3,082 matches
-
pentru ca acolo ritualul redundanței prin „și“ ori „sau“ să te întîmpine intact. Din acest motiv, ce izbește e disproporția dintre carcasa semantică a cuvintelor și firul lor logic. Sunt prea multe vorbe pentru prea puține sensuri, iar cauza stă în ticul verbal al conjuncțiilor de coordonare. Literele se leagă ca un sînge a cărui densitate amenință să blocheze curgerea, de aceea gîndirea autorului nu înaintează, ci stă pe loc, rotindu-se în jurul unor expresii sinonimice. Spune același lucru de cîteva ori
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
care și le ține sub control în scris. În textele în discuție nu e însă vorba doar de asemenea accidente inevitabile. Am cules, din înregistrările ședințelor din 20 și 21 decembrie 2005, cîteva exemple de transformări: la transcriere dispare adesea ticul deci, repetat de mai multe ori în același enunț; conjuncția compusă ca să, din subordonările marcate excesiv (și caragialesc) - "riscăm ca să nu mai poată..." -, este redusă benefic la să; la legarea numeralelor de substantive ("231 prezenți") este introdusă, potrivit normei, prepoziția
Oralitate parlamentară by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10887_a_12212]
-
drept „depresie legitimă” - e, de fapt, o nevroză complexă, menită să dea originalitate personajului central. Nu nebunia îl caracterizează, așadar, ci mai degrabă un soi de inadaptare premeditată la toate nivelurile socialului. De mic, Braia își inventează tot felul de ticuri și fobii capabile să-i exprime cât mai radical diferența față de ceilalți. Egoismul și cruzimea cu care își concepe și își joacă rolul, dublate de o sensibilitate ultragiată, în permanentă căutare de afecțiune, fac ca acest simulacru de alienare să
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
frază despre Liliecii sorescieni atinge, în neîndemânarea ei, culmea: "La Lilieci e o carte tânără, echivalentul răzbirii la niște izvoare mult căutate, al izbăvirii de existențialemele cam prea lesnicioase câteodată, produse ale unui mod de meditare ce amenința să devină tic." (p. 65). Iar dacă un peisaj "se brobonează cu dramele învăluite pe care le-a adăpostit" (p. 75), "dispoziția, de sorginte romantică fără îndoială, de a debita năstrușnicii" (p. 82) e o adevărată perlă de umor involuntar. Mănoasele virtualități, principiul
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
eroilor unui ținut de verdeață și răcoare, reeditat după aproape zece ani, dă o senzație puternică de viață, ilustrând la maximum posibilitățile și consistența iluziei realiste. Eroii, inclusiv cei cu ghilimele, sunt tridimensionali, acțiunile și limbajul lor, faptele și gesturile, ticurile caracterizante scoțându-i în evidență de parcă nimic nu i-ar fi mai ușor autorului. Radu Aldulescu a fost de la bun început un romancier de vocație, nu doar de aspirație; însă rămâne oarecum surprinzătoare această prospețime păstrată de la un roman la
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
despre un protagonist) nu e sub nici o formă un aheu de acum câteva mii de ani, ci un individ al zilelor noastre, cultivat, cunoscându-i inclusiv pe Pound și pe Eliot, pentru care expresia oblică a crizei a devenit un tic existențial. Angoasele sunt rezolvate prin recurs la arhetipuri. (Jung proceda invers, pentru a le defini). Liniștea sufletului presupune o bătălie prealabilă: „Adulmeci plaja Ilonului, spuma sângelui,/ Bolborosește și în ochii voștri, limpezi de umbră/ Călcăm nisipul prăfuit/ Noapte uitată, coifuri
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
se contopesc, se confundă, - de cele mai multe ori, eroii nu disting, nu separă lucrurile, percepând lumea într-o nediferențiere de început de lume... O plasticitate extraordinară. Ideile, noțiunile sunt expuse prin comparații surprinzătoare. După fiece mișcare sau gest, urmează, ca un tic: "Ai fi zis că..."... "ca și cum"... într-o permanentă sforțare de a spațializa expresia ori gândul. Și toți eroii cărții se deplasează dintr-un loc în altul ca la comanda unui Jucător suprem care îi trage de sfori, conducându-i ca
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
de exorcizare: sublimarea, refularea, defularea, mijloacele de apărare, întoarcerea refulatului, complexul lui Oedip și complexul castrării, regresia la stadiile copilăriei și fixarea pe stadiul anal al libidoului - alături de atîtea alte expresii ritualice ce conțin articolul de credință psihanalitică - ne deveniseră ticuri lexicale menite a ne arăta zelul neofitic. Toate formulele aveau pentru noi rolul unui veritabil șperaclu, spărgînd enigma psihicului și dîndu- ne posibilitatea de a pricepe orice conduită, oricît de aberantă. Ne credeam niște inițiați în stare să descîlcim meandrele
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
