541,899 matches
-
cartea, - cineva mi-a luat-o înainte. Și era ultimul exemplar! îmi spune cu regret vânzătoarea, asigurându-mă că îi va mai sosi un transport săptămâna următoare. Se vinde ca un roman polișist, ține să sublinieze, garantându-mi că între timp îmi va reține un exemplar, - văzuse după figură necazul meu de a mi se fi suflat de sub ochi tipăritura proaspătă... Nu-i nimic. Voi aștepta. De câte ori dau prin piață, întreb - încă n-a venit, - zilele viitoare!... După un timp, când
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
între timp îmi va reține un exemplar, - văzuse după figură necazul meu de a mi se fi suflat de sub ochi tipăritura proaspătă... Nu-i nimic. Voi aștepta. De câte ori dau prin piață, întreb - încă n-a venit, - zilele viitoare!... După un timp, când aproape că și uitasem de carte, vânzătoarea mă cheamă triumfătoare și mi-o arată: nici nu-i așa de scumpă: patru mii de lei mai puțin de 100... Din tot Talmudul, știu pe dinafară de la Belulică Zilber, prietenul meu
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
repede (iar tematica e atât de generoasă!) lăsând senzația de cuprins alcătuit în grabă. Și cu această remarcă, de care poate nu e neapărat necesar să se țină seama, trec la câteva probleme mai generale. Un terorism mic De ceva timp mă obsedează o serie de întrebări. Dacă s-a tot scris despre subiecte, teme, motive mari și poezia și-a permis în sfârșit să fie și minoră, până unde se poate merge în această direcție? Dacă nu se mai scrie
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
moment dat, Andrei Peniuc face și el un timid pas înspre ideea utilitaristă a lui Urmanov. Discursul poetic încearcă să întrețină un dialog eu-tu în care cititorul/ascultătorul ar trebui să fie beneficiarul energiei micilor poeme și, în același timp, să-i (re)transmită, la rându-i, emițătorului dovezile prezenței sale și ale implicării. Spre deosebire însă de Urmanov, Andrei Peniuc este mult mai reținut și mai precaut, nu merge prea departe cu utilitarismul brut ci îl camuflează într-o
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
porii spre concretețe, pofticios de viață, Cristian Simionescu nu și-a abandonat aspirația spre spiritualizare. Tocmai în virtutea unei asemenea aspirații proprii „nebunului”, dar improprii bufonului, înțelege a se dezice la un moment dat de ultimul: „O trupă de bufoni tot timpul se hîrjonește/ în spatele meu, mereu mă-ndeamnă să beau absintul/ dintr-o sită./ Cînd mă-ntorc un semn de mulțumire să le dau,/ Bufonii se evaporă. Himere/ pe care vrei să le îmbraci cu țoale omenești/ și ele chiar de
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Georgeta Drăghici Revenirea în țară a poetului Ilie Constantin coincide și cu o dorință de întoarcere la scrisul în limba română, după ce, timp de peste două decenii și-a adaptat gîndirea poetică și expresivitatea la alte rigori lingvistice. Interesant e că încercarea de refacere a legăturii cu literatura română seamănă cu felul în care a intrat în literatura franceză în 1983 (cu volumul „L
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
dincolo de Universitate? Rezultatele ar fi putut avea efecte benefice... Cel puțin într-o diminuare a glasului unor neofiți - cu înfăcărări patriotarde senatoriale televizate - care apără „puritatea” limbii noastre de astăzi. Spunem și noi - ca și domnul Nicolae Manolescu, acum cîtva timp - „ascultați-i pe lingviști!” Ei știu... Numai că lingviștii nu știu întotdeauna (sau nu reușesc) să-și facă auzită vocea... Alt caz - de-a dreptul bizar - ni-l oferă, tot în cadrul Universității din București, catedra de Filologie Clasică. Această înaltă
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
o teză nouă, convingătoare, cu privire la Eliade și la opera științifică a acestuia. Studiul, care nu e doar un simplu comentariu al manuscrisului și al metamorfozelor acestuia, pornește de la teza de doctorat susținută de autor la Universitatea de Vest, publicată între timp și premiată de AER la secțiunea de eseu la tîrgul de carte de anul acesta. „Năzuința mea - spune Marcel Tolcea - este de a demonstra că există un Eliade bifrons: unul ce se exprimă cu uneltele științei religiilor și un altul
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
