3,370 matches
-
cu finalul operei care începând cu cele mai simple forme muzicale, câștigă în interes pe masura ce acestea se succed și se încheie pe fundalul unui discret apus de soare, lăsăndu-l pe Alvaro să deplângă moartea fiului său pe fondul succesiunii unor suspine care alternează la violoncel și clarinet. Chiar și în operele sale secundare Verdi reușește întotdeauna coborâri emoționante ale cortinei. Desigur că opera Alzira rămâne o operă minoră în creația lui Verdi dar cu siguranță fiecare din paginile ei poartă pecetea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
unic până atunci: a povestit cu amănunte! câteva fragmente din propria sa biografie: cum a fost respins și el de o domnișoară de care se îndrăgostise. Maestrul Ludovic L. are un simț narativ desăvârșit, așa că dinspre public au venit numeroase suspine. Iar când a istorisit cum chiar și el, pe vremea cât a fost tânăr și necunoscut, a fost refuzat de către o gazetă, când a trimis acolo un reportaj despre culesul strugurilor de către harnicii țărani din satul Măgura, comuna Lipeț, sala
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
zodia lui Sisif" scenariu după Tragedia antică 1999spectacol cu care s-a efectuat un turneu în Italia. • "Audiență la Caragiale" 2003 • "Îmi voi retrage melancolia" scenariu după volumul de versuri "Donatorul de umbră" de C.Popa • "Stepă...Votcă...și alte suspine" scenarii după piesele lui A.P. Cehov toate scenariile au fost montate pe scena "Studio" al Teatrului Național , cu studenții Facultății de teatru Universitatea "George Enescu" Iași Pe aceași scenă am montat "Piațeta" de Carlo Goldoni și "O noapte furtunoasă" de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de Philipe Loubière, une larme d'or. Pourtant, ce changement sémantique n'affecte pas la poéticité du texte-traduction. La version ci-dessous de Paul Miclău contient, elle aussi, un changement sémantique. " Arbori cu crengi tăgăduitor aplecate/fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin. " " Des arbres penchés aux branches guérissantes/forment une écorce autour d'un soupir intérieur. " (Tăgăduiri/Dénégations) (Miclău, 1978 : 359). L'adverbe " tăgăduitor " (littéralement : " en signe de dénégation ") est traduit par l'adjectif " guérissantes ". Le changement sémantique est provoqué, peut-être, par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Romancierul de circumstanță mizează pe o pedagogie a exemplului cu prestigiu livresc. SCRIERI: Însemnări din cultura Italiei, București, 1914; 40 povești cu animale și păsări, Chișinău, 1920; Daruri pentru copii, București, 1921; Literatura copiilor și șezătorile cu copii, București, 1923; Suspinele stejarului, București, 1924; Șezătorile copiilor, București, 1924; Când Isus a fost pe pământ, București, [1924]; Din viața oamenilor întreprinzători, București, 1928; Poveștile primăverii (în colaborare cu I. Nisipeanu), București, 1933; Șezători de seară, București, [1935]; Aventurile lui Ion Runcan, ultimul
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
zuliar, pe atât de naiv și ușor de dus cu vorba. Jupânul ține grozav la „onoarea de familist”, încredințată candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret este ipistatul Nae Ipingescu, care își cultivă cu sârg relațiile pe care le
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
inițial. Însuși Ion Vinea promovează în lirică un modernism moderat, în care sunt îngemănate elemente constructiviste, dadaiste, expresioniste, simboliste, futuriste. În proză, tendințele novatoare sunt mai marcate, iar formulele tradiționale aproape absente. Ion Vinea se distinge prin scrierea fantastică Paradisul suspinelor și prin alte schițe cu caracter parodic, unele inspirate de precursorul avangardismului, Urmuz, care se bucură de o atenție deosebită prin prezentările semnate de G. Ciprian. Scrieri în proză semnează Ion Călugăru, Claudia Millian, Romulus Dianu și, sporadic, Mircea Eliade
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
în frământatul și contradictoriul Răsărit, C. însuși (ce uza de o „frumoasă limbă românească” în redactarea actelor curente) este citat, ca autor de imnuri (în slavonă), și printre precursorii poeziei cultice la noi. Ierarhul își intitula ruga penitentă cu un suspin învolburat patetic, Vers de plângere al omului căzut adresat sufletului său, un text, se pare, difuzat în epocă, în manuscris, în lumea ortodoxă. Repere bibliografice: Ioan Bogdan, Câteva manuscripte slavo-române din Biblioteca Imperială de la Viena, AAR, memoriile secțiunii istorice, t
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
El pune mai mult suflet și mai puțină fantezie decât alții în aceste teste de audiție colorată și parfumată. Rezultă un număr destul de mare de poeme în care sunetele și parfumurile se cheamă și se confundă într-o muzică a suspinelor. Ambiția poetului este de a realiza, cum spune în Nervi de primăvară, „o pictură parfumată cu vibrări de violet”. Invocă, în acest scop, pe Venus care se ivește dimineața dintr-o rouă de culori și pășește apoi într-un univers
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cu versurile Murăș, Murăș, apă lină și Cântec păstoresc, scrise în 1835 pentru o reprezentație a teologilor din Blaj. Deși modeste, ele au acorduri grave, caracteristice poeziei ardelene ce prevestește apariția lui O. Goga. Tot pentru spectacolele de diletanți compune Suspinul, prolog la piesa Inimile mulțămitoare, reprezentată în 1838 la Brașov, iar în 1891 alcătuiește alte două piese ocazionale, interpretate la Școala civilă de fete a Astrei, din Sibiu. Cu toate că nu avea vocație de autor dramatic, ispita teatrului pare să fie
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
religioasă și pasiune carnala, cum a fost cazul sfanțului Ludovic sau Eduard Confesorul. Însă nu va înțelege și respectă un monarh frigid, timorat și emotiv în fața femeilor. Din acest motiv, o anumita orientare sexuală a regelui a adus probabil un suspin de ușurare pe buzele tuturor, căci frigiditatea nu își are locul în inima unui popor latin. Din acest motiv am dorit să restabilim poziția monarhului Ludovic al XIII-lea, atât de atacată de către unii istorici. Pentru a ne formă o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Serpentinen rumänische Lyrik der Gegenwart, Berlin, 1998, 151-152; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 513-515; Romulus Bucur, Iov gratuit, Pitești, 2000, 51-53; Marius Chivu, Fundăturile poeziei, RL, 2002, 32; Al. Cistelecan, Ultimul homerid, „Cuvântul”, 2002, 9-11; Dan Bogdan Hanu, Suspinul homeric, CL, 2003, 3; Gheorghe Grigurcu, Șansa „biografismului”, RL, 2003, 15; Daniel Cristea-Enache, Omul din subterană, ALA, 2003, 661; Dosarul cenaclului Euridice, București, 2003, 406-466. T.N.
COANDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
respirația nu se mai face pe nas, așa cum ar trebui, ci pe gură. Frica produce o înecare, înghițire și reținere a respirației, aerul fiind ținut în piept mult timp și expirația fiind scurtă și superficială. Jalea reduce respirația la un suspin foarte scurt, lent și superficial și uneori o stopează complet. Așadar, dezechilibrele emoționale nu dăunează doar organelor asociate, ci împiedică și respirația, lipsind, astfel, corpul de o cantitate suficientă de oxigen și permițând ca reziduurile celulare toxice să se acumuleze
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
motivul deznădejdii mele (probabil observase dezordinea provocată de scotocirile mele în cufărul siberian, poate că și găsise pagina fatidică). Oricum, mișcată de criza aceea neașteptată de lacrimi, a venit să se așeze pe patul meu, mi-a ascultat un moment suspinele sacadate, apoi, găsindu-mi palma în întuneric, mi-a strecurat în ea o pietricică zgrunțuroasă. Am strâns-o în mână. Fără să deschid ochii, pe pipăite, am recunoscut „Verdun”-ul. De acum înainte, era al meu. 4 La sfârșitul vacanței
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văzut un convoi de vagoane mari, cafenii, în jurul cărora se agitau niște figurine omenești. Charlotte a înșfăcat mânerul cufărului, copiii au apucat sacii. Când au ajuns în fața ultimului vagon, trenul s-a urnit din loc și s-a auzit un suspin de bucurie temătoare salutând plecarea. Printre pereții glisanți apărea o învălmășeală compactă de oameni speriați. Charlotte, simțind încetineala deznădăjduitoare a gesturilor ei, și-a împins copiii spre deschizătura care se îndepărta încet. Fiul ei s-a cățărat, a apucat cufărul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aplecat deasupra lucrului ei de mână, făcând împunsături mici cu acul, precise și regulate. Am traversat apartamentul, am coborât în oraș. Un fluierat de locomotivă a răsunat în depărtare. Răsunetul lui domolit de aerul cald al serii aducea cu un suspin, cu un vaiet. Între clădirea în care locuia Charlotte și stepă era un fel de pădurice foarte deasă, de nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simțit încă o dată prins în flagrant delict. M-a privit cu atenție, examinându-mi cămașa deschisă la culoare, cu gulerul larg răsfrânt, pantalonul la modă, foarte evazat jos. Apoi, ridicând capul în semn de adio, a plecat. Am scos un suspin de ușurare. Dar, deodată, Pașka s-a întors spre mine și mi-a aruncat cu o voce puțin cam aspră: - Hai, am să-ți arăt ceva! Hai, n-o să-ți pară rău... Dacă s-ar fi oprit să aștepte răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
erau gata să o ucidă și pe ea? Poate. Era primăvară. Noaptea a fost înghețată. Charlotte s-a ghemuit, lipindu-și trupul de spatele animalului. Saigak-ul nu mai mișca. Pielea îi era străbăturtă de frisoane. Respirația șuierătoare îi semăna cu suspinele omenești, cu cuvintele șoptite. Charlotte, în amorțeala frigului și a durerii, se trezea adesea, simțind murmurul acela care, îndărătnic, se chinuia să spună ceva. Într-una dintre acele treziri în plină noapte, a zărit cu stupoare o scânteie foarte apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tot era pierdut... ce făceau ei? Ce făceau atunci acei moșnegi senatori, Prea vechi pentru a merge [î]n război, Dar neschimbați prin rău și nici prin bine? În zgomotul a unei lumi murinde, {EminescuOpVIII 43} În țipet, vaiet, în suspin, în moarte Ei reci decid: Cartagina să moară. Ei erau slabi, pierduți, bătuți, învinși. Întreab': Unde-i Cartago? - Urmă nu-i. D[ECEBAL] Taci, admirarea ta e o turbare, Nu sânt dator să cruț turbarea ta. Tu uiți cui îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frumosul vis al beției cu cugetarea cea rece și posomorâtă despre aieve?... Din contra... îmi place să visez, căci lumea-i vis! Armele - deșertăciune!... Iubirea - deșertăciune!... Lumea - deșertăciune!... E bine să fim deșerți ca gândirile unui amant și nențeleși ca suspinele unei fete ce nu știe de ce suspină!... Și ce-i beția alta? 2262 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Amor cu umbre blânde, vis dulce fără somn Al minții noastre-orbite înveselitul Domn. Un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu îngeri de cristal, Pierduți într-a lor suflet sublim și ideal, Pin aste minuni vie ce-mi farmecă gândirea Ce-adorm inima-mi plină, ce-mi leagănă privirea. Voi să aud un cântec frumos, sublim, ceresc, Voi să aud suspinul a arpei ce iubesc. O, Maio, barde june! lungi visuri înfocate {EminescuOpVIII 179} Transpoartă al meu suflet în norii de palate Unde ginii cântă și visele suspin, Unde umbrele-alintă în vânt plăcut și lin; Din a lor danț fantastic, eolicul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un înger de cristal, Pierduți într-al lor suflet sublim și ideal, Prin aste minuni vie ce-mi farmecă gândirea, Ce-adorm inima-mi plină, ce-mi leagănă privirea. Voi să aud un cântec frumos, sublim, ceresc, Voi să aud suspinul a arpei ce iubesc O, Maio! barde june! lungi visuri înfocate Transpoartă al meu suflet în norii de palate Unde ginii cântă și visele suspin, Unde umbrele-alintă în vânt plăcut și lin; Din a lor danț fantastic eolicul prelud - Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și Apusul s-au unit ca s-o împartă. * Ridicând pe-a noastre țărmuri ochii Asiei pustie. De derviși urlând ca cânii cu călugăriți nebune * Mohamed biruitorul, biruit fiind de vin, Pe-un covor e-ntins și doarme. Câteodată un suspin, Un sughiț din piept [î]i iese. Sala-i mare și pustie, Pe pământ sânt răsturnate mese, vase aurie, Bălți de sânge pe podele, colo căpățâni tăiate Stau cu ochii deschiși în umbră și cu gâturi sângerate, Iar de stâlpi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
altar să-ți facă poporul tău loc n-are. Arând un câmp de pietre cu crudele-i sudori El seceră spinișul din lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin. Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mărei moarte! ANUL 1848 [sau] MOARTEA - MORS (apare din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
miliarde valuri Pe placa-i oglindează înveselite maluri Și cerul - o câmpie - și luna ce visează Trecând printre palate de nori - o-mpărăteasă. Oricât de vană este, oricât de, trist e sinul, Oricât de lungă-i noaptea, oricât de lung suspinul... În ceru-i brun și rece ea poseda o steauă Cu razele curate, cu razele de neauă, O stea ca diamantul - ce din nălțimi polare Însenina a mărei unde reci și amare Și mângâia în iarna-i pe asprul rege
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]