2,431 matches
-
politic, ea condusese Revoluția franceză la Teroare, girase despotismul napoleonian. Reluînd termenii lui Constant, recunoașterea abstractă a suveranității poporului, triumfînd ca teorie, putuse deveni, în aplicațiile sale, o calamitate. în modernitatea tîrzie, formele de putere nu mai sînt admise ca transcendențe seculare, dar e adevărat că ele și-au pierdut, de asemenea, capacitatea simbolică, prezentă în lumile tradiționale, de a trimite la suveranitatea divinului. Pentru noi, domeniul politic și social nu mai reflectă absolutul, nu se mai află în corespondență cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cu un model ceresc. Poate că această atitudine implică un scepticism zdravăn instalat în instituțiile și în conștiința omului tîrziu modern. Dar e un scepticism sănătos, lucid, căci el înseamnă refuzul de a obiectiva politic suveranitatea absolută, de a asocia transcendența cu categoria de putere implicată de politic. Dacă inversăm perspectiva, obținem de aici un beneficiu spiritual important. Laicitatea ne ferește să gîndim divinul potrivit regimului mundan, ne împiedică să transpunem asupra transcendenței logica, familiară nouă, a legilor naturale și sociale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a obiectiva politic suveranitatea absolută, de a asocia transcendența cu categoria de putere implicată de politic. Dacă inversăm perspectiva, obținem de aici un beneficiu spiritual important. Laicitatea ne ferește să gîndim divinul potrivit regimului mundan, ne împiedică să transpunem asupra transcendenței logica, familiară nouă, a legilor naturale și sociale. Sîntem bine situați pentru a nu ceda tentației combătute de Berdiaev de a tematiza sfera divinului prin asemănare cu creatura, atribuindu-i trăsături antropomorfice ori sociomorfice. Desprinsă de simbolismul puterii, suveranitatea divinului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
autoritatea spirituală, nu o mai apără, nu o mai sprijină. Ea are astfel șansa de a-și manifesta mai mult, de a-și pune la încercare propria tărie lipsită de forță, cea care poate oglindi printre noi strălucirea paradoxală a transcendenței înseși. Astăzi, doar formele extreme ale vieții religioase fundamentalismul și noile religiozități rămîn dominate de ideea puterii. Primul încearcă să obțină prin constrîngere alinierea tuturor credincioșilor la o normă de comportament religios. Cele din urmă interpretează religiile tradiționale ca pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
om, aspectele naturale pot fi articulate cu supranaturalul potrivit principiului de plenitudine interioară corelativ restrîngerii exterioare libere. Ca imago Dei, ființa omului e clădită pe un vid interior, capabil de divin. în centrul sau în inima persoanei își are sălaș transcendența spre care în regim supranatural se retrag, ca spre rădăcina lor, facultățile naturale ale ființei. Nu piedicile exterioare determină, în regim supranatural, retragerea acestor facultăți, ci atracția pe care o exercită asupra lor prezența divină din vidul central al inimii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
decît cel al realității absolute și atotcuprinzătoare, dar înzestrat totuși cu o anumită realitate. A concepe creația sau existența universală ca pe o proiectare a intențiilor divine spre un afară lasă, stînjenitor, în urmă aporia denivelării între interiorul atotcuprinzător al transcendenței și imposibilul ei exterior. Pentru a da seamă de acest paradoxal exterior, gîndirea greacă, cea creștină, cea ebraică au tematizat, într-un fel sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului către abisul lui insondabil. în chiar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
luminoase. Posibilitatea creației, a lumii ține de aceste margini. André Scrima asocia concepția lui Ioan Damaschinul privind creația cu tema țimțum, potrivit căreia Dumnezeu creează lumea precum marea țărmurile : retrăgîndu-se . Doctrinele creației prin retragere tematizează spațiul lumii ca fenomen al transcendenței divine în chiar actul autotranscenderii sale. Peisajul lumii are ca substrat mișcarea divinului care se depășește pe Sine spre Sinele lui misterios. Abia în spațiul făcut posibil prin această mișcare de transcendere lucrează Creatorul, stabilind principiile creației, manifestîndu-se în mod
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
dînd spațiu creației îi răspunde, simetric, umanul care își limitează capacitățile de exercitare a forței, lăsînd astfel loc diferenței, alterității, existenței în diversitatea ei. A-ți limita puterea nu e, în acest caz, o dovadă de slăbiciune, ci imitatio a transcendenței, participare la generoasa ei suveranitate. Fiecare religie are felul ei de a asuma chiar în țesătura istoriei și a socialului modelul divin al puterii care se autolimitează. Vechiul Testament proclamă în cîteva rînduri acest model. După potop, curcubeul e semnul hotărîrii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Iahve cu poporul său constă într-o progresivă delimitare a sferelor proprii celor doi interlocutori. Iar atunci cînd se stabilește organizarea țării, a comunității și a cultului, leviții, neam sacerdotal, nu primesc teritoriu, ceea ce simbolizează, în existența cotidiană, distanța/retragerea/transcendența divinului față de treburile civile ale poporului. în sfîrșit, experiența exilului și a suferinței, atît de acută în tradiția iudaică, pune în fața conștiinței credincioase enigmatica retragere a lui Dumnezeu din istoria exterioară, chipul lui slab ori distant în raport cu această istorie. Odată cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o etichetă religioasă, consimțămîntul nostru la autolimitare ne pune într-o situație cel puțin potențială de supra natural. Viața noastră curentă ne oferă așadar suportul pentru o experiență a regimului supranatural, ne poate forma pentru acest regim. De partea ei, transcendența s-a retras în spectacolul societăților noastre pînă la limita discretă a adeziunii personale și a Bisericii fără monopol social. Dumnezeu a eliberat sfera laică de orice formă instituționalizată a atotputerii Lui. Apare aici sub chipul neofensiv și neînarmat al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