care premisa și concluzia ajung să se confunde: Am citit recenzii în care clipurile din cartea de față erau comparate cu schițele lui Caragiale. Da, așa-i, Gheo e noul Caragiale." Urmează demonstrația: "Aproape maniacal de atent la gesturile, mimica, ticurile omului de pe stradă, expert în a reda situații banal-excepționale, un extraordinar creator de dialoguri care-ți răsună în urechi imediat ce le-ai cules cu ochii de pe pagină..." Se revine rapid la concluzie: "Curat Caragiale updated!" Deși nu mai era nevoie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7586_a_8911]
-
el e șeful" (varianta Don Juan, cu eroina Cici) - sau, eventual, că el e zeul (varianta Amfitrion). De la simplul stăpîn la zeu, deosebirea nu e de poziție (în orice sens la care ne putem gîndi) sau de scenariu - nici măcar de ticuri lexicale ("he-he", "oho", "ehei" sînt formele comune și omniprezente de exprimare a emoției pentru personajele masculine brebaniene). Deosebirea stă, mai degrabă, în băuturile de pe etajera barului și în parfumurile de pe aceea din baie... și, bineînțeles, în hainele din șifonier. Zeul
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
ar fi "mai an": "niscai lorzi invitați acasă la "Omenia", mai an" ("Evenimentul zilei" = EZ 2327, 2000, 10). (Fenomenul de multiplicare a expresiilor impreciziei prin pătrunderea registrului colocvial în scris se constată și în cazul altor forme populare devenite adevărate ticuri stilistice în presa actuală, precum niscai, oarece ș.a.). Avantajul lui mai din construcțiile citate (care, ca formule fixe, refuză analiza logică și nu pot fi pur și simplu substituite: mai ieri nu se "traduce" prin cam ieri), e că nu
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
prin jocul inteligent al actorilor. Tudor Tăbăcaru/ Horst, în mod evident decăzut dintr-o condiție mai favorizată, cunoaște plăcerea meditației și are ambiția redactării și chiar publicării unui jurnal. Ovidiu Crișan/ Lothar, personalitate mai ștearsă individualizată de interpret printr-un tic, se limitează la voluptăți carnale, amăgindu-se cu un erzaț - femeia gonflabilă. Pensionarilor acestui azil de noapte din Germania unificată le sînt juxtapuși părinții intelectuali, nu întîmplător eternizați la cină căci ei toate trăirile și le raportează la apetit - fie
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
Cronicar Un sfat Sunt rari publiciștii români de azi care să nu aducă vorba, una-două, despre Caragiale și lumea lui, în care văd asemănări frapante cu a noastră. Este aproape un tic. Atât că mult invocatul clasic nu prea este și recitit de toți care îl invocă. Iar pe amintirile vechi de lectură nu te poți bizui totdeauna. Se învălmășesc până la confundare, trădează. O recitire a operei nu strică înainte de a face
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
acceptând ca pe un rău suportabil, dar în momentele de încredere, când gesturile devin reflexe, el schițează aproape întotdeauna o încercare de a-și deschide gulerul cămășii, smucind apoi într-o parte și în alta sufocantul gât-legău, în acest inofensiv tic refugiindu-se și răzbunându-se toate tensiunile strângerii de cheutori, asumate, îndurate totuși cu un stoic orgoliu invers, cerut de respectarea protocolului”; ideea portretului scriitorului și a analizei operei este lipsa protocolului, refuzul său, eliberarea de orice convenție străină unei
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
adolescentelor devenite mame. Juna Juno se decide să renunțe la avort după un scurt moment de confuzie în care apare mai mult spre amuzament și o spînzurătoare și o necreditabilă instituție care facilitează avorturile și unde viitoarele ex-mămici își expun ticurile nervoase pînă la "simt enorm și văd monstros". În schimb, Juno dorește să-și încredințeze copilul unei familii perfecte ilustrate ca în reclamele cu zîmbetul pînă la urechi de Vanessa Loring (Jennifer Gardner) și Mark Loring (Jason Bateman), ultimul "compozitor
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
simplu Statele Unite, iar siguranța și rotunjimea americană s-au pierdut? într-un articol despre locuțiunea adjectivală "așa-zisul"/"așa-zisa", Andrei Cornea devine un adevărat maiorescian al timpurilor noastre. într-o lume a aproximării, în care a devenit aproape un tic relativizarea, imprecizia și ambiguitatea, nimic nu mai este ce pare a fi. De aici tendința comentatorilor de a-și lua precauția lui "așa-zis". Nu se poate ști totuși dacă e o vină a acestora, a comentatorilor sau dacă nu
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
Statutul personalului didactic. Dintre bolile incompatibile cu funcția didactică menționăm: schizofrenia, tulburările de afectivitate, de vorbire, de personalitate, de identitate și preferință sexuală, tulburări delirante persistente, tulburări anxioase fobice, tulburări mentale și de comportament induse de consumul de substanțe psihoactive, ticuri (motor, vocal cronic sau asociate), epilepsie, Parkinson, bolile neurologice ale sistemului nervos central sau ale sistemului nervos periferic asociate cu deficiențe de auz, de vedere sau motorii grave. Incompatibilitatea este stabilită prin încheierea unei fișe de aptitudine de către medicul specialist
