2,970 matches
-
sîni mici și foarte geometrici), mă, lasă-mă, că n-avem timp, a zis și din cauză că se tot foia nu Înțelegeam dacă e cu fața sau cu spatele, hai odată, mă, prostule, mișcă-te... a zis ea, apoi a rîs tandru, dacă vede doctorul că m-am futut iar, mă trimite la pîrnaie... sau acu nu mă mai bagă, că e libertate, a rîs ea, trăgînd hainele de pe mine și lipindu-și pieptul delicat de bustul meu gol, bă, da’ iote
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un punct minuscul și fragil, ca o gămălie de ac, apoi am auzit-o mai Întîi scoțînd un fel de geamăt, hai, mă, ce faci?, mirosul a mai apărut o dată foarte intens și pe urmă a Început să rîdă iar. Tandru, i-am dat o țigară și ea mi-a Înhățat tot pachetul, tu-ți cumperi altul, păi nu? și dacă vrei să știi, pe mine mă cheamă Luiza, pupă aici de cunoștință, a mai zis ea, punîndu-și degetul cu o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
universitare. Whit Meynell fusese sociolog; încă din tinerețe, s-a împotmolit în mediocritate intelectuală și niciodată nu a fost în stare să se smulgă la suprafață. Nimeni nu-i publica lucrările, oricât le-ar fi rescris. A fost un tată tandru, deși irascibil, anxios și ineficient. Și-a mutat cortul pe la diferite universități și, din fiecare, pe rând, a fost înlăturat cu tact. N-a reușit niciodată să obțină un post permanent. Teribilele lui anxietăți cu privire la viitor au fost în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mov, lipit pe corp, își repeta întruna că el avea treizeci și patru de ani și ea numai douăzeci și unu, și că își isprăvise munca la Gideon Parke și ar fi trebuit să plece la Aberdeen, să-și vadă mama, ale cărei scrisori tandre nu se plângeau niciodată de raritatea vizitelor lui. Brian McCaffrey, la fel de acut conștient de sânii Antheei Eastcote, veni la bar să-și comande o cafea pentru el și o Coca-Cola cu suc de ananas pentru Adam. Îi salută pe Anthea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în ce constă aceasta? Ce o face să nu semene cu nimic altceva? O subită reorientare a lumii în jurul unui unic punct iluminat, în timp ce tot restul intră în umbră. Totala transformare a ființei corporale, o sensibilizare electrică a nervilor, o tandră nerăbdare a epidermei. Omniprezența unui fantomatic simț al palpării, al nevoii de a atinge. Alerta tuturor organelor. Necesitatea stringentă a prezenței celui iubit, nevoia inexorabilă de a-l avea aproape, dorința obsesivă de celălalt. Focul care scapără, soarele care expandează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în lături. Pe măsură ce treceau anii, începuse să se întrebe cum putea continua să se comporte cu atâta fermitate într-un mod absolut opus celor ce simțea? Dacă ar fi fost mai curajos și mai inteligent, ar fi putut înfiripa relații tandre, normale, cu Hattie, încă de pe când fusese o copiliță. Oare, la început, își oțelise atât de vajnic inima, încât aceasta respingea orice schimbare? Dar tocmai inima lui era aceea care se înmuiase. Dacă, în urmă cu ani, ar fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
durerea. Totuși, durerea era zdrobitoare. Dragostea pe care i-o purta monstrului se zbătea ca o fiară în inima ei și cu cât îi repeta în gând cusururile, cu atât mai drag îi era. Îl iubea într-un fel protector, tandru, iertător, cu o blândă abnegație, de parcă ea l-ar fi creat, de parcă ar fi fost copilul ei. Îl păstra în inima ei în chip tainic, posesiv, identificându-se cu dorințele lui până la punctul în care îi venea greu să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
continuă să o intereseze. Mi-a răspuns cu emfază că da, și că acum îl iubește într-un fel nou și mai bun. Am știut-o întotdeauna vigilent posesivă, dar acum, când îi întâlnesc împreună, am impresia că e mai tandră și mai „sentimentală“ și, în acest fel, fără îndoială că e permanent „ocupată“, în mod profitabil, cu soțul ei. Nu i-am pus nici o întrebare în legătură cu viața lor sexuală. Poate că are dreptate să considere această evoluție drept „nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Athos. După un timp, se află că plecase într-adevăr și că o luase pe Diane Sedleigh cu el. Nimeni nu a gândit însă, și nici eu nu cred, că între cei doi ar fi fost altă relație decât o tandră prietenie. Diane nu făcuse niciodată un secret printre cei cu care stătea de