorcându-se spre secția lui, Grosvenor își spuse că nexialismul începe să câștige teren, deși pe căi ocolite. Când intră în vestibul, rămase surprins văzându-l pe Siedel într-un colț, de unde-i supraveghea pe chimiști. Psihologul îl observă și se apropie de el, spunându-i: - Tinere, nu crezi că treaba asta e cam imorală? Grosvenor își dădu seama, nu fără oarecare neliniște, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de minute. După ce doctorul ieși, Kent se apropie încet de marginea patului și rămase acolo câteva clipe, apoi spuse, pe un ton aparent blajin: - Nu înțeleg ce urmărești. De ce nu ne împărtășești informațiile pe care le deții? - Ești cu adevărat surprins, domnule Kent? îl întrebă Grosvenor. Celălalt nu-i răspunse, iar Grosvenor avu impresia că interlocutorul său se stăpânea cu greu. În cele din urmă, Kent rosti, cu o voce încordata: - Sunt șeful acestei expediții și-ți cer să-ți formulezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]