2,637 matches
-
ton, 157 tot, 18, 24, 25, 35, 36, 55, 59, 63, 66, 70, 76, 85, 86, 89, 103, 105, 107, 120, 121, 123, 133, 137, 138, 139, 141, 145, 147, 148, 153, 160, 166, 171, 180, 192 totalitate, 41, 106 transcendent, 18, 43, 51, 140 trecut, 29, 44, 51, 63, 78, 79, 81, 184 U umbre, 60, 61, 99 Una, 59, 60, 93, 95, 103, 108, 130, 134, 167, 206 unitate, 29, 51, 54, 57, 83, 119, 192 univers, 17, 54
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
suficient (în acord cu principiul încrederii critice) pentru a o considera pe cea de-a doua iluzorie: indivizii umani operează pe niveluri diferite de semnificație cărora le atașează grade diferite de libertate cognitivă. Asumă mai multă libertate în cazul experienței Transcendentului decât în cazul încrederii pragmatice în propriile simțuri, cu ajutorul căreia supraviețuiesc. Revenind la experiența religioasă, întrucât nu este impusă, ea nu este nici uniformă, nici universală. Nu înseamnă că nu există, arată Hick. E numai un alt fel de experiență
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
experiența religioasă, întrucât nu este impusă, ea nu este nici uniformă, nici universală. Nu înseamnă că nu există, arată Hick. E numai un alt fel de experiență decât cea senzorială. Odată admisă posibilitatea experiențelor religioase autentice, devine necesară postularea existenței Transcendentului la care, dacă sunt autentice, experiențele religioase să reprezinte răspunsuri. Demersul argumentativ este similar celui kantian referitor la temeiurile comportamentului moral. De altfel, Hick valorifică explicit și schema kantiană lucru în sine/ fenomen pentru a justifica (nepărtinitor) diversitatea experiențelor religioase
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
la care, dacă sunt autentice, experiențele religioase să reprezinte răspunsuri. Demersul argumentativ este similar celui kantian referitor la temeiurile comportamentului moral. De altfel, Hick valorifică explicit și schema kantiană lucru în sine/ fenomen pentru a justifica (nepărtinitor) diversitatea experiențelor religioase: Transcendentul nu poate fi descris sau înțeles, este inefabil, transcategorial. Există o capacitate umană înnăscută de a-i conștientiza prezența, în virtutea imanenței acestuia în natura umană. Oamenii sunt conștienți în moduri diferite de realitatea transcendentă. Diferitele tradiții culturale nu sunt expresii
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a justifica (nepărtinitor) diversitatea experiențelor religioase: Transcendentul nu poate fi descris sau înțeles, este inefabil, transcategorial. Există o capacitate umană înnăscută de a-i conștientiza prezența, în virtutea imanenței acestuia în natura umană. Oamenii sunt conștienți în moduri diferite de realitatea transcendentă. Diferitele tradiții culturale nu sunt expresii ale experienței Realului în sine, ci ale manifestărilor acestuia în conștiința umană. Religiile sunt răspunsuri umane formate în culturi diferite și folosind sisteme conceptuale diferite la manifestarea Realului transcendent în conștiința umană. Hick nu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în moduri diferite de realitatea transcendentă. Diferitele tradiții culturale nu sunt expresii ale experienței Realului în sine, ci ale manifestărilor acestuia în conștiința umană. Religiile sunt răspunsuri umane formate în culturi diferite și folosind sisteme conceptuale diferite la manifestarea Realului transcendent în conștiința umană. Hick nu-și mărturisește explicit credința în existența Transcendentului (denumit așa pentru a semnala necantonarea sa în forma teistă a experienței religioase). Tot ce spune acesta e că, dacă experiența religioasă nu-i o iluzie, e nevoie
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ale experienței Realului în sine, ci ale manifestărilor acestuia în conștiința umană. Religiile sunt răspunsuri umane formate în culturi diferite și folosind sisteme conceptuale diferite la manifestarea Realului transcendent în conștiința umană. Hick nu-și mărturisește explicit credința în existența Transcendentului (denumit așa pentru a semnala necantonarea sa în forma teistă a experienței religioase). Tot ce spune acesta e că, dacă experiența religioasă nu-i o iluzie, e nevoie de un Transcendent care să-i fie suport și că-i posibil
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
umană. Hick nu-și mărturisește explicit credința în existența Transcendentului (denumit așa pentru a semnala necantonarea sa în forma teistă a experienței religioase). Tot ce spune acesta e că, dacă experiența religioasă nu-i o iluzie, e nevoie de un Transcendent care să-i fie suport și că-i posibil ca experiența religioasă să nu fie iluzie. În gestionarea relației cu acest Transcendent, atât dreptatea, cât și rațiunea sugerează mai mult decât o singură viață aflată la dispoziția omului: "Ceea ce sugerez
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
religioase). Tot ce spune acesta e că, dacă experiența religioasă nu-i o iluzie, e nevoie de un Transcendent care să-i fie suport și că-i posibil ca experiența religioasă să nu fie iluzie. În gestionarea relației cu acest Transcendent, atât dreptatea, cât și rațiunea sugerează mai mult decât o singură viață aflată la dispoziția omului: "Ceea ce sugerez eu că ar trebui să luăm din hinduism și budism este ideea că în adâncul inconștient al personalității prezente se află o
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mai adâncă ce poate supraviețui morții corporale și poate fi reîntrupată într-o nouă personalitate conștientă - sau chiar într-o serie de noi personalități conștiente"23. Odată admisă (justificată) diversitatea experiențelor religioase autentice, Hick extinde sfera răspunsurilor autentice la prezența Transcendentului (denumit așa pentru a semnala necantonarea sa în forma teistă a experienței religioase), incluzând în aceasta și manifestările de solidaritate umană din Occidentul secularizat. Activismul politic și/sau social e o formă seculară și democratică a sfințeniei. Interesul pentru binele
