5,613 matches
-
citează pe Sir John Mandeville, care în lucrarea "Voyages and travels"594 arată: "Acest împărat (al Cattay-ului sau al Chinei) poate cheltui cât îi place, nelimitat, căci el nu depinde de nimeni și fabrică bani numai din piele sau hârtie tipărită. Când acești bani au circulat atât de mult încât încep să se uzeze, ei sunt aduși la vistieria împăratului și se iau bani noi în locul celor vechi. Acești bani circulă în toată țara și prin toate provinciile sale... banii nu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
a citit-o. Mihai Dalea, din Comitetul Executiv, a făcut un raport negativ, din câte am aflat. Vreau să spun că nu aveam nimic concret, dar, oricum, a început iarăși să-mi fie teamă că n-am să văd cartea tipărită. Era o treabă foarte obscură. Mai era pe atunci la cenzură o doamnă Docsănescu, care m-a ajutat foarte mult. C.Ș.: Te referi la perioada de dinainte de „desființarea” cenzurii. A.B.: Da. N-am cunoscut-o decât după „desființarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
am aflat de la cineva că e „foarte sus”. Am vorbit cu un cunoscut de la editură și l-am convins să-mi umple o geantă cu cărți de la tipografie. Nici nu mă mai interesa ce se întâmplă mai departe. O văzusem tipărită. M-am dus în stradă, l-am sunat pe Sântimbreanu și l-am întrebat: „Domnule Sântimbreanu, pot să vă dau un autograf?”. La care Sântimbreanu: „Dar de unde ai făcut rost?”. I-am răspuns: „Păi, suntem în Balcani, unde tout est
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
excursiilor În țară și Basarabia antrenând sute și sute de vizitatori pelerini și excursioniști. Numele Îl aflăm pe numeroase Diplome de Onoare, plăci comemorative, monumente, la intrarea În biserici, pe frontispiciul școlilor și edificiilor culturale. Rămâi uimit de opulența materialelor tipărite - articole de ziar, reviste, cărți de dimensiuni monumentale, poezii. Multe versuri sunt puse pe note și circulă ca folclor. A avut o impresionantă corespondență cu personalități politice, scriitori, poeți, oameni de știință, Învățători de țară și profesori universitari. Unele versuri
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
este tradus Taras Șevcenko în România (de Victor Tulbure, Ion Cozmei și alții), Eminescu se bucură de aceeași atenție din partea traducătorilor în limba ucraineană? V.T.: Da. Eminescu a fost tradus nu mai puțin decât Taras Șevcenko. Atâta doar că plachetele tipărite nu sunt atât de solide precum sunt cărțile lui Taras Șevcenko, traduse în română de Victor Tulbure și Ion Cozmei. E vorba doar de niște plachete mai subțirele sau de grupaje de versuri publicate în diverse reviste. De fapt, prima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pentru că nu au conștiință, sfinții pentru că au prea multă", spunea Petre Țuțea. Ești autor de cărți, ești editor și te întreb: în secolul acesta bolnav, tehnicizat până la refuz, guvernat de mari inechități sociale, ce nevoie mai are omul de carte tipărită? L.V.: Fără carte tipărită, nu avem identitate. Fie ea Biblia, cartea de imobil sau cartea de vizită! V.P.: După 16 ani de directorat la MLRI (1991-2007), ai spus: "las locul unei echipe mai tinere, mai dinamice, iar eu mă întorc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sfinții pentru că au prea multă", spunea Petre Țuțea. Ești autor de cărți, ești editor și te întreb: în secolul acesta bolnav, tehnicizat până la refuz, guvernat de mari inechități sociale, ce nevoie mai are omul de carte tipărită? L.V.: Fără carte tipărită, nu avem identitate. Fie ea Biblia, cartea de imobil sau cartea de vizită! V.P.: După 16 ani de directorat la MLRI (1991-2007), ai spus: "las locul unei echipe mai tinere, mai dinamice, iar eu mă întorc la lectură, proiecte, scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la intrare, nici unul nu va îndrăzni să fure, e adevărată. Se pot oferi coșuri, hărți sau cupoane. Într-un magazin aranjat cu gust din Manhattan, Takashimaya, portarul îmbrăcat în uniformă oferă o broșură cu numere de telefon de la magazin, bine tipărită și în format de ediție de buzunar. Chiar lângă ușă, în partea dreaptă, în zona de tranziție, este un stand cu flori. Când intri le vezi cu coada ochiului, dar de obicei nu te oprești - dar te gândești: Hmmm, flori
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Johnson voia să le scoată în afara legii, ca să facă din America o țară mai frumoasă. Astăzi, în America post-alfabetizată, afișierele sunt forma de exprimare comercială cea mai incitantă vizual, cea mai inventivă și mai inteligentă. Sunt mai șic decât reclamele tipărite, mai atrăgătoare decât reclamele TV și mai fluente în comunicarea prin imagini decât tot ce se poate vedea pe internet. Unele afișiere sunt pentru reclamele tipărite ca MTV-ul pentru televiziunile de rețea - vârful de lance, laboratorul pentru experimentarea ideilor