vorbă (și care, la rândul lor, povesteau altora) din faptul că nutrea o afecțiune specială pentru preot, pe care-l prețuia atât de mult pentru că „nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răsfrângeau în pete instabile de verde coroanele umbroase ale copacilor. În vals mă roteam cu tata înaintând către capătul dinspre larg al debarcaderului, el un pic jenat, dar și amuzat totodată să danseze cu fiul său, ca între doi bărbați tandri, privind în jos, în golul dintre noi, atent la pașii de dans, dar poate și să nu se poticnească în scândurile debarcaderului, fixate de-a curmezișul. Ne învârteam în vals trecând pe lângă provele dănțuitoare ale bărcilor și tata se amuza
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Unde-ți sunt ochii ce-au privit cu sete / Duioasanlănțuire de prigorii /... Unde ți-e gura rânduind istorii /... / Unde ți-e palma stăruind pe cuie / Ca să-mi aline plânsul ce-l îngân /...// În pleoape zbateri și mirări amân, / În gesturi tandre care-n carne suie / Doar umbre-n tremur, fără trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul neplăcut al trecerii inexorabile a timpului se suprapune cel al zădărniciei oricărei zbateri umane, frecvent sugerat în volum. De pildă, într-unul dintre sonete
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
legislaturi parlamentare se va pune problema acordării sau neacordării clauzei națiunii celei mai favorizate pentru Statele Unite, Japonia, Elveția și alte câteva zeci de state în curs evident de sărăcire. Cămătarul român de tip nou, post revoluționar, își scoate gingaș și tandru moțul printre rândurile puchinoase ale micii publicități. Iată-l ! Și citez la întâmplare: “Ofer împrumut în valută cu 10% dobândă pe zi”. Să calculăm. Iei un împrumut de 100 de dolari. în zece zile ai de înapoiat 200 de dolari
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
obține ceea ce doream fără să jignesc. Politețea n-a fost niciodată punctul meu forte. Cu atât mai puțin îmi era accesibilă în clipele când nu doream decât să fiu lăsat singur și, în schimb, mi se cerea să spun vorbe tandre. Amanții cei mai comozi sânt probabil, cei care rostesc fraze de-a gata, dar eu nu m-am priceput în nici o privință să fiu comod. Impulsurile mele au fost totdeauna mai puternice decât mine. Mă transformau în jucăria lor. Ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
unui om care țipă e mai degrabă un fel de complicitate, îmi spuneam. Și mi se părea că întreaga primăvară trecuse de partea cobrei. Cu flori, cu arbori, cu cerul limpede și cu soarele care șiroia peste tot, cu căldura tandră care făcea să gâlgâie viața. Cobra se târa prin această primăvară nerușinat de indiferentă, adulmecând victima, gata s-o atace fulgerător, și în timpul acesta, din parcuri, de pe alei, i se aruncau flori. Întreaga primăvară încuraja cobra să urmărească victima, să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca și cum ar fi salutat-o. Au izbucnit ropotele de aplauze. Pasărea plana maiestuos pe deasupra, ea însăși mulțumită de grandiosul spectacol. Părea conștientă de prestație. în cele din urmă, s-a oprit pe brațul înmănușat al dresorului. Cu mișcări tandre, acesta a mângâiat-o pe creștet și pe aripi. A urmat recompensa: o bucățică de carne. Copilul care se speriase ceva mai devreme s-a apropiat de dresor. A întins mâna dreaptă, ca și cum ar fi vrut să mângâie și el
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
apucă să pregătească ceștile. ― Nu vreau nimic de la tine, înțelegi, absolut nimic! ― De ce ești atât de rău? Am ridicat din umeri. Ce aș fi putut să-i răspund? După o nouă tăcere, Mihaela se apropie de mine și, cu gesturi tandre, îmi șterse ochii, îmi aranjă părul, îmi potrivi cravata. Am lăsat-o să facă ce voia sau, mai bine zis, n-am avut tăria a-o împiedic. După ce isprăvi cu dichisul am întrebat-o: ― Acum pot să plec? ― Cum vrei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
La Duparc. ― Care Racine, autorul Andromacăi...? făcu Amely. ― Da, da,' chiar el. ― Habar n-aveam că a fost autorul unei drame familiale. ― Și cum s-a întîmplat, Mihaela, tărășenia asta? ― Nu se știu prea multe în privința asta... În orice caz tandrul Racine, omul sensibil și delicat, adolescentul pios de la Port-Royai, poetul iubirii eterne, nu era chiar așa cum ni~l închipuim noi, ci, dimpotrivă, un om excesiv de crud, egoist și tern. Se îndrăgostise de celebra actriță La Duparc, o frumusețe a vremii