și inteligență de un scriitor care privește lumea cu ochii lui I.L. Caragiale și gîndește literatura cu mintea lui Mircea Eliade. Nu știu în ce măsură aceste schițe și povestiri publicate la aproape două decenii de la presupusa lor redactare au suferit în timp modificări stilistice și/sau de conținut (cel puțin la nivelul expresiei se pot bănui unele intervenții pe text pentru că există formulări neobișnuit de fruste, imposibil de imaginat în climatul literar al anilor ’80, aflat într-o luptă permanentă cu cenzura
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
Enăchiuc, dl Neagu Djuvara abia a găsit doi specialiști dispuși să apară la televiziune. În scris, dl Babeș e aproape un pionier, după ce Observatorul cultural și România literară au semnalat, dar nu prin pana unor istorici, aberațiile cu pricina. Între timp, România Mare continuă a oferi spațiu halucinațiilor tracomane ale lui Ion Gheorghe (curios, poetul e ignorat de dl Săvescu et. comp.) care are în pregătire o nouă carte, un „memoriu științific (sic!)”, intitulat Tărtăria - Preistoria Secretă. l În Dilema din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
că una din cauzele penuriei de teribiliști în România constă în faptul că generația ’60 (o fi fost ea, dacă o fi fost, teribilă, dar astăzi...) n-a murit de tot, în ciuda vîrstei înaintate... Aveți puțintică răbdare, colega! Totul la timpul său. Alta e partea proastă: nu știm ce vom face cu „publicul” României literare despre care dl C.R. scrie cu mare dispreț în Evenimentul zilei. „Nici nu e prea greu să șochezi un astfel de public”, scrie el în legătură cu o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
iubite în lumea sportului -, schema tactică a funcționat ireproșabil, pasele au mers ca la Real Ma... pardon?, preluările, driblingurile, fentarea adversarilor și dominarea au fost superbe... A lipsit șansa și mai ales înțelegerea schemei tactice de către spectatorii care fluierau tot timpul. Probabil s-a făcut o selecție drastică a celor vreo 15.000 de spectatori, criteriul de bază fiind habarnismul lor în fotbal, și duși pe stadion sub amenințarea armelor... Dar să nu fim răi, ci realiști: trebuie să-i înțelegem
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
de criză și romane în vogă”, sub titlul, ironic, “Déprime grave chez les cadres”4, dar e drept că nu citise la vremea aceea decît primul roman al scriitorului. Nișa tematică aleasă nu părea să cîștige o miză majoră în timp. După 1998, însă, era clar că încadrarea devenea restrictivă și că Michel Houellebecq înțelegea să-și încarce ficțiunile cu gloanțe cît se poate de adevărate. Astfel că, în urma unui scandal ce nu se poate spune că n-ar avea nimic
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Varahia,/ pe care l-ați ucis între templu și altar.// Apoi ne-am smuls/ unul din altul/ ca două săbii/ și ca două națiuni de grauri/ și astfel am intrat în Veneția.// era sînge pe străzi/ soarele se înălțase/ era timpul/ de-aceea împodobindu-l cu pene și flori/ am dat drumul violoncelului plin cu lacrimi pe apă” (Veneția). Abil regizor al „stării de poezie” care poartă normele sale inexorabile, Ion Mircea o extinde în direcția dublu profitabilă a belșugului de
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
un borcan cu ploaie o mică făptură aidoma ei/ dar nu mai mare decît un ciorchine de strugure./ cornul încă moale/ și transparent departe de a fi/ o lance e încă bont pe frunte. ea simte primejdia/ de altfel e timpul să se întoarcă. dincolo de ușă/ înaltă și bombată ușor o altă ușă: tapiseria” (Poveste cu licornă). Sub presiunea inefabilă a atîtor materialități străbătute de empatie, poetul ajunge a-și suspenda eul. Generos, acordă întîietate obiectelor precum și privirilor celuilalt, care se
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
din trup/ trenul trece prin mine pe lîngă mine.// bărbatul este aici/ femeia nu este niciodată cu totul aici/ ea întrece-n/ viteză viteza:/ instantanee de-a pururi ca frumusețea.// Femeia e fascinată/ de spatele bărbatului// cum el aleargă în timp/ interiorul lui/ ca un copil care și-a scăpat în praf ochelarii/ rămîne în urmă” (ibidem). Modificîndu-se văzînd cu ochii, măștile lumii se vădesc a fi purtătoare ale unei forțe care nu se mulțumește cu acest proteism fabricitant, care vrea
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
ca un turn (îi era imposibil să se miște în costumul lui de carton) în fața acestei mulțimi de fete frumoase și de mic-burghezi serioși care izbucneau în rîs și aplaudau rîzînd, era rigid ca Savonarola, fantast și pur.» În scurt timp, toată lumea e pasionată de arta primitivă. Marcel Iancu desena, crea măști, Tzara scria «poeme negre», cu cîteva împrumuturi amuzante din limba română. Căuta peste tot texte de origine africană, din Madagascar și din Oceania, pe care le-a folosit apoi
