5,643 matches
-
a legislației de muncă. Sunt clar fixate regulile de organizare și desfășurare, condițiile legale în limitele cărora se poate negocia, regulile ce urmează a fi respectate de părți. În afara acestor norme și reguli, oficiale, expres formulate, există și nenumărate reguli tacite a căror respectare asigură succesul negocierii. Caracter finalist. Negocierea nu este o discuție în „gol” sau „în sine” − dimpotrivă, obiectul ei îl constituie ajungerea la un acord final care să satisfacă ambele părți. Acest caracter al negocierii demonstrează faptul că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
european, în stil japonez, în stil arab etc. (Steers, Black, 1994, pp. 575-580). După capacitatea negociatorilor de a desfășura și finaliza negocierea (negociere explicită - ce stă în puterea negociatorilor de a face concesii, de a ajunge la un compromis; negocierea tacită - în care comunicarea între părți este imposibilă sau când nici una dintre părți nu are încredere în cealaltă cu privire la orice acord imediat explicit, și totuși părțile trebuie să conviețuiască împreună; este o negociere care asigură un modus vivendi) (Schelling, 2000, pp.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
relațiile interumane realizează adevărate "trasee" caracteristice față de prieteni, familie etc. În mod similar relațiile sociale formează un tot, un complex în care marele câștig al comportamentului uman este existența regulilor; comportamentul devine posibil tocmai datorită regulilor. Unele sunt cunoscute și tacit respectate, nerespectarea altora atrăgând sancționarea legală (de exemplu incestul), altele aspiră la a fi universal cunoscute și să prindă viață indiferent de cultură, sex, rasă, origine socială și materială: regulile privind drepturile omului. Unele reguli absolut necesare interrelației umane au
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
de-a doua pune În evidență „tipuri ideale”, istoria și praxeologia putând fi totuși „Împletite” pentru o mai bună Înțelegere a realității. Hayek, atacând „scientismul” și denunțând „prezumția fatală” constructivistă, plasează obiceiul și tradiția „Între instinct și rațiune”. O cunoaștere tacită, care evoluează pe neobservate („ideile constitutive”), alcătuiește datele științelor umane (subiectivism radical), iar metoda „sintetică” (comprehensivă) asigură praxeologiei, printr-un proces ipotetico-deductiv, descoperirea principiilor de coerență structurală. Dacă acțiunile individuale libere concură la apariția instituțiilor și a unei ordini autoorganizate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de la sine și pentru a funcționa de la sine” (Salais, 1989), este În același timp un „construct” al acțiunilor individuale și un domeniu de acțiune. Deși este dinamică prin natura sa, la un moment dat devine o regularitate de comportament acceptată tacit. Perenitatea sa se bazează pe credința actorilor În ea. Un Întreg ansamblu de reguli, de obiceiuri, de norme și de rutine facilitează astfel coordonarea comportamentelor și compensează insuficiențele contractelor. Cea de-a doua economie a convențiilor caută, fără a explica
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și să difuzeze un mesaj de „normalizare”. Receptarea corectă a acestui mesaj ne orientează comportamentul Într-o direcție dată. Ne conformăm astfel unor imperative și unor recomandări ca politețea, uzanțele sociale și buna cuviință. Acceptarea, mai mult sau mai puțin tacită, Își are rădăcinile În tradiție, joacă un rol de „reglementare” și ne ferește de multe neplăceri. Nerespectarea obligațiilor poate fi echivalentă cu un afront sau cu o violare a regulilor. La fel, faptul de a aduce atingere obiceiurilor solid Înrădăcinate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de dreptate un loc central, Bourgeois desprinde o serie de consecințe originale ale conceptului pozitivist de continuitate. Neîndoielnic, trebuie să vedem aici influența lui Rousseau, deosebit de explicită În teoria cvasi-contractului. Comunitatea ar fi astfel bazată pe un soi de contract tacit, care ar face din fiecare debitorul celuilalt. Acest cvasi-contract nu are ca scop nivelarea absolută a condițiilor ă imposibilă și probabil, după Bourgeois, și de nedorit ă, ci de „a face să dispară, pentru a realiza dreptatea, inegalitatea condițiilor, pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
160000 euro, preț oficial) la Dacia 1300. Mă repet, am mai vorbit despre acest lucru, dar... Se parchează, evident, și în perimetrul stației de autobuz, astfel încât călătorii și șoferul de troleu trebuie să ajungă la un fel de acord vizual tacit (eu opresc aici, voi ocoliți „Tuaregul“ prin față etc.). De fiecare dată când mă găsesc aici și surprind „un conducător“ auto urcând la volan, nu mă pot opri să nu-l întreb de ce a parcat astfel, în disprețul călătorilor. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