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru mine? De ce mi-ai dat necontenit atâtea dovezi de dragoste? Mă gîndeam-cu spaimă că s-ar putea să vă întîlnesc undeva, pe stradă, la teatru sau la cinema. Unul lângă altul, sorbindu-vă din ochi, conversând intim; ea rezemîndu-se tandră de brațul tău, așa cum făceam și eu adesea. Mă cutremuram toată și gemeam de durere. Am vrut să fug de voi, și gândul acesta m-a stăpânit un timp. Să plec undeva departe, în alt colț de pământ, în străinătate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
narcoză, de-ți uiți părinții, casa, starea, firea, tot. În plus, când să intrăm la Santa Croce, aud un flatant „nu sunteți dvs. omul care aduce cartea?“, ceea ce avea să se transforme într-o sărbătoare vizuală de câteva ore, de tandră ospitalitate florentino-valahă. Era Padre Eugen Răchiteanu, născut în 1974 la Zăpodia, jud. Bacău, „sacerdotte dell’Ordine dei Fratti Francescani Minori Conventuali“, plecat de zece ani din țară, om cu docto ratul în teologie la Roma, cu două cărți (Visita guidata
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care ne am strecurat și noi, echipă și colaboratori: Ion Barbu și lumea lui caricaturală, de haioasă, înduioșătoare deriziune, exigentul Vintilă Mihăilescu și nobila-i Doamnă, subtilul Sever Voinescu și grupul său de cuminți, dar inteligenți admiratori pedeliști (unul mai tandru ca altul), Iaromira Popovici și Eugen Istodor (cu care am venit și m-am întors în mașină, parazi tându-i 7 + 11 ore - căci am greșit drumul, bașca micii de la Dedulești - vorbindu-le nonstop de i-am extenuat, cred, pe viață
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
n-a fost?, Hârtia va fi albastră, Boogie, California Dreamin’, Eu când vreau să fluier, fluier, Marți, după Crăciun, Polițist, adjectiv, Aurora ș.cl. Am dat să-l îmbrățișez pe Mircea Cărtărescu, răcit bocnă, drept pentru care am rămas la o tandru complice strângere din ochi. Am bârfit suav, bezmetic sau șopârlin cu Ioana Pârvulescu, Florin Iaru, Cristian Teodorescu, Teodora Stanciu, Vlad Russo, Nadia și Mircea Anghelescu, cu Adrian Olaru (entuziastul plecat de la Cărturești la elefant.ro), Robert Șerban (care-a scos
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pierd șirul argumentării, pentru că, tocmai în acea clipă, vedeam trecând o femeie frumoasă. Așadar, jucam jocul. Știam că le plăcea să nu mergi de-a dreptul la țintă. Trebuia mai întâi să le faci conversație, să fii, cum spun ele, tandru. Frazele frumoase nu-mi lipseau, nu degeaba eram avocat, și nici privirile galeșe, căci in armată făcusem pe actorul. Schimbam adesea rolurile, dar întotdeauna era vorba de una și aceeași piesă. De exemplu, rolul în care le vorbeam de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Desen de vară Te-aș desena la mare, pe o plajă pustie, Nisipul ți-ar intra între degetele de la picioare Pe care le-aș contura cu un 4B ascuțit. Creionul și-ar hașura încet părțile corpului tandru, Pe care le-aș atinge neîncetat cu mișcări unduitoare Dar, nu e gata desenul... Sânii ți i-aș vedea din profil, uzi de spuma valurilor agitate din spate Și marea vrea să te atingă, iubito... Te-ai îndrepta către ea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93429]
-
Întîlni mîna, să nu ceară prea mult, să nu-l muște cumva cu adevărat și să-i lase semn, nu era momentul potrivit, ce?, cum?, o Întrebaseră ceva. Întotdeauna părea că tocmai atunci se trezește din asemenea stări de intimitate tandră, de aceea o găseau atît de frumoasă, de aceea Îi iertau totul și o iubeau atît de mult. Palatul Îi aștepta scăldat În lumină. Soarele de vară pătrundea prin ferestrele largi și ajungea pînă În cele mai ascunse cotloane, Înveselind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nostru nemuritor s-a dus dracului“... O rog pe D. - „Wherever she is“ - să accepte acest mic text nu numai ca monedă de schimb pentru cuvintele pe care mi le-a spus nu foarte demult, dar și ca pe un tandru omagiu. Cerceluși Sunt convins că ai trăit și tu, dragă cititoare, de câteva ori în viață, acea senzație care, ca atâtea altele din aceeași zonă, ar trebui să rămână fără nume, dar care poartă totuși numele urât și tautologic de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]