3,283 matches
-
-ți darul. 25. Caută de te împacă degrabă cu pîrîșul tău, cîtă vreme ești cu el pe drum; ca nu cumva pîrîșul să te dea pe mîna judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, și să fii aruncat în temniță. 26. Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo pînă nu vei plăti cel din urmă bănuț." 27. Ați auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu preacurvești." 28. Dar Eu vă spun că orișicine se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
că nu-și va pierde răsplata." $11 1. După ce a isprăvit de dat învățături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să învețe pe oameni, și să propovăduiască în cetățile lor. 2. Ioan a auzit din temniță despre lucrările lui Hristos, 3. și a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: "Tu ești Acela care are să vină, sau să așteptăm pe altul?" 4. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a auzit vorbindu-se despre Isus; 2. și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți, și de aceea se fac minuni prin el." 3. Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; 4. pentru că Ioan îi zicea: "Nu-ți este îngăduit s-o ai de nevastă." 5. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!" 9. Împăratul s-a întristat, dar din pricina jurămintelor sale, și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10. Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță. 11. Capul a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus la mamă-sa. 12. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, și s-au dus de au dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Plătește-mi ce-mi ești dator." 29. Tovarășul lui s-a aruncat la pămînt, îl ruga, și zicea: "Mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti." 30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, pînă va plăti datoria. 31. Cînd au văzut tovarășii lui cele întîmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. 32. Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
dat de mîncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit; 36. am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță, și ați venit pe la Mine." 37. Atunci cei neprihăniți îi vor răspunde: "Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, și Ți-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ți sete, și Ți-am dat de ai băut? 38. Cînd Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
dat să mănînci? Sau fiindu-Ți sete, și Ți-am dat de ai băut? 38. Cînd Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am îmbrăcat? 39. Cînd Te-am văzut noi bolnav, sau în temniță, și am venit pe la Tine?" 40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: "Adevărat vă spun că, oridecîteori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut." 41. Apoi va zice celor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și nu Mi-ați dat să mănînc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; 43. am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine." 44. Atunci Îi vor răspunde și ei: "Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță, și nu Ți-am slujit?" 45. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine." 44. Atunci Îi vor răspunde și ei: "Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță, și nu Ți-am slujit?" 45. Și El, drept răspuns, le va zice: "Adevărat vă spun că, oridecîteori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut." 46. Și aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
să ajungă cel mai tânăr condamnat în procesul Memorandului și să petreacă vreo doi ani într-o închisoare de stat. Apostol s-a născut tocmai în zilele când tatăl său aștepta, la Cluj, condamnarea. Până să se întoarcă Bologa din temniță, copilul a deschis ochii asupra lumii, îmbrățișat de o dragoste maternă idolatră. Lipsită de iubire, tânăra d-nă Bologa și-a găsit în copil o țintă de viață. Sufletul ei plin de credință în Dumnezeu a avut chiar momente de îndoială
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de fusta măicuței, așteptând parcă o minune îngrozitoare... Apoi trenul a sosit și s-a oprit scârțâind foarte urât, și dintr-un vagon s-a coborât Bologa, în haină neagră, cu capul gol și o barbă mare castanie, crescută în temniță, s-a uitat puțin la lumea de pe peron și pe urmă s-a repezit la micul Apostol, l-a ridicat și, în vreme ce oamenii strigau "trăiască", l-a sărutat zgomotos pe amândoi obrăjorii. Cuprins de o spaimă dureroasă, copilașul a început
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
caracter! Doamna Bologa plânse și-și frânse mâinile. Din discursul soțului ei înțelegea că i se cere să-și astâmpere dragostea de mamă, mângâierile și răsfățările. Totuși, se supuse fără murmur. Bologa, sărbătorit de o lume întreagă, martir, cu aureola temniței și cu barba impunătoare, i se părea un stăpân nespus de înțelept, căruia i se cuvine numai ascultare și supunere. Se resemnă deci să-și iubească puișorul în taină și să-și ferească mângâierile de ochii lui Bologa. În schimb
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
multe cuvântări jalnice. Pe urmă, câteva zile, Apostol a stat acasă. Nu mai plângea, dar ședea ceasuri întregi încremenit în fața unei fotografii care reprezenta pe tatăl său într-o poză dârză, amenințătoare. (Era făcută la Cluj, pe când se întorcea din temniță.) înainte îi fusese frică de fotografia aceasta. Acuma îl rodeau remușcări. Simțea împrejur întrebări fâlfâind cu aripi negre și nu îndrăznea să le privească. Își zicea mereu că n-a știut să-l prețuiască, își amintea îndrumările lui severe și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o limbă pe care al treilea de față n-o pricepe? Ar fi fost cuviincios? ― S-o fi trezit într-însul șovinismul tatălui său, că și ăla a fost turbat rău, zise Domșa, aprobând. A și stat doi ani în temniță, cu Memorandul... ― Urât e șovinismul, tată! vorbi Marta după un răstimp. Nu-i așa?... Omul să-și iubească neamul, firește, însă nu cu ură pentru celelalte neamuri, nu-i așa? Fraza aceasta i se păru avocatului atât de "adîncă", încît