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
mai incitantă vizual, cea mai inventivă și mai inteligentă. Sunt mai șic decât reclamele tipărite, mai atrăgătoare decât reclamele TV și mai fluente în comunicarea prin imagini decât tot ce se poate vedea pe internet. Unele afișiere sunt pentru reclamele tipărite ca MTV-ul pentru televiziunile de rețea - vârful de lance, laboratorul pentru experimentarea ideilor noi în comunicare. Tehnologia ne-a dat afișiere cu trei fețe, care se învârt, Jumbo Trons video, tabele rotative cu reclame pentru stadioane și tabele digitale
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
se uite ca sa-și facă o impresie. Dacă pe prima pagină sunt prezentate toate variantele posibile, cu siguranță clientul se va simți copleșit. Deși am văzut multe site-uri la care pagina principală este un fel de zid de cuvinte tipărite, dincolo de care nu se poate trece, acum sunt din ce în ce mai puține. Un site web trebuie organizat pe secțiuni, iar rolul primei pagini este doar acela de a-l informa pe cumpărător unde a intrat și de a-i face o prezentare
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
știu pe de rost fragmente întregi din partitura pe care o interpretează. În funcție de aptitudinile personale ale muzicianului, de experiența sa și de cît de des a repetat, acesta s-ar putea lipsi de sprijinul extern pe care semnele scrise sau tipărite îl oferă memoriei sale. Dar, oricare ar fi gradul său de virtuozitate, el nu va reține toate operele pe care le-a interpretat, încît să fie în măsură să reproducă după dorință, în orice moment, pe oricare dintre acestea. În
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ar ști că unele rezultă din acele fenomene naturale numite sunete. Dar, observînd creierul unui muzician în momentul în care acesta cîntă după partitură, fiziologul ar distinge, pe lîngă urmele cerebrale ale sunetelor, altele, provocate de caractere figurative, de semnele tipărite, despre care n-ar putea spune decît că nu le recunoaștem în natură. Ar fi poate la fel de uluit ca Robinson cînd, explorîndu-și insula, descoperă pe nisip, nu departe de mare, urme de pași. Să presupunem că aceste urme ar fi
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
între oameni în privința semnificației semnelor. Aceste modificări, deși se produc în creiere diferite, constituie un tot, deoarece una îi răspunde exact celeilalte. Mai mult, simbolul și, în același timp, instrumentul acestei unități a totului există material: semnele muzicale și foile tipărite ale partiturii. Nimic din ceea ce se produce în creier ca rezultat al acestui acord sau al acestei unități nu poate fi luat în considerare izolat. Pentru cineva care nu ar ști nimic despre existența grupului din care face parte muzicianul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
există o mare diferență între societatea muzicienilor și orice altă comunitate care folosește tot semne și care le cere membrilor să repete literal aceleași cuvinte. De ce, cînd asistăm la o piesă de teatru, pretindem ca actorii să reproducă exact textul tipărit? Fiindcă este textul unui autor, adaptat gîndirii sale, adică personajelor pe care a vrut să le aducă pe scenă, caracterelor și pasiunilor pe care a dorit să ni le transmită. Cuvintele și sunetele nu au aici un scop în sine
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
întregime în memoria noastră, așa cum a fost el pentru noi; dar anumite obstacole, în special comportamentul creierului, ne împiedică să evocăm toate părțile. În orice caz, imaginile evenimentelor trecute sînt fixate pe deplin în mintea noastră (în inconștient), ca paginile tipărite ale unor cărți pe care le-am putea deschide, chiar atunci cînd nu le mai deschidem. În opinia noastră, dimpotrivă, subzistă nu imaginile integrale din vreo galerie subterană a gîndirii noastre, ci toate indicațiile din societate necesare pentru a reconstrui
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
lepădau giubelele și papucii, rămâneau numai în meși și alergau de luau fetele și cucoanele la joc, la poloneză, la parolă, la vals și la «écossaise».“ (Un bal la curte în 1827) Din Topografia țării Românești a doctorului Constantin Caracaș, tipărită postum în 1830, aflăm că unii tineri, spre a gusta nestingheriți plăcerile dansului, îmbrăcau în acest scop haine mai fine și mai ușoare. Cu șapte ani mai târziu, într-un moment când înnoirea vestimentară se făcea simțită din plin, contele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