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
umană din Occidentul secularizat. Activismul politic și/sau social e o formă seculară și democratică a sfințeniei. Interesul pentru binele celorlalți, pentru dreptate și pace, semnalează conștientizarea autentică, adică producătoare de efecte morale și spirituale pe termen lung, a prezenței Transcendentului în societatea secularizată. O sumară abordare comparativă Toate aceste demersuri recuperează în moduri diferite dimensiunea edificatoare a iubirii aproapelui. Ele se dezvăluie ca asemănătoare sau opuse, după diferite criterii de comparație. Rorty, Wilson și Hick sunt orientați spre evidențierea efectelor
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
vedere, mărturisitoare. Rorty prefigurează mesianic o comunitate guvernată de iubire ca singură lege. Wilson se referă la Occidentul guvernat de valori creștine ca la Paradisul Pierdut. Hick consideră diferitele religii drept forme particulare ale aceleiași capacități umane de a sesiza Transcendentul. Girard și Vattimo sunt, în schimb, orientați spre evidențierea articulațiilor acțiunii divinului. Deși operează cu o mai mare încărcătură de informație creștin canonică, demersurile lor sunt, din acest punct de vedere, mai îndrăznețe decât ale celorlalți. Girard socotește că rostul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de Miruna Runcan, Editura Nemira, București, 2008. și Gianni Vattimo, Adevăr sau credință slabă? Convorbiri despre creștinism și relativism, traducere de Cornelia Dumitru, Editura Curtea Veche, București, 2009. Hick, John, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcendentul, traducere de Alexandru Anghel, Editura Herald, București, 2012. Onuț, Gheorghe, Cercetarea sociologică, vol. 1, Editura Tritonic, București, 2014. Rorty, Richard și Gianni Vattimo, Viitorul religiei. Solidaritate, caritate, ironie, traducere de Ștefania Mincu, Editura Paralela 45, Pitești, 2008. Sorea, Daniela, "Observations
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
întemeierea lumii, Editura Nemira, București, 2008. 19 Girard și Vattimo, Adevăr sau credință slabă. 20 Ibidem. 21 Bryan Wilson, Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, București, 2000. 22 John Hick, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcendentul, Editura Herald, București, 2012, p. 207. 23 Ibidem, p. 314. 24 Ludwig Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus, Editura Humanitas, București, 2001, p. 159. 25 Marcel Gauchet, Dezvrăjirea lumii. O istorie politică a religiei, Editura Științifică, București,1995. 26 Vezi Gheorghe Onuț, Cercetarea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
îndeobște tocmai de la puținătatea, sărăcia, insuficiența unei lumi în care fundamentele spirituale au pălit, au fost înlocuite de miturile unui umanism laic sau, mai grav, au fost deviate, inversate, contrafăcute de ideologii totalitare ucigașe. Față de umanitățile tradiționale, organizate de principii transcendente, omul modern le pare o tulburătoare excepție. Fie că trăiește heideggerian în uitarea Ființei, absorbit de lumea ființărilor maniabile, fie că nu mai are acces decît la un sacru adumbrit, camuflat în profan, fie că a devenit o ființă provincială
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
decît la un sacru adumbrit, camuflat în profan, fie că a devenit o ființă provincială, autoexilată într-un domeniu periferic al realului, omul modern pare să fie într-o situație proastă, în criză de mijloace pentru a se orienta spre transcendent . Există oare loc, într-o reflexie stîrnită tocmai de criza lumii moderne, pentru identificarea unor posibile avantaje spirituale, proprii acestei vîrste tîrzii? Termenul criză înseamnă în primul rînd, se știe, judecată, discernămînt, separare a apelor învălmășite. Criza atît de importantă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spiritual. Voi vorbi mereu despre spectacolul epocii noastre, deoarece critica lumii moderne are în vedere cadrul mental și social în care ne mișcăm, faptul că el nu mai oferă simbolism anagogic, disciplină și tehnici de înaintare, ordine verticală luminată de transcendent. E vorba așadar despre un mediu civilizațional și despre definiția pe care acesta o dă ființei umane. Dar e de la sine înțeles că umanitatea profundă a omului nu ține de acest registru. Sigur că, absorbit de solicitările lui, modelat de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
comunistă) a fost capabilă să pătrundă în forul cel mai lăuntric al omului și să le înrobească unora conștiința. Acest pericol era, pentru filozof, dovada că pentru a-și menține libertatea în pofida oricăror constrîngeri omul trebuie să aibă o referință transcendentă, în care să-și înrădăcineze această libertate. Nivelul său psihosomatic și comunitar. Iar asigurarea acestei libertăți nu face decît să întărească treptat impresia că religia are condiția opiniei, nu a adevărului, că ea ține de individual, nu de Universalul spre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
societățile noastre plurale un bun împărtășit de toată lumea, iar cei care îl împărtășesc nu o fac la fel. Omul democrațiilor europene gîndește, lucrează, se mișcă într-o structură de realitate întemeiată pe refuzul monopolului, pe discreditarea unității care în lipsa verticalei transcendente e concepută (și temută) în varianta ei plată, opresivă, uniformizantă. Convingeri oricît de nobile, proiectele cele mai raționale, adevărurile cele mai evidente mai ales toate acestea nu pot spera să întîlnească o adeziune generală, să întrunească unanimitatea. Prin definiție, omul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care aduc în coprezență văzutul și nevăzutul, care fac sensibilă tensiunea între finit și non-finit. La sfîrșitul Evului Mediu, universul cu ierarhica lui arhitectură, avîndu-l drept cheie de boltă pe Dumnezeu a început să pară unