5,159 matches
-
o să am eu grijă de el. Se pare că nu l-a impresionat în nici un fel ceea ce i-a spus Midori sau pur și simplu nu a înțeles ce i s-a spus. Stătea întins pe spate, cu privirile în tavan. Dacă n-ar fi clipit din când în când, ai fi crezut că e mort. Ochii îi erau injectați de parcă băuse și de fiecare dată când respira mai adânc, nasul i se dilata puțin. În rest, nu i se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și-au scos șepcile și mi-au mulțumit politicos. La meciurile copiilor se făceau deseori asemenea nereguli. După-amiază m-am întors în camera mea ca să citesc, dar nu m-am putut concentra. M-am trezit că stau cu ochii-n tavan și mă gândesc la Midori. Mă întrebam dacă tatăl ei chiar încercase să mă roage să am grijă de Midori după moartea lui, dar nu aveam de unde să știu ce fusese în mintea lui. Poate mă confundase cu altcineva. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de tot ce se afla în jurul meu. Nu-i puteam atinge, dar nici ei nu mă puteau atinge. Mă simțeam neputincios, dar atâta vreme cât rămâneam în starea aceea, și ei erau neputincioși în fața mea. Stăteam rezemat de perete, cu ochii în tavan. Când îmi era foame, ciuguleam ceva, beam puțină apă, iar dacă mă cuprindea tristețea, o potoleam cu whisky. Nu m-am spălat, nu m-am bărbierit. Așa au trecut trei zile încheiate. Pe data de 6 aprilie am primit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de catîri legați Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul trecătorii pe motocicletele lor sau, În locurile prea abrupte, mergînd pe lîngă ele și apoi, lăsÎndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zic că-i mai bine să mergem, Îi spuse Helena lui Roger. N-aș vrea să mă pierzi așa de curînd. În căsuță erau un pat dublu, o masă acoperită cu mușama, două scaune și un bec ce atîrna din tavan. Mai erau dușul, toaleta și chiuveta cu o oglindă deasupra. Prosoapele curate erau agățate de un rastel lîngă chiuvetă și Într-un colț era fixat un stîlp pe care erau prinse umerașe. Roger aduse bagajele, În timp ce Helena așeză pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să te simți așa tot timpul. — Poate nu chiar. Da’ mă pot simți așa mare parte din timp. — Nu-i așa că-i frumos În New Orleans, fata mea? — Da, avem noroc să fim aici, nu? În barul mare, plăcut, cu tavanul Înalt și pereții placați cu lemn Închis la culoare era foarte rece. — Ia uite, spuse Helena și-i arătĂ pielea de găină de pe brațul bronzat. Și tu-mi mai faci asta. Da’ acum e de la aerul condiționat. — E chiar rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-aș pleca de la WebMaster. Numai să nu înceapă cei doi frați Falkland-Smythe să se dueleze la modul cel mai concret. Serviciile oferite sunt ireproșabile. Expresoare fabuloase. Cea mai bună apă. Un birou spațios cu parchet strălucitor, ferestre imense și tavane înalte. Nici urmă de ceasuri. Facem ore suplimentare, însă ne putem stabili singuri programul, atâta timp cât ne facem treaba cu profesionalism, plecăm și venim când dorim. Așa că trudim într-o atmosferă relaxantă. Înjurăm, jucăm biliard, pierdem vremea stând pe canapelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
casă, și-au scuturat noroiul de pe cizme pe răzătoarea de fier de lângă ușa din spate, au intrat în bucătărie să ceară ceva de mâncare și s-au trântit apoi în fotoliile primitoare. Bucătăria e cam cât tot apartamentul meu, are tavanul înalt de aproape zece metri, din care atârnă, prins cu o frânghie, un uriaș uscător pentru vase, care se pare că încă mai este folosit pentru prosoapele și cârpele de bucătărie. Pentru încălzire, folosesc un boiler industrial. Am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în ascuns de mine! Bucătăria e iluminată puternic; prea puternic ca să mai fie și odihnitor, să fiu sinceră. Este o bucătărie din aceea veche, demodată, cu gresie ieftină pe jos, cu blaturi Formica și cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată asigura la modul absolut că nu există nici o urmă cât de mică de praf sau murdărie pe undeva. Și nici nu există așa ceva în această bucătărie. Este înspăimântător de curat, ca într-o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spatele, de-a lungul naosului către ușa de la intrare, și din nou am văzut venind asupră-mi păsările acelea preistorice amenințătoare din pânză roasă și fire metalice, libelulele acelea dușmănoase pe care o voință ocultă le pusese să atârne din tavanul naosului. Le simțeam ca pe niște metafore sapiențiale, mult mai pline de Înțelesuri și de aluzii decât pretindea În mod prefăcut textul inscripțiilor ce le Însoțeau. Zbor de insecte și de reptile din jurasic, alegorie a lungilor migrații pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