arhitectură etc.), vom asista la o arhaizare cu intenții estetice a alfabetului latin, prin imitarea formelor caracteristice ale vechiului scris chirilic. Frontispiciile atâtor reviste - Luceafărul, Convorbiri critice, Floarea darurilor, Neamul românesc literar, Cumpăna, Cosânzeana, Flacăra, Ramuri ș.a. -, ca și volumele tipărite tot atunci la „Minerva“, cu copertele desenate de Vitold Rola-Piekarski, stau mărturie în acest sens. De prin anii ’60 încoace, în contextul unor fenomene „retro“ extrem de active pe toate meridianele, scrierea arhaizantă cunoaște o nouă și spectaculoasă resurecție. Este folosită
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de comunicare. Acest sentiment al comunității va lega în spirit milioane de persoane ce nu se vor întîlni niciodată; el urmează să se spijine pe prestigiul unei limbi preeminente ignorate totuși de marea majoritate. De ce? Pentru că această limbă, mai întîi tipărită, îndeplinește pentru masele analfabete și dialectale o funcție eminamente simbolică: anume, admirația legitimatoare față de cei ce o folosesc în mod curent și ai căror compatrioți se mîndresc că sînt. În afară de aceasta, referitor la formarea și difuzarea sa progresivă, se cuvine
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
asemenea, el nu este într-o măsură mai mare nici produsul instrumentelor de comunicare în masă și de unificare lingvistică inaugurată de către imprimerie. Dacă tipografii elvețieni, familia Platter scumpă lui Emmanuel Le Roy Ladurie, au contribuit la înflorirea print-limbajelor limbilor tipărite folosite de prinții Franței și ai Germaniei în acțiunilor lor de inoculare a naționalismelor de stat, ei au lucrat pentru exterior, scutindu-i pe ai lor de a se supune acestui instrument de spălare a creierului. În afară de aceasta, e la fel de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
alta, ale negocierilor dintre scriitor și cenzor, dintre scriitor și redactorul din editură; ele capătă, odată publicate, girul implicit al oficialităților politice, într-un sistem care, temându-se, dar știind și să profite de puterea cuvântului, verifica atent orice rând tipărit. Tot ce s-a scris după 23 august 1944, dar în special după 1947, când comuniștii au preluat oficial puterea în România, nu mai reprezintă rezultatul unei continuități, a unor acumulări literare, ci efectul unei rupturi brutale cu tradiția estetică
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să gândească lumea pe cont propriu. Vreme de jumătate de secol, această libertate a fost confiscată de regimul comunist, dar numai în aspectele sale controlabile instituțional: cenzura, instituție cu acte în regulă în cadrul aparatului cultural comunist, a putut interzice litera tipărită, a putut trece la index clasicii, înlocuindu-i cu autori de duzină, care au transformat poezia și proza în discurs propagandistic, lozincard sau în reportaj care falsifica grosolan realitatea. Dar cenzura nu a putut șterge cu totul memoria culturală și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
narativă în anul 1890, notând că acesta a apărut "parțial din nevoia culturală de a cunoaște și înțelege o lume care se afla în permanentă și rapidă schimbare, și din credința fermă că această realitate poate fi înțeleasă prin intermediul prozei tipărite" (Third Way 4). Dar e nevoie de o continuare a analizei pentru a vedea de ce, așa cum sugerează Connery, "o lume care se schimbă cu rapiditate" și "credința fermă că realitatea poate fi înțeleasă prin intermediul prozei tipărite" au ca rezultat jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fi înțeleasă prin intermediul prozei tipărite" (Third Way 4). Dar e nevoie de o continuare a analizei pentru a vedea de ce, așa cum sugerează Connery, "o lume care se schimbă cu rapiditate" și "credința fermă că realitatea poate fi înțeleasă prin intermediul prozei tipărite" au ca rezultat jurnalismul literar (prefața xv). Sigur că au existat mai multe perioade de schimbări rapide în istorie, dar ele nu au avut ca rezultat apariția jurnalismului literar. Mai mult, scriitorii și-au exprimat deseori credința că realitatea poate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
public cititor în limba engleză (Eisenstein) sau a unui public care asculta un cititor. Într-un fel, traducerea Bibliei în limba engleză de către Martin Luther, William Tyndale și alții a fost nu numai începutul aducerii cuvântului Lui Dumnezeu în formă tipărită laicilor dar și începutul recunoașterii lumii înconjurătoare nemediate de învățătura bisericească care spune că simbolica viață de apoi avea o realitate superioară lumii noastre temporale. O astfel de mediere timpurie poate fi observată în omilia lui Vitalis despre moartea lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]