modern, definit prin autolimitare voluntară, nu există oare o simetrie care, în distanța radicală dintre contingent și absolut, îi poate face să dialogheze ca doi intimi? în cotidianul său laic, omul tîrziu modern nu reface oare, de foarte departe, gestul transcendenței care se transcende pe ea însăși? Una dintre legile simbolismului susține că supremul se răsfrînge în infim, se oglindește inversat în neînsemnat sau banal, că cu cît e mai mare distanța dintre simbol și simbolizat cu atît e mai intensă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
că supremul se răsfrînge în infim, se oglindește inversat în neînsemnat sau banal, că cu cît e mai mare distanța dintre simbol și simbolizat cu atît e mai intensă corespondența lor. Distanța atît de mare dintre mentalitatea tîrziu modernă și transcendență alături de simetrica lor autolimitare nu constituie oare o situație simbolică privilegiată? Cele două perspective Se susține pe drept cuvînt că secularizarea a golit de înțeles spiritual gesturile obișnuite ale vieții. Nu ne mai trăim zilele ca pe o strădanie de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
laicității, orice religie tinde, de altfel, să se retragă din fluxul zilnic, să-și rezerve ca loc de exercițiu spațiul sanctuarului și intimitatea persoanei, cu interogația, căutarea, efortul ei spiritual. Viața noastră a devenit, într-adevăr, aproape străină de strălucirea transcendenței. Am devenit, într adevăr, societăți incapabile de simbolism vertical. Asta dacă înțelegem simbolismul în regim pozitiv, explicit, strict descendent, dacă așteptăm ca el să învestească cu prestigiu ceresc întreprinderile, comportamentul, convingerile noastre curente. Dacă așteptăm ca oglindirea principiilor în planul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de gestiune socioculturală, să o gîndim în termeni de putere și de lege, în loc să-i percepem potențialul eliberator. Bine folosită, laicitatea îndepărtează de la noi ispita de a îmburghezi spiritul, după expresia lui Berdiaev. Dacă am devenit aproape străini de strălucirea transcendenței, nu se poate oare îmbina critica acestei înstrăinări cu valorificarea ei, cu răsturnarea și convertirea ei spirituală? Mutînd accentul de pe îndepărtarea noastră de divin pe depărtarea absolută, ireductibilă a transcendenței, nu ne descoperim oare destul de bine așezați pentru a-i
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
expresia lui Berdiaev. Dacă am devenit aproape străini de strălucirea transcendenței, nu se poate oare îmbina critica acestei înstrăinări cu valorificarea ei, cu răsturnarea și convertirea ei spirituală? Mutînd accentul de pe îndepărtarea noastră de divin pe depărtarea absolută, ireductibilă a transcendenței, nu ne descoperim oare destul de bine așezați pentru a-i percepe străina maiestate, neasemănarea cu tot ce își are locul în preajma noastră? Pornind chiar de la distanța, brutală astăzi, dintre categoriile religiei și organizarea socială se poate sesiza/testa/exersa o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
instalate, limitative, sedentare. Ea se sprijină, dimpotrivă, pe o gîndire vectorială, pe forme mentale care își conțin în propria economie depășirea. De-a lungul acestui eseu, am invocat gînditori pentru care modernitatea tîrzie poate fi un teren unde raportarea la transcendență, calitatea itinerantă a credinței, libertatea ei față de obiectivări au șansa să fie puse la încercare. Există situații civilizaționale de inflație a simbolismului religios, cînd el poate deveni contraproductiv, provocînd plictisul și, în cele din urmă, abandonul sau asociindu-se, dimpotrivă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care, ca orice obiectivare, trebuie să recurgă la număr și la masă disciplinată pentru a se impune. Dacă e agresiv laică, perspectiva obiectivantă constată anemia religiei în spațiul public și inferează de aici caracterul de convingere privată al credinței, inexistența transcendenței, irelevanța ei pentru destinul omului. Obiectivantă și normativă, ea luptă pentru legiferarea drepturilor individului, fără a-și permite să se intereseze de substanța persoanei, al cărei conținut fiecare este liber să și-l construiască după voie. Dacă e neangajată religios
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
să cazeze adevărul în formulările propriei tradiții și, eventual, să interpreteze alte doctrine ca acceptări implicite ale acestor formulări. Dar, exclusivistă sau inclusivistă, ea mizează pe formă, posesiune, maniabilitate a adevărului. Perspectiva transfiguratoare e sensibilă la universalul adevărului viu, la transcendența lui atotcuprinzătoare, la responsabilitatea umană față de aceste calități. Ea află chiar în formulele doctrinei îndemnul de a merge pe drumul care le depășește în ceea ce ele au limitativ. Atentă la caracterul paradoxal, propriu dogmelor de căpătîi din orice religie autentică
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ei. Astăzi, ea își marchează mai mult ca niciodată, în spectacolul public, distanța față de formele lumii, în care radiază lumina ei, dar de care ea nu e nici stăpînită, nici parcelată. Modernitatea tîrzie poate fi privită ca un spectacol al transcendenței care convoacă la transcenderea chipurilor ei limitative. Pentru perspectiva obiectivantă, acest spectacol poate părea dezolant. Pentru perspectiva transfiguratoare, el poate fi, cu tot discernămîntul necesar în privința puținătății, crizelor, sărăciei timpului nostru, un spectacol eliberator.