afirmația asta. Belbo, așezat În fața ta, putea să-și privească mâinile așa, deodată, sau să-și ațintească genunchiul, sau să-și lase pleoapele În jos, schițând un surâs etrusc, sau să rămână câteva clipe cu gura căscată, cu ochii În tavan, iar apoi să zică, așa, ușor bâlbâit: „Ei, bineînțeles, Kant ăsta...” Sau, În caz că se angaja ceva mai explicit Într-un atentat la Întregul sistem al idealismului transcendental: „Mda. Iar pe urmă s-a apucat să facă toată harababura aia...” Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să fi povestit o Întâmplare nespus de frumoasă, cu pasiune și compasiune, pentru că Dolores avea ochii strălucitori, iar Diotallevi, prăbușit În insanitatea unei a doua sticle de apă tonică, Își Întorcea serafic ochii către cer, sau, mai bine zis, către tavanul barului, câtuși de puțin sefirotic, și murmura: „Și poate că ei erau toate astea la un loc, suflete pierdute și suflete sfinte, grăjdari și cavaleri, bancheri și eroi...” „Sigur că erau ieșiți din comun”, veni verdictul lui Belbo. „Dar dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fortăreața San Leo. Se pare că În secolul al XVIII-lea era sub dominație pontificală, iar papa l-a Închis Înăuntrul ei pe Cagliostro, Într-o celulă fără ușă (se intra, pentru prima și ultima oară, printr-un chepeng din tavan), cu o ferestruică prin care condamnatul putea vedea doar cele două biserici ale satului. Pe patul de pământ bătătorit unde dormea Cagliostro și unde a murit am văzut un buchet de trandafiri, și mi s-a explicat că mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
elemente copte și bizantine. Era, firește, marxist, vorbea de revoluția iminentă, Își petrecea zilele visând prin sacristiile sanctuarului Nosso Senhor do Bomfim, adevărate triumfuri a ceea ce se cheamă horror vacui, coșcovite de exvoto-uri, ca de niște solzi ce atârnau din tavan sau acopereau ca niște cruste pereții, un mozaic mistic de inimi de argint, proteze de lemn, picioare, brațe, imagini ale unor salvări miraculoase din mijlocul unor furtuni sau vârtejuri, trombe marine, maelström-uri. El ne-a condus În sacristia unei alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și totuși, ziceam, senzația e aceea că cineva, În viața lui, a agățat Pendulul În multe locuri, și n-a funcționat niciodată, și că acolo, la Conservatoire, funcționează așa de bine... Oare În univers or fi puncte privilegiate? Aici, pe tavanul camerei ăsteia? Nu, nu ne-ar crede nimeni. E nevoie de atmosferă. Nu știu, poate că suntem mereu În căutarea punctului potrivit, poate că-i lângă noi, dar nu-l recunoaștem, iar pentru a-l recunoaște ar trebui să credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
băgă mâna În buzunarul vestei, scoase acea cutiuță pentru pilule pe care i-o văzusem În Brazilia, o Învârti Între degetele lui subțiri și prelungi care, cu puțin timp Înainte, mângâiaseră cărțile lui preferate, Își ridică ochii către decorațiunile din tavan, și mi se păru că recită un text pe care-l cunoștea de mult timp. „Autorul acestei cărți ar trebui să amintească faptul că Piazzi Smyth descoperă măsurile sacre și ezoterice ale piramidelor În 1864. Permiteți-mi să citez numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
