4,336 matches
-
prezentată într-un grad mai mare de detaliu (fig. 92). Artera renală se divide în mai multe artere interlobare, ce urcă printre lobi de la nivelul bazinetului către cortex, trecând prin zona medulară. Vasele interlobare emit arterele arcuate, care au o traiectorie curbă la limita dintre zona medulară și zona corticală, dar nu se extind către zona corticală. Perpendicular pe arterele arcuate ies arterele interlobulare, ce intră în zona corticală până la nivelul capsulei. Venele renale urmează riguros același traseu și același model
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
nu înșela. Într-o asemenea interpretare, Dumnezeu creator și spectator deopotrivă se plasează pe o poziție exterioară propriei sale piese; căci, devenind deus otiosus, Dumnezeu nu va mai contribui direct la încheierea scenariului, care se va derula firesc pe o traiectorie de la bun început prefigurată. Putem conchide, în acest moment, că minciuna nu i-a fost dată omului prin actul creației însuși, ci ca o consecință a libertății de alegere. Înzestrîndu-l pe om cu posibilitatea de opțiune, Dumnezeu nu i-a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-și tragă docil gluga pe ochi. Și acum mi-a venit și ideea să transfigurez imperceptibil isprava fulgilor. Ce fac, de fapt, fulgii? Aparent, ei se mișcă haotic, cad, se lasă duși de orice adiere și, sfidînd gravitația, iau adesea traiectorii incredibil ascensionale. Întîlnind Însă momentul haiku, totul se ordonează după coordonatele unei emoții salutare: fulgi vin și se duc. Vehiculele nu vin, călătorii zăbovesc agasați, fulgii vor să compenseze impasul traficului urban și se oferă să-i transporte pe pasagerii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
2003; Habermas și Derrida 2003). Principala tendință a teoriei critice este de a lua societatea individuală ca punct de interes și de a neglija dimensiunea relațiilor între societăți. Cu toate acestea, pentru teoria critică internațională, sarcina este de a extinde traiectoria Școlii de la Frankfurt teoria critică dincolo de domeniul intern, către domeniul internațional sau, mai precis, global. Ea susține o teorie a politicii mondiale care este "devotată emancipării speciilor" (Linklater 1990a: 8). O asemenea teorie nu ar mai fi limitată la un
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
degrabă, scena unui "joc de dominații repetat la nesfârșit" (Foucault 1987: 228). Istoria se constituie dintr-o serie de dominații și impueri în cunoaștere și putere, iar sarcina genealogului este de a studia istoria astfel încât să scoată la iveală diversele traiectorii care au fost favorizate sau obturate în procesul de constituire a subiecților, a obiectelor, a câmpurilor de acțiune și a domeniilor cunoașterii. Mai mult, din perspectiva genealogică nu există o singură, mare, istorie, ci multe istorii amestecate, ce variază în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
la nivel internațional; și ajută prin clarificarea dinamicii și mecanismelor unei asemenea schimbări, continuând astfel dezvoltarea "utopismului realist" propus de E. H. Carr. Constructivismul după 11 Septembrie De la începutul noului mileniu, dezbaterile în cadrul constructivismului au continuat și mai îndârjit, chiar dacă traiectoria lor generală a rămas în mare parte aceeași. Așa cum am menționat mai sus, patru dezacorduri au caracterizat evoluția constructivismului: diferențele privind întrebarea dacă ar trebui constructiviștii să aspire la o teorie generală a relațiilor internaționale, cele privind legătura cu raționalismul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și ar fi depășit în același timp capacitatea de absorbție a mediului, capacitatea de a asimila deșeurile producției industriale (Dobson 1990: 15; Meadows et al., 1972). Argumentele folosite de Meadows și colaboratorii săi se bazează pe simulări pe calculator ale traiectoriei societăților industriale. Ei au prezis că în ritmul actual al creșterii populației, multe materii prime vor fi epuizate rapid, poluarea va depăși repede capacitatea de absorbție a mediului, iar societățile umane se vor "prăbuși" cândva înainte de anul 2100. Detaliile previziunilor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
contiguitatea comică a ilustrului său contemporan și predecesor, însă există câteva aspecte (alături de cele deja menționate, și anume modalitatea comică dominantă, parodică, la unul, ironică, la celălalt, precum și dispoziția umorală non-agresivă și agresivă) care indică, foarte limpede, desprinderea și sensul traiectoriei individuale a autorului Spinilor de hârtie. Individualitatea artistică a comicului arghezian nu rezidă în ocurența variantelor formale, aceasta ținând de demersul pamfletar, în genere, ci în modalitățile tipice de ipostaziere a acestor variante formale, pe care ne propunem să le
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
