14,658 matches
-
considerente de ordin practic de luat În seamă. Dacă el și Shula trebuiau să depindă de Angela? Angela era Întotdeauna generoasă - cheltuia cu larghețe. Când se duceau la vreo galerie de artă sau ieșeau să ia prânzul, ea, firește, plătea taxiul, nota, lăsa bacșișul, totul. Dar nu se făcea să intre prea mult În detalii cu Angela despre viața asta a ei. Faptele erau mult prea rele, prea crunte, abominabile, demne de toată mila. Într-o oarecare măsură asemenea comportament se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
jungla vietnameză - petele și dungile galbene, negre și verzi ale hainelor de camuflaj. Trimis de un ziar din Tulsa, Oklahoma, parcă, sau era Lincoln, Nebraska? Sammler Încă Îi mai datora zece dolari, partea lui din banii cu care angajaseră un taxi În Tel Aviv ca să Îi ducă pe frontul sirian. Dar nu avea adresa părintelui Newell. Ar fi putut să facă mai multe eforturi să o afle. Întorcându-se acasă din Asia de Sud-Est, preotul era un simplu turist În Atena, care admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de aruncat la coș. Nici Shula nu ar mai vrea să-i recupereze din coș. Și nu pantofii erau urgența, putea să ajungă la New York și fără pantofi. Emil plecase deja să o aducă pe femeia cu ziua. Putea găsi taxiuri În Pagini Aurii, dar Sammler nu știa la ce companie să sune și nici cât l-ar costa. Nu avea decât patru dolari. Ca să nu Îi facă de râs pe Gruneri, trebuia să lase cel puțin cincizeci de cenți bacșiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ani în urmă - un profesor invitat de lingvistică, din Finlanda, care o condusese acasă de la operă într-o seară când Richard fusese nevoit să se retragă mai devreme din cauza unei intoxicații alimentare. Îi făcuse avansuri destul de evidente, la ieșirea din taxi. Dar nici măcar asta nu dusese la nimic. Sheba zicea că simțise ceva răutăcios la el, de parcă îi purta pică pentru că avea asupra lui acea putere de atracție. În clipa în care îi rezistase sau, mai degrabă, avusese un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
casei și l-a întrebat ce l-a atras la profesoara lui. Connolly, în singura lui declarație publică de până acum despre întreaga poveste, a răspuns: „Mi-a plăcut de ea, nu?“, înainte de a fi tras de mama lui în taxiul tatălui care aștepta. Fraza e acum faimoasă. Înțeleg că a devenit un fel de laitmotiv comic în media. Pentru Sheba, de fapt, e o mare umilință. Când a citit prima dată ce zice Connolly, i s-a părut că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Sheba l-a convisn pe Connolly să mănânce carne de capră pentru prima dată.) La un moment dat, din motive pe care istoria nu le consemnează, s-au dus să viziteze Hampton Court. În fiecare dintre aceste excursii au luat taxiul și, spune ea, de fiecare dată râdeau cu ușurare isterică când se dovedea că șoferul nu era tatăl lui Connolly. Înăuntru, se înghesuiau unul în altul într-un colț și se prefăceau că șoferul nu-i vede în timp ce se pipăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sosească din clipă-n clipă. Și s-a întors spre mine. — Richard le-a invitat fără să mă întrebe. Și acum, sigur, marșina Marciei s-a stricat și el a fost chemat să le ridice. De ce nu puteau lua un taxi... S-a oprit când a intrat Polly. — Iar o bârfești pe Marcia? a întrebat Polly retoric. Sheba, cu spatele la fata ei, doar și-a rânjit dinții și n-a zis nimic. — De ce țipai la mine? a întrebat Polly. — Nu țipam, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
identitatea cărnii: — E de vită sau ce? Dar însoțitoarea de zbor doar a șoptit, oftând: — Cu brânză atunci, și a aruncat un triunghi de plastic pe măsuța Shebei. — E beată, a sâsâit Sheba când femeia a plecat. Am luat un taxi de la Edinburgh la Peebles. Era un lucru extravagant, dar Sheba a zis că trenul merge prea încet. Era în mare grabă acum să se întoarcă la Londra și să vorbească cu Connolly. În taxi, am încercat s-o distrag întrebând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