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ceea ce este" al socialului"156. Sens care ar corespunde riguros, după același filosof, celui ideologic de "a fi așa și nu altfel". Fără să vrea, scriitorul Cioran era, în utopia sa, profund ideologic, chiar dacă soluțiile lui nu țin "nici de transcendență, nici de o ideologie, nici de o dogmă"157. Însă deliberat și cu o avară complicitate, el s-a îndepărtat, în această figură a discursului, de propriul său timp, apoi de timp, nu prin orizontul sensului, ci, paradoxal, printr-o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
date de zei, trăiesc în paradisul motivației, cele derivate - creații umane - înseamnă convenție, arbitrar, marcând trecerea de la adevărat la eufonic 13. Fenomenul desacralizării, al golirii afectivității, al pierderii semnificației originare este echivalent, în terminologia spitzeriană, gramaticalizării: "nomina sacra vizând spre transcendență, devin, printr-un proces de golire, de formalizare, cuvinte sacrilege, apoi își pierd chiar și această relație negativă cu sacrul. Omul sfințește, consacră unele cuvinte, pe care apoi le degradează, folosindu-le în scopuri profane. Verbul devine simplă fosilă lingvistică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe escatologie"258 (în fapt, teoria lui Eliade expusă în tratatele sale, despre "creatorul care devine deus otiosus și se îndepărtează treptat de creația sa"259, concepția sa despre "adevărata" religie care începe după ce Dumnezeu s-a retras din lume: ""Transcendența" sa se confundă cu eclipsa sa. Elanul omului religios spre "transcendent" mă face să mă gândesc uneori la gestul disperat al orfanului rămas singur pe lume (...). Religia este într-adevăr rezultatul "căderii", al "uitării", al pierderii stării de perfecțiune primordială
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
moartă" a lui Ștefan; logodnicul Agripinei este "un om care a murit de mult" etc. "Logodnica e, în același timp, Străina, cum o numește Generăleasa, nu numai în sensul distanței nostalgice pe care o impune asceza, dar mai ales al transcendenței pe care o simbolizează"626; în acest caz, supranumele este, mai mult decât în altă proză, un semn "al canalului comunicativ între "între dincoace și dincolo". Utilizând codul lecturii gnostice, Ștefan Borbély analizează numele eroinei ca o sugestie de dedublare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
92. După analiza dogmelor, înțelegem că este o cunoaștere îndreptată spre ceea ce este transcendent omului și care, în mod paradoxal, nu încearcă să atenueze această îndepărtare, ci să o sporească. Am putea spune că este o formă de cultivare a transcendenței, așa explicându-se valoarea ei prioritar metafizică. 1.1.3. În economia cunoașterii luciferice În Eonul dogmatic, Lucian Blaga anticipa "o întreagă teorie a cunoașterii" pe baza acestei idei de direcție epistemologică 93. În studiul următor, el chiar dezvoltă o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
luciferice 94. Metoda antinomiei transfigurate este integrată într-o rețea conceptuală mai amplă, fiind tratată ca metodă specifică minus-cunoașterii. Cunoașterea luciferică, spre deosebire de duala ei, cunoașterea paradisiacă, se organizează în orizontul misterului. "Acestui orizont al misterelor îi corespunde o regiune de transcendențe, care niciodată nu pot să fie absolut și pozitiv convertite de cunoașterea umană", spune Lucian Blaga 95. Cunoașterea luciferică este cea prin care omul reușește să depășească, într-un anume sens, bariera censurii transcendente și să facă saltul în mister
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]