Agenda2003-52-03-scoala () [Corola-journal/Journalistic/281881_a_283210]
-
bine mai tîrziu decît niciodată (,numai în pielea lui să nu fii", spunea altcineva). Cronicarul se aștepta însă ca o dramă atît de puternică, un asemenea conflict cu sine însuși să-l facă pe S.A. să scrie mai firesc, fără ticurile de belfer de tip egoistoria și altele asemenea, bune pentru aruncat ca praf în ochii studenților. Se mai aștepta ca, dacă tot își recunoaște o vină, S.A. să n-o întoarcă de parcă ar aștepta aplauze (unii, mai slabi de înger
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
nu e așa. S.A. își anunță intenția de a publica curînd-curînd mărturisirea într-un volum colectiv despre Cum era? în comunism, alături de texte ale unor oameni pentru care, cum să spunem, lucrurile erau ceva mai inconfortabile. Simplu cinism? Tupeu? Alt tic de belfer (să nu rămînă nimic nevalorificat, să crească lista de publicații)? Spirit practic american (faci ceva rău, scrii o carte, faci un film și devii mare vedetă mediatică)? O perioadă de ispășire și de retragere ar fi fost binevenită
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
de aceiași omoplați, care gândesc în același timp, dar cu noțiuni opuse. Ei se duc în cârcă unul pe altul, făcând gesturi neașteptate, ciudate, încercând să scape de povara celuilalt. Ieșirile la rampă sunt hazlii, încărcate de tot felul de ticuri, frustrări și sentimente contradictorii. Piesa bufă în care evoluează Dimitrie și Falsul Dimitrie pare să nu aibă nici început, și nici sfârșit. Poetul însuși e personaj insolit, cu personalitate scindată și reacții neașteptate, oscilând între râs și plâns, între sincopă
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
portretul caricat, cu amestecul ironiei, puternic vizualizat ca trăsături fizice și gestualitate. Totul e deformat à la Urmuz, în linii și sonorități de un grotesc șocant: Are o gură de aur tăiată cu sapa și cu sonorități de megafon... cu ticuri și cu fraze automate, ca un disc răgușit... iar coardele sale vocale se aud ca o liră bântuită de grindină. Capul său cam pătrat e căptușit pe dinăuntru cu o seamă de oglinzi concave, care au darul să denatureze iremediabil
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
li se acordă atributul de harnici”, acesta fiind destinat doar „oamenilor din popor, cu care Creangă s-a simțit totdeauna solidar”; sau că „scriitorul se face purtătorul de cuvânt al maselor, râzând de cusururile altora și chiar de ale lui”, ticuri frecvente la începutul anilor ’60, care pun în dificultate anumite pasaje, dar care ne oferă azi posibilitatea să intrăm în atmosfera unei epoci tulburi, încă datoare compromisului ideologic. Ele însă nu diminuează decât în foarte mică măsură consistența studiului, care
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
unor astfel de scrieri satirice ale înaintașilor (Caragiale, Delavrancea, Vlahuță etc.), ducînd-o spre culmea izbînzii. Profesorii, abuzați de meseria lor pe care nu o iubesc, practicînd-o mecanic plictisiți, sînt mai toți, figuri ridicole, autorul știind să le surprindă magistral comportamentul, ticurile, izbutindu-i, ca niciodată altcîndva, portretele lor mai ales în ordinea morală. Iată-l pe profesorul de desen Frunză: "Bun gospodar (căci numai lavaliera evoca legăturile lui cu arta), cînd erai cu dînsul pe stradă trebuia să te oprești la
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
exil: Vintilă Horia. Am făcut acest inventar nu pentru a calcula procente și ponderi în volumul de față, ci pentru a vedea cât de firesc se înscrie Mihai Cantuniari într-o tradiție a genului. El are exact motivațiile, obiectivele și ticurile scriitorilor care ambiționează să țină un jurnal. De unde vine atunci diferența? Bărbatul cu cele trei morți ale sale e atipic prin luminozitatea și căldura paginilor sale. De regulă, amintirile din copilărie sunt scăldate în această lumină solară, asociate fiind cu
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
acesteia (Ioan Căianu - Dans din Nires, Francois Rouschitzki - Chanson vallaque, George Enescu - Lăutarul). Apropo de Liviu Marinescu: fostul student al Academniei de muzică din București devine neîndoielnic una dintre vocile cele mai autorizate ale muzicii americane, de la care preia unele ticuri și formule componistice, dar și tupeul de a distila varii detente creatoare, într-un tot în care orice este posibil. Și cum nici "Forfest"-ul nu emană prea multe imposibilități, am asistat la momente (e drept, nu prea multe) de
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]