femeia a plecat. Am luat un taxi de la Edinburgh la Peebles. Era un lucru extravagant, dar Sheba a zis că trenul merge prea încet. Era în mare grabă acum să se întoarcă la Londra și să vorbească cu Connolly. În taxi, am încercat s-o distrag întrebând-o despre mama ei. La început n-a fost prea vorbăreață, dar după ce am convins-o cu câteva vorbe bine alese, a devenit chiar entuziastă. Relația cu mama ei nu fusese niciodată bună, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la telefon. E așa de târziu. M-am gândit că poate s-a întâmplat ceva acasă. Sheba a dat din cap. — Nu. Apoi a tăcut. Și-a luat capul în mâini. — Încercam să-l sun pe Steven, a zis ea. Taxiul care trebuia să ne ducă la aeroport a sosit la șase dimineața a doua zi. Doamna Taylor era încă în cămașă de noapte când ne-a condus la ușă să-și ia la revedere. În timp ce mașina a pornit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în gând, dar de rostit n-a rostit nimic, rezumându-se la a clătina din cap. Nu poți să te mai întorci de unde ai pornit. Asta e tot ce știu cu siguranță. Mary a semnat contractul de vânzare chiar când taxiul trimis de la aeroport a oprit în fața blocului. Când au ajuns la Jina, l-au găsit pe Danny așezat pe iarba din față casei. Un băiat musculos, de două ori cât Danny, stătea sprijinit de stejarul din curte. Tunsoarea la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prostul, dar nu la nesfîrșit... Onorariul este de treizeci de mii de yeni. Ei bine, o să mă Încadrez În el. Mi-am pus valiza la picioare și mă masam cu ambele mîini, prin palton, nedezlipindu-mi privirile de perdelele lămîiatice. Un taxi se desprinse din Întuneric, urcînd greu panta, și se opri undeva În apropiere. Să aștept măcar pînă se Întoarce taxiul. Dar dacă umbra ei nu va apărea la fereastră, așa cum mă așteptam ?... Imposibil! Trebuie să apară. Mă Îndoiam de existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mi-am pus valiza la picioare și mă masam cu ambele mîini, prin palton, nedezlipindu-mi privirile de perdelele lămîiatice. Un taxi se desprinse din Întuneric, urcînd greu panta, și se opri undeva În apropiere. Să aștept măcar pînă se Întoarce taxiul. Dar dacă umbra ei nu va apărea la fereastră, așa cum mă așteptam ?... Imposibil! Trebuie să apară. Mă Îndoiam de existența acelui „frate”... Normal că-i mai ușor să Încui un lacăt cu cifru decît să-l descui! Undeva, mai Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să sclipească zăpada, dar mi-am dat imediat seama că era doar o iluzie optică. Îmi Încordasem prea mult privirile În Întuneric. Am Închis ochii, dar zăpada continua să cadă și dincolo de pleoape. Altceva era Însă mai greu de crezut... Taxiul se Întoarse „Liber”. Ce naiba o fi atît de complicat și greu de crezut ? Îmi umblau prin cap tot felul de idei și nici nu mai știu ce mă determina să fiu atît de bănuitor. Cred că mi-au amorțit creierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
SPECIAL Dedesubt era scris cu roșu un număr de telefon. Apoi un indicator pentru hotel, pe care era desenată o mînă de vreun metru: CHIAR AICI Și ca un fel de tendă pentru ghereta de la intrare: HANAWA - SERVICIU PARTICULAR DE TAXIURI I-am Înmînat șaptezeci de yeni paznicului care Își Încolăcise picioarele În jurul hibachi-ului și pe a cărui față se citea lesne că trăsese un pui de somn. Mi-am băgat chitanța ștampilată În portofel, gîndindu-mă să nu uit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
meu, ori ne-ar fi dat de veste, ori n-ar mai fi apărut deloc, una din două... E un tip tăcut, pe care nimeni nu-l bagă În seamă. — Cu ce se ocupă? — A zis că-i șofer de taxi. — Cu cît i-a vîndut mașina? — Cred că vreo sută șaizeci de mii de yeni. — A plătit tot ? — Da, mi-a arătat chitanța. Oare se pregătea să plece de acasă cu banii aceia? — Nu putea să facă una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el Întotdeauna vindea pielea ursului din pădure... — Te rog să nu mă Înțelegi greșit, dar aș vrea să știu ce leafă avea la Întreprinderea Dainen. — Puțin peste cincizeci de mii de yeni pe lună. — Cred că și un șofer de taxi cîștigî cam tot atîta, nu ? — Da, dar cum se pricepea bine la