semnul "afectării", ca trăsătură esențială a discursului liric arghezian, ar deveni stratageme estetice de persuadare în discusul publicistic. Oricum ar fi privit, un potențial lector al publicisticii argheziene s-ar afla în postura celui care pășește pe nisipuri mișcătoare, pentru că traiectoria discursului este adeseori imprevizibilă, fictivul invadează spațiul referențial și invers, iar jocul sensurilor face dificilă orientarea. Considerăm însă, cu certitudine, că dincolo de mereu invocata agresivitate, obiect de cercetare, pretext de contestare, mobil pentru studiul imaginarului colectiv al românilor, dimensiune recuperată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fi o aventură a deconspirării "imaginarului violent", o "scanare" a unor stereotipii psiho-etnice pe care însuși discursul celor trei scriitori le exhibă. Reținem cu deosebit interes punctul de vedere al autoarei, însă credem că perspectiva retorico-literară va nuanța mai ales traiectoria și semnificația distinctă a publicisticii eminesciene și argheziene, iar mai departe aceeași perspectivă va decela natura contiguității caragialiene și argheziene. Evident, dată fiind natura diferită a cercetărilor, prospectarea de suprafață și de adâncime a textului publicistic va oferi, sperăm, o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și gesturile. Nu ce face artistul este important, ci ce este el" (îi spunea el lui Christian Zervos). Butadă care l-a făcut pe Hegel să surâdă în mormânt. A perceput-o, fără îndoială, ca pe sfârșitul malițios, ultra-romantic, al traiectoriei dematerializante începute în Egipt: oglinda subiectului este subiectul însuși; spiritul recunoaște spiritul în direct; nu mai este nevoie, între ele, de o punere în valoare prin culoare sau pondere. Picasso începea aici o coborâre de la a face spre a fi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
retras, sau să îmbrățișăm din interior trăirile membrilor ei? Proiectul mediologic ar fi acela de a nu mai trebui să alegem între Bourdieu și Wölfflin. Sperând că el nu seamănă cu dorința unui fizician de a determina simultan poziția și traiectoria unei particule 45. Să ne mulțumim, în așteptarea improbabilei reconcilieri, a nu separa niciodată conceptul și dispozitivul, esența și tehnica unei arte vizuale. Din acest punct de vedere, Arta este o problemă prea și totodată nu destul de serioasă pentru profesioniștii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un individ); arta a murit (în istoria occidentală a formelor); moartea artei nu este cea a imaginii (care va fi produsă atâta timp cât oamenii știu că vor muri). * * "Vedem, într-un fel, arta detașîndu-se de o scriere propriu-zisă și urmând o traiectorie care, după un început în abstract, degajează treptat convențiile de forme și mișcări, pentru a atinge la finalul curbei realismul și a se stinge. Această cale a fost de atâtea ori urmată de artele istorice, încât trebuie să admitem că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
admitem că ea corespunde unei tendințe generale, unui ciclu de maturizare și că abstractul este într-adevăr la sursa expresiei grafice"57. Cu largile și calmele lui regularități, specialistul în preistorie vine în mod util în ajutorul miopiilor noastre. Rezumând traiectoria artei paleolitice, care ține între -30000 și -8000, Leroi-Gourhan, o decupează în patru stiluri sau perioade. Stilul 1 (30-25000), simbolicul sau pre-figurativul (incizii, cupule sau serii ritmice). Stilul 2 (circa 20000), trecerea de la semn la primele figuri. Stilul 3 (15000
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
precizie anatomică sau "fotografică" decât o figură asiriană de la 2000. În Nigeria, arta antică de la Ife, notează Leroi-Gourhan, este mai "evoluată" decât arta neagră contemporană. Bineînțeles, ciclurile nu reîncep de la zero, deoarece umanitatea nu-și poate șterge din memoria socială traiectoriile trecute, pe care le înmagazinează inconștient. Al doilea arhaism nu este, prin urmare, la fel de "inocent" ca primul, iar al treilea și mai puțin (suprarealismul folosește procedee de asamblare cunoscute deja în paleolitic, dar ocupându-se cu atenție de ele). Statuetele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
său, cu condiția de a-și defini cuvintele. Asta a încercat Cursul de mediologie generală, printr-o caracterizare circumstanțiată a celor trei mediasfere. Cezurile introduse atunci în cariera lui sapiens, după evoluția tehnicilor sale de transmitere, pot să elucideze și traiectoria imaginilor? Se pare că da. Să distingem de la început trei articulații. Logosferei i-ar corespunde era idolilor în sens larg (de la grecescul eidôlon, imagine). Ea se întinde de la inventarea scrierii până la cea a tiparului. Grafosferei, era artei. A cărei epocă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
via Moscova, a sacrului bizantin la distanță de o mie de ani, adică o replică dată de era 1 sfârșitului erei 2. Anacronism ce explică reactivarea postúrilor ortodoxe, pre-artistice sau pre-umaniste, de către autocrația comunistă. Panoramic (a se vedea tabelul) Lunga traiectorie a imaginii indică o tendință de scădere a randamentului energetic. În termeni de mentalitate colectivă, secvența "idol" asigură tranziția de la magic la religios. Un lung parcurs în care apariția creștinismului, paradox pe care va trebui să-l explicăm, nu creează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