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
a atinge o dimensiune internațională. În euforia de la Zürich, unde se vorbeau toate limbile, Tzara se și vedea în fruntea unei adevărate avangarde europene. La asta visa, așezat la terasele cafenelelor și de aceea își petrecea o bună parte din timp scriind scrisori. Într-un document redactat în 1922 pentru colecționarul Jacques Doucet, Tzara scrie: «Corespondam cu A. Savinio, care locuia pe atunci împreună cu fratele lui, F. de Chirico, la Ferrara. Prin el, adresa mea s-a răspîndit în Italia ca
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
O adevărată bombă, azvîrlită de un tînăr cu un tupeu de necrezut. Nu duce lipsă de nimic: violență, provocare, sfidare. După o scurtă trecere în revistă a experiențelor artiștilor contemporani, Tzara definea ce înțelege prin spirit Dada, lăudînd în același timp răsturnarea valorilor consacrate. Niciodată pînă atunci protestul Dada nu fusese formulat cu atîta claritate și forță. Elogiu al purificării prin vid și al spontaneității artistice, acest text a devenit un clasic al rebeliunii violente. Un lucru însă e limpede: apelul
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
egalat danezii, aici mă despart de majoritatea comentatorilor de sport. Elvețianul n-a prelungit prelungirile fiindcă așa au vrut mușchii lui de hoț și sforar, ci pentru că și în cele patru minute peste cele 90 ai noștri au tras de timp cît au putut. Să ne amintim numai cîte zeci de secunde i-au trebuit lui Dorinel Munteanu pînă a găsit mingea de la cornerul dinaintea egalării fatale. Că înainte de gol și-a potrivit mingea cu mîna danezul coșmarurilor noastre, sînt de
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
și ea mutilări peisagistice... IK: Din păcate, da. Numai că o parte a litoralului albanez era interzisă accesului public din teama obsesivă a puterii că oamenii ar putea fugi. Așa încît o considerabilă porțiune a țărmului era rezervată armatei! În timp, ea a ocupat și cele mai frumoase zone de pe litoral. După căderea comunismului, s-a întîmplat un lucru paradoxal. Tocmai prezența armatei a fost cea care a ferit litoralul albanez de degradarea prin construirea hotelurilor de beton și a unor
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
colocviu, cu discursul său despuiat de orice ornamente stilistice, dar avînd o aproape insuportabilă încărcătură afectivă. Am avut impresia că scriitorul s-a confesat în public. * Rodica Binder: În intervenția dumneavoastră ați evocat două amintiri antagonice: cea a experienței din timpul serviciului militar (de ofițer instruit să ucidă), cea din perioada stagiului medical, menit să salveze vieți omenești. De o parte răul, de cealaltă binele. António Lobo Antunes: Ce e binele, ce e răul? RB: Simplificator, simplist ar fi: a distruge
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
mare tragedie, spunea el, era cea a patului conjugal. Și cred că într-o anumită măsură avea dreptate. Trebuie să relativizăm lucrurile, pentru că, pe deasupra, amintirea este în general milostivă. Amintirea pe care o păstrezi anumitor lucruri se îmblînzește odată cu trecerea timpului și devine aproape plăcută. Nu știu...Încerc să lucrez în întuneric. Cînd scriu, am impresia că stau cu fața către perete și că hîrtia este de cealaltă parte a zidului, și nici nu știu dacă scriu pe ea sau nu
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
scriu, am impresia că stau cu fața către perete și că hîrtia este de cealaltă parte a zidului, și nici nu știu dacă scriu pe ea sau nu. Nu-ți vezi nici mîna. RB: Spuneați că amintirea îndulcește lucrurile odată cu timpul care trece. Dar nu cumva prin aceasta ea și tabuizează anumite fapte, ușurează un proces de refulare? Și nu cumva literatura poate avea un efect eliberator, chiar sau tocmai atunci cînd ea se referă la unele atrocități? ALA: Ca un
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
da voce celor care nu au voce, căci scrii și pentru ei așa cum scrii, și pentru morții tăi, dar și împotriva morții (...). Nu știu. Știi, cînd scriu, nu-mi pun probleme. Sînt atît de absorbit de carte, încît nu am timp să-mi pun probleme de ordin teoretic. Tot ce pot face este să încerc să scriu cît mai bine cu putință. A-mi pune astfel de probleme îmi ridică mereu noi dificultăți în cale, îmi creează îndoieli. Iar problema mea
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]