o aplicabilitate la orice tip de discurs. Prediscursul este un ansamblu de cadre prealabile colective (cunoștințe, credințe, obiceiuri) care oferă instrucțiuni referitoare la producerea și la interpretarea sensului discursiv. Prin urmare, prediscursurile nu sînt secvențe discursive reperabile, ci cadre prealabile tacite, operatori ai negocierii, ai transmisiei și ai circulației sensului în grupuri sociale, semnalizate într-un discurs prin fenomene specifice. În acest sens, se indică un număr de șase trăsături ale prediscursurilor: 1) colectivitatea, rezultat al unei co-elaborări între indivizi și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
grupuri sociale, semnalizate într-un discurs prin fenomene specifice. În acest sens, se indică un număr de șase trăsături ale prediscursurilor: 1) colectivitatea, rezultat al unei co-elaborări între indivizi și între individ și societate; 2) imaterialitatea, prediscursivitatea fiind de natură tacită, non-formulabilă în mod explicit, contrar implicitului; 3) transmisibilitatea pe axa orizontală a comunicabilității enciclopedice și pe axa verticală a transmiterii prin liniile discursive, apelînd la memorie - memoria discursivă este categoric cognitivă în această accepțiune; 4) caracterul experimental, în sensul că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
element metadiscursiv; ea joacă, în discurs (mai ales în cel politic) un rol de argumentare și de intensificare a semnificațiilor transmise. V. elipsă, ironie. DSL 2001; IONESCU-RUXĂNDOIU 2009. RN PRINCIPIU DE COOPERARE. Orice interacțiune verbală se supune unui principiu general, tacit acceptat de către vorbitori, numit principiu de cooperare. Acest principiu presupune ca participanții la o activitate discursivă să asigure reușita schimbului verbal prin respectarea unui anumit număr de reguli, numite maxime conversaționale. H. P. Grice discută pentru prima dată problematica acestui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o anume manieră, teoria cooperării fiind de fapt o teorie a interpretării enunțurilor, nu un prospect tehnic. Problematica principiului de cooperare a fost intens studiată în ultima parte a secolului al XX-lea, deoarece a fost observată existența unor reguli tacit acceptate de către interlocutori pentru a asigura reușita interacțiunii verbale. Aceste reguli, numite maxime de către H. P. Grice, au fost identificate și de către Oswald Ducrot, care le-a numit legi ale discursului. D. Sperber și D. Wilson, plecînd de la exigența de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teologice folosite până în prezent 62. Van Harvey încearcă să desțelenească acea "mlaștină aflată la hotarul dintre teologie și filozofia istoriei". Credința, spune el, este legitimă, dar nu are nicio funcție în justificarea argumentelor istorice reprezentând fapte. Problema fundamentală, dar ignorată tacit, dintre istoric și credincios este sfidarea referitoare la integritatea intelectuală și moralitatea cunoașterii 63. Prin aceasta el reiterează distincția neokantiană între fapt și valoare, istorie și credință. Soluția la această dilemă o vor găsi, încercând să-i mulțumească și pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
istoricul Jörn Rüsen vorbește de "sensul fără de sens al istoriei"75.La prima vedere, am putea să le dăm dreptate. Dar îndrăznim să aruncăm încă o privire, prin ochii credinței. Faptul că ne punem întrebarea de mai sus presupune acceptarea tacită a existenței unui sens al istoriei. Berdiaev consideră că finalitatea este intrinsecă istoriei prin chiar natura sa: Nicio concepție a istoriei nu este viabilă fără ideea de împlinire, deoarece istoria este, în esență, eschatologică"76. A găsi un sens istoriei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
înțelegând repede că sintagma „voința poporului“ înseamnă de fapt voința celor patru-cinci lideri de partide din Parlament. Încetul cu încetul, inocentul nostru va descoperi și interesele personale ale colegilor, măruntele lor învârteli, afacerile semilegale pe care le fac cu acordul tacit al celorlalți. Va vedea și cum se redefinește omul politic ajuns pe scaunul de deputat: nu ca un ales, ci ca un stăpân. Un vechil pe moșie. Orice fire cu un strop de simț etic ar ceda. Ar lua-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Bruxelles: Publications des Facultes Universitaires Saint-Louis Schlegel, Jean-Louis. 2005. Legea Domnului contra libertății oamenilor. Integrisme și fundamentalisme. București: Editura Runa Scurtu, Ioan, Buzatu, Gheorghe. 1999. Istoria românilor în secolul XX. București: Paideia Sommerville, John. 1998. "Secular Society / Religious People: Our Tacit Rules for Using the Term Secularization". Journal for Scientific Study of Religion 37, p. 249 253 Stan, Laviana, Turcescu, Lucian. 2000. "The Romanian Orthodox Church and Post-communist Democratization". Europe Asia Studies 52, p. 1467 1488 Stan, Lavinia, Turcescu, Lucian. 2005
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
progresie. Astfel, axa paradigmatică a limbajului este una "verticală”, o coloană statică ce taie "lanțul” vorbirii sau scrierii: fiecare "verigă” din lanț trimite la o paradigmă distinctă, iar la fiecare punct ceea ce s-a ales pentru a completa conexiunea contrastează tacit cu toți ceilalți membri din ansamblul sau paradigma care ar fi putut fi folosită dar care nu a fost. Axa sintagmatică a limbajului este una orizontală și privește orice opțiune sintactică sau de uz, în ceea ce privește conectarea cuvintelor și expresiilor; are
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
informații „din interior”, despre coduri financiare sparte, în timp ce el, în străfundul conștiinței sale, crede în proprietatea privată, în protejarea bunurilor proprii, în citatul „vorbind cu blîndețe și ținînd în mînă un bici veți ajunge departe”. Dacă el nu ar subscrie tacit la aceste valori - așa reacționează cititorul cînd își explică imaginea autorului implicat pe care tocmai a extras-o din text - de ce ar mai construi un astfel de narator, de ce ar scrie lucrurile pe care le scrie, în felul cum le
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
le deduc eu?” Astfel, ne putem imagina că cititorul nuvelei That Evening Sun este posibil să fie unul care nu cunoaște detalii despre Faulkner sau despre alte opere ale sale. Va fi șocat de rasismul mai mult sau mai puțin tacit, de spațiul restrîns (acțiunea se petrece aproape numai în orașul fără de lege), de disfuncțiile și neînțelegerile din familia Compson, de alianțele între generații în funcție de sex (între Caddy și Nancy sau între naratorul Quentin și tatăl său), de dialogul încîlcit din
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
deputaților majorității) este într-o situație de "coabitare", reîntărind ideea că există două "tabere": una "socială" (partidele de coaliție, deci inclusiv US, eventual și comuniștii) și o alta liberală (reprezentată de ODS). Acest tip de discurs, a cărui logică este tacit admisă, îi permite pe de altă parte să-și întărească poziția sa instituțională de președinte activ. 20 R. Luža, Československá sociální demokracie. Kapitoly z let exilu 1948-1989 ( Social-democrația cehoslovacă. Capitolele anilor de exil, 1948-1989). 21 Este vorba de fapt de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Sau, la fel de bine se poate produce o tăcere fără abandon, o nemulțumire care nu ia forme critice explicite, resemnarea fiind de altfel văzută mai ales în cazul sistemelor politice, fie ca o manifestare precară a loialității, fie ca un semn tacit de neputință. Ne putem imagina, în aceeași măsură, o asociere a celor două atitudini exemplare: atunci când nu se epuizează un simplu gest al defecțiunii, ci îmbracă forma reproșului venit din exterior, paradigma abandonului este însoțită și împlinită de critică. În
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
costat încă zece ani de dictatură, cei mai grei din toată perioada, plus un genocid dureros." Regăsim aici o incriminare a legitimității acestei elite a vechiului regim, elită de prim rang, căzută în dizgrație pentru unii, dar care a acceptat tacit regimul. Decalajul față de Ungaria anilor 1980 este pus astfel în evidență și justifică diferența care a făcut inacceptabilă continuitatea la putere a acestora. Imaginea "postnomenclaturii" descrise de Daniel Barbu este astfel schițată deja. Această identificare a originilor FSN-ului merge
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
să fie foarte deosebite de moravurile popoarelor cu idei sănătoase. Pornirea dvorenilor moldoveni de a se sprijini reciproc împotriva rușilor, pentru care nu simt decît ura; - aversiunea lor de a se supune legilor fundamentale ale Imperiului îi duce la conspirațiune tacită spre a ascunde situația reală din provincie“ (1, 109). pe cea rusească. Suflete pustiite, - deznaționalizați, ei s-au dobitocit și vegetează acum, străini de lumea de idei care bîntuie astăzi toată Rusia“ (1, 69). Imaginea conturată de același personaj este
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
dialog le va infirma, rând pe rând, transformându-se, cu fiecare schimb de replici, într-un festin al armonizării contrariilor. De fapt, e ușor de bănuit că genul acesta de inițiativă dă cele mai spectaculoase rezultate. Nu acordurile prestabilite, susținerile tacite și consonanțele, ci contestările binevoitor-argumentate, abilitatea de a recunoaște golurile și limitele propriilor încredințări, convingerea că dreptatea poate fi și a celuilalt în aceeași măsură în care știi că-ți aparține și, nu în ultimul rând, umorul, deschiderea și bunăvoința
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al Istoriei, că a intrat în Partidul Comunist pentru a obține o casă și o curte în care să-și țină pisicile), ce semnifică, în fond, lipsa de aderență la Istorie și cotidian, o "retragere în sine" sau o acceptare tacită a unei catastrofe ideologice și umane (ironic, Ivănescu declară că și-a scris mare parte din versuri în bufetele unde poposea de la primele ore ale dimineții, transa bahică devenind o stare cronică, cvas-permanentă) cum se conturează adevărata etică a intelectualului
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]