3,14, numărul π. Splendid, nu?” Belbo zâmbea stânjenit. „Imposibil! Spuneți-mi cum faceți de...” „Lasă-l pe profesorul Agliè să vorbească, Jacopo”, zise ațâțat Diotallevi. Agliè Îi mulțumi printr-un surâs amabil. Vorbea lăsându-și privirea să rătăcească pe tavan, dar mi se păru că această inspectare a tavanului nu era nici oțioasă, nici Întâmplătoare. Ochii lui urmăreau o pistă, ca și cum ar fi citit În imagini ceea ce el se prefăcea că deshuma din propria-i memorie. 48 Așadar, de la vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Imposibil! Spuneți-mi cum faceți de...” „Lasă-l pe profesorul Agliè să vorbească, Jacopo”, zise ațâțat Diotallevi. Agliè Îi mulțumi printr-un surâs amabil. Vorbea lăsându-și privirea să rătăcească pe tavan, dar mi se păru că această inspectare a tavanului nu era nici oțioasă, nici Întâmplătoare. Ochii lui urmăreau o pistă, ca și cum ar fi citit În imagini ceea ce el se prefăcea că deshuma din propria-i memorie. 48 Așadar, de la vârf la bază, măsurile Marii Piramide, În degete egiptene, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care supraviețuiesc dincolo de orice divizare”. 50 Pentru că eu sunt cea dintâi și cea de pe urmă. Eu sunt cea onorată și cea repudiată. Eu sunt prostituata și sfânta. Fragment din Nag Hammadi, 6, 2) Intră Lorenza Pellegrini. Belbo se uită În tavan și mai ceru un ultim martini. Era tensiune În aer și dădui să mă ridic. Lorenza mă reținu. „Nu, veniți toți cu mine, astă-seară se deschide noua expoziție a lui Riccardo, inaugurează un nou stil! E mare, tu, Jacopo, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deschide noua expoziție a lui Riccardo, inaugurează un nou stil! E mare, tu, Jacopo, Îl cunoști.” Știam cine era Riccardo, se tot Învârtea pe la Pilade, dar atunci n-am Înțeles de ce Belbo se concentra cu și mai mare atenție asupra tavanului. Acum, după ce am citit ce scria În fișiere, știu că Riccardo era omul cu cicatrice, cu care Belbo nu avusese curajul să se ia la harță. Lorenza insista, galeria nu era departe de Pilade, organizaseră o petrecere În toată regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
alergase să-l Îmbrățișeze pe Riccardo, el și Belbo Își făcuseră câte-un semn de salut. Era multă lume, galeria se prezenta ca un loft din New York, complet alb și cu țevile de Încălzire sau de apă la vedere, pe tavan. Cine știe cât cheltuiseră ca s-o readucă În halul ăsta. Într-un colț, un sistem de amplificare asurzea asistența cu muzică orientală, niște chestii cântate la sitar, dacă-mi amintesc bine, din alea cărora nu le poți recunoaște melodia. Toți treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
neașteptate, sala căzu În semiântuneric, iar pereții se luminară. Mi-am dat seama că erau acoperiți pe trei sferturi de un ecran semicircular pe care urmau să fie proiectate niște imagini. Cum apărură, am putut observa că o parte din tavan și din podea era din material reflectorizant, și reflectorizante erau și unele dintre obiectele care mai Înainte mă frapaseră cu aspectul lor grosolan, paietele, balanța, un scut, unele cupe de aramă. Ne trezirăm cufundați Într-o atmosferă apoasă, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care mai Înainte mă frapaseră cu aspectul lor grosolan, paietele, balanța, un scut, unele cupe de aramă. Ne trezirăm cufundați Într-o atmosferă apoasă, În care imaginile se multiplicau, se segmentau, se contopeau cu umbrele celor de față, podeaua reflecta tavanul, acesta reflecta podeaua, și toate la un loc reflectau figurile care apăreau pe pereți. Odată cu muzica, se răspândiră prin sală miresme subtile, mai Întâi esențe indiene, apoi altele, mai puțin precise, din când În când respingătoare. Întâi penumbra se topi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca factură, dar acoperite cu staniol sau cu foițe de metal, bineînțeles de aur și de argint, și de un oarecare efect, pentru că fiecare dintre aștrii luminători era direct Însuflețit de flăcările unui trepied cu jăratic. Deasupra baldachinului atârna din tavan o stea uriașă, scânteind de pietre prețioase sau fabricate din sticlă. Tavanul era Îmbrăcat În damasc albastru-deschis, presărat cu stele mari, argintii. În fața tronului, o masă lungă Împodobită cu palmieri, pe care era depusă o spadă, și chiar În fața mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de aur și de argint, și de un oarecare efect, pentru că fiecare dintre aștrii luminători era direct Însuflețit de flăcările unui trepied cu jăratic. Deasupra baldachinului atârna din tavan o stea uriașă, scânteind de pietre prețioase sau fabricate din sticlă. Tavanul era Îmbrăcat În damasc albastru-deschis, presărat cu stele mari, argintii. În fața tronului, o masă lungă Împodobită cu palmieri, pe care era depusă o spadă, și chiar În fața mesei un leu Împăiat, cu fălcile căscate. Cineva Îi pusese mai dinainte, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]