mecanică, cîștiga și ca negustor de mașini de mîna a doua... Da, știu. Despre asta mi-a vorbit și fratele dumitale. — Fratele meu ? V-ați Întîlnil cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ia permisul de conducere, e o adevărată nenorocire, dar lumea-i a ta și nu te mai gîndești la ziua de mîine pentru că ești tînăr. Eu: Vin mulți din aceștia la Camelia ? Toyama: Nu, doar la Tokyo numărul șoferilor de taxi se ridică la aproximativ optzeci de mii, iar dintre aceștia, să zicem că veneau la Camelia vreo douăzeci-treizeci. Vreo 60% din cei de la Camelia erau temporari, ca și mine. Deși s-ar putea să vi se pară o muncă ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
propriile lor ținte... Și eu cît mergeam mai repede, cu atît Îmi dădeam seama că altcineva, În urma mea, nu se lăsa cu nimic mai prejos, urmărindu-și ținta. Nu se găseau mulți trecători la ora aceea, dar pe strada principală taxiurile treceau unul după altul prin fața cinematografului... Mi-am văzut de drum, poate pentru că nu era nici unul liber, dar mai ales pentru că-mi doream ca pașii aceia ce venea În urma mea să mă depășească. În cele din urmă, am auzit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
viteza, tot n-ar reuși să se Îndepărteze cu mai mult de trei metri de străinii pe care nu-i cunosc... exerciții simulate pentru festivalul etern ce se repetă În fiecare seară. Am pășit la marginea trotuarului ca să opresc un taxi. Tashiro Îmi tăie calea și-mi șopti, precipitat, stropindu-mi urechea: — Vă rog, ascultați-mă! E un secret teribil. L-am zărit... L-am văzut pe domnul Nemuro. Nu mint. De ce nu vreți să mă ascultați? Doar pe dumneavoastră vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Doar pe dumneavoastră vă privește... vreți să-l găsiți, nu ? Nu mă credeți ?... Și chiar dacă nu mă credeți, nu puteți să mă ascultați măcar? L-am văzut cu ochii mei. Nu i-am acordat nici o atenție lui Tashiro. Văzînd un taxi liber, i-am făcut semn. A oprit lîngă mine cu un scîrțîit metalic. Șoferul deschise ușa brusc, gata să mă doboare. Nici nu l-am invitat, nici nu l-am respins pe Tashiro, dar el s-a agățat de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dau seama că, de fapt, eu am fost cel care a confundat ordinea. Ce să-i faci? Cu atît mai mult cu cît Îmi primisem deja restul, nu văd de c& aș mai fi stat pe-aici. Am oprit un taxi albastru Închis cu partea de sus galbenă. Ușa automată se Închise scîrțind, de parcă era pe-punctul de a se dezintegra. În scrumieră mai ardea Încă țigara pe care o lăsase pasagerul dinaintea mea. N-am prea știut la Început unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i destul că mi-a dispărut cea de timp? Mă vor zidi Într-un perete al realității, exact ca mîna cea albă din restaurant. Din fericire, lumea cealaltă se afla În siguranță. Poate că am făcut bine că alesesem un taxi - vehicul la Îndemîna oricui. Am ajuns pe o stradă cu autobuze și am coborît din taxi În fața unui telefon public. Nu mi-a mai rămas decît numărul de telefon. Dacă nu voi fi cu băgare de seama, mi se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
realității, exact ca mîna cea albă din restaurant. Din fericire, lumea cealaltă se afla În siguranță. Poate că am făcut bine că alesesem un taxi - vehicul la Îndemîna oricui. Am ajuns pe o stradă cu autobuze și am coborît din taxi În fața unui telefon public. Nu mi-a mai rămas decît numărul de telefon. Dacă nu voi fi cu băgare de seama, mi se va Întîmpla exact același lucru ca și Înainte de curbă. Am ridicat receptorul și am introdus o monedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Crede-mă, dacă știa cineva ce se întâmpla în oraș în noaptea aceea, acela eram eu. Întâi am trimis una dintre mașinile miliției în patrulare, dar au văzut-o oamenii pe stradă și au răsturnat-o. Atunci am confiscat un taxi, cu taximetrist cu tot, am pus pe el o stație radio, un milițian în civil care știa să o folosească și doi oameni de-ai mei; umbla prin tot orașul și la fiecare 10 minute îmi raportau ce vedeau. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]