așadar ruptura păgânism-creștinism. Este soclul originar al imaginilor, baza îngropată a piramidei căreia "arta" îi este un vârf apărut de puțin timp. Ceea ce paleontologia este pentru istoria societăților sau Oceanul Pacific pentru Insulele Tuvalu, mileniile imobile ale imageriei sunt pentru scurta traiectorie numită "istoria artei". Am putea întinde această pânză primordială de la primele reprezentări aurignaciene până în zorii Quattrocento-ului, dacă n-am ține cont de cezura scrierii. Aceasta scurtează (de la -30000 la -3000) perioada magico-religioasă a idolului (cioplit și pictat) la culturile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Copernic a stat în simplitatea ei. În loc să plaseze Pământul în centrul unui univers plin cu epiciclurile unui supraîncărcat mecanism de ceasornic, el și-a imaginat că Soarele se afla, de fapt, în centru și că planetele se roteau pe traiectorii circulare simple. Planetele lăsau impresia că se întorceau cu viteză înapoi pe măsură ce Pământul le depășea; nu mai era nevoie de epicicluri. Deși sistemul lui Copernic nu corespundea în totalitate cu realitatea - orbitele circulare erau greșite, deși ideea heliocentrică era corectă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
timpului, datorită cercetărilor întreprinse de succesorii lui Copernic. La începutul secolului al XVII-lea, un alt călugăr astrolog, Johannes Kepler, a perfecționat teoria lui Copernic, făcând-o să devină cu mult mai corectă decât cea ptolemeică. În loc să se rotească pe traiectorii circulare, planetele, inclusiv Pământul, se deplasau pe traiectorii eliptice în jurul Soarelui. Acest lucru explica mișcarea planetelor în ceruri cu o incredibilă corectitudine; astronomii nu mai puteau obiecta acum, susținând că sistemul heliocentric era inferior celui geocentric. Modelul lui Kepler era
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
La începutul secolului al XVII-lea, un alt călugăr astrolog, Johannes Kepler, a perfecționat teoria lui Copernic, făcând-o să devină cu mult mai corectă decât cea ptolemeică. În loc să se rotească pe traiectorii circulare, planetele, inclusiv Pământul, se deplasau pe traiectorii eliptice în jurul Soarelui. Acest lucru explica mișcarea planetelor în ceruri cu o incredibilă corectitudine; astronomii nu mai puteau obiecta acum, susținând că sistemul heliocentric era inferior celui geocentric. Modelul lui Kepler era mai simplu decât al lui Ptolemeu și era
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
să schimbe legile naturii.“ Însă, la fel ca învățații medievali de dinaintea lui, Descartes credea că nimic nu se mișca cu adevărat în linie dreaptă, deoarece ar fi lăsat un vid în urmă. În schimb, totul în univers se mișca pe traiectorii circulare. Era un adevărat mod aristotelic de gândire - totuși, în curând, vidul avea să îl detroneze pe Aristotel o dată pentru totdeauna. Chiar și astăzi copiii învață că „Natura are oroare de vid“, deși profesorii nu știu cu exactitate de unde provine
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în cifre, atâta vreme cât vorbim de ceva din viața reală, cum ar fi aflarea volumului unui butoi de vin. Iar 1612 a fost un an extraordinar pentru vin. Johannes Kepler - omul care și-a dat seama că planetele se mișcă pe traiectorii eliptice - și-a petrecut acel an privind în butoaie de vin, deoarece aflase că metodele folosite de podgoreni și dogari pentru a le estima mărimea erau extrem de primitive. Pentru a-i ajuta pe negustorii de vinuri, Kepler a spart butoaiele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
va ateriza o minge la poalele unui deal, trebuie să căutați un punct în care linia tangentă este orizontală. Înclinarea unei tangente - coeficientul unghiular al său - are niște proprietăți importante în fizică: de exemplu, dacă o curbă reprezintă, să zicem, traiectoria unei biciclete, coeficientul unghiular al tangentei la acea curbă, în orice punct dat, ne spune cât de repede se deplasează bicicleta atunci când ajunge în respectivul punct. Din acest motiv, mai mulți matematicieni din secolul al XVII-lea - precum Evangelista Torricelli
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
perfecționate ulterior, de către Einstein.) Dacă o ecuație ne spune care este forța aplicată asupra unui obiect, ecuația diferențială ne arată exact cum se mișcă obiectul. De exemplu, dacă o minge se află în cădere liberă, ea se mișcă pe o traiectorie parabolică, în timp ce un arc fără frecare oscilează în sus și în jos o veșnicie, iar unul cu frecare se oprește încetul cu încetul (Figura 28). Oricât de diferite par aceste rezultate, ele sunt, toate, guvernate de aceeași ecuație diferențială. La
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]