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pomană. Și uite-așa, am ridicat-o cu mâna mea... Avea înlăuntru pătucean și măsuță și scăunel... toate ca pentru păpuși... Dar și omul mare se putea adăposti binișor. Acuma e goală. Dumnealor o păstrează, cum s-ar zice, ca temniță pentru ofițeri, și de aceea stă mereu pustie. Numai vreo săptămână a stat, astă-toamnă, când erau aici bosniacii, un stegar tânăr de tot, cine știe pentru ce vină. De atunci n-a mai călcat nimeni... Apostol nu-și mai putu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai potolit, bătîndu-l pe umăr. Când ți se îmbie o portiță de scăpare aproape sigură, n-ai dreptul să te codești, nu ți-e permis!... Am fost și eu în situația ta, poate puțin mai ușoară... puțin... Vedeam spânzurătoarea în temniță, da... și știu că moartea, când o privești prea adânc și îndelung, începe să te ademenească. Dar trebuie să te smulgi din ademenirea ei, Bologa, căci orice viață e mai bună ca moartea!... Ți-am spus și altă dată... Viața
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
suferințelor, se prăbuși în genunchi, sărută cu lăcomie crucea, își ascunse obrajii în cutele patrafirului și izbucni într-un hohot de plâns înăbușit. Pieptul i se umflă sub puterea loviturilor inimii rănite în care sângele se zvârcolea ca într-o temniță de plumb. Șiroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafirului îmbibat cu miros de tămâie, ca un râu desfundat de o furtună năprasnică. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale și mângâietor, i se strecura sfios în suflet
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
stelele se-nhamă La carul lunei blonde. Prin vămile veciei Nici vremea nu le trece cu visele mândriei, Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies. Prin aerul de noapte, puternic, rece, des, A lunei adormite pătrund razele rare În temnița din pieptu-mi trezind gândiri amare. Când somnul frate-al morții, pe lume falnic zace Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece, Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce trec în vale Cântând, vuind, certîndu-se și toate Aspirând la un lucru, care-n veci Nu poate fi a lor-eternitatea. {EminescuOpIV 87} DEMONISM O raclă mare-i lumea. Stele-s cuie Bătute-n ea și soarele-i fereasta La temnița vieții. Prin el trece Lumina frântă numai dintr-o lume, Unde în loc de aer e un aur, Topit și transparent, mirositor Și cald. Câmpii albastre se întind, A cerurilor câmpuri potolind Vânăta lor dulceață sub suflarea Acelui aer aurit. Acolo stă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Școala continuă să secreteze cantități enorme de plictiseală. Nu poți deveni înțelept stocând și rumegând doar gândurile altora. Școala reușește tot mai puțin să-i învețe pe tineri semnele de circulație ale vieții. Spiritele creatoare simt școala ca pe o temniță. Spiritele interogative fascinează tineretul. De pe la 3-4 ani, copiii își întrerup educația pentru că încep să se uite la televizor. Școala continuă să formeze categorii, nu exemplare. Orice suflet este adorabil, dacă tragi la timp de struna necesară. Dialogul ne-a împins
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oameni dau totul și nu cer nimic. Iar ceilalți procedează invers. Bătrânețea cea mai cumplită e aceea în care nu mai ai nimic de apărat. Personalitatea se conturează dialogând cu propriile i grimase. Interiorul și-l structurează fiecare cum poate : temniță sau agoră. Forța este cel mai convingător profesor de democrație. Omul comun este implantat în relativ. Și în banal. Naivii nu reușesc să se mai trezească din râs. Nu poți fi receptat ca artist în absența unor dereglări estetice, vestimentare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu doi frați Paleologul - Pavăl și Manoil. Acum am să-ți spun pătărania cu Gheorghe zlătar, tatăl lui Enachi zlătar. De la mine ai dezlegare deplină, vere. Păi Enachi zlătarul a fost trimis de vodă Eustratie Dabija la ani grei de temniță, pentru că nu știu cum a ajuns dator lui vodă cu 1000 de taleri. Dar tatăl său, Gheorghe zlătarul, face el cum face și îi capătă de partea sa pe: “David starostia de neguțitori, și Tudori cămănariul cu Dumitrașco brașoveanu și alți negustori
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Tu ai băgat de seamă că vodă povestește toată tăreșenia furtului? O ia de la capăt și o duce până la coadă. În final, spune: “Deci și domniia mea, adeverind așea, într-acesta chip, povestea lor, am pus pre Martin Panica la temniță ca să plătească caii păgubașilor ; și neavînd altă nimcă , fără numai... vie în Miroslava, s-au rugat dumisale hatmanului Buhuș să cumpere viile și le-au cumpărat”. Vodă merge până acolo încât spune: “Cînd au fost în zilele lui Dumitrașco vodă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi." 25. Împăratul lui Israel a zis: "Luați pe Mica și duceți-l la Amon, căpetenia cetății, și la Ioas, fiul împăratului. 26. Și spuneți: "Așa vorbește împăratul: "Băgați pe omul acesta în temniță, și hrăniți-l cu pîinea și cu apa întristării, pînă mă voi întoarce în pace." 27. Și Mica a zis: "Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!" Apoi a mai zis: "Voi, toate popoarele, auziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
mine, și a fugit afară." 19. După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: "Iată ce mi-a făcut robul tău", stăpînul lui Iosif s-a mîniat foarte tare. 20. A luat pe Iosif, și l-a aruncat în temniță în locul unde erau închiși întemnițații împăratului; și astfel Iosif a stat acolo, în temniță. 21. Domnul a fost cu Iosif, și și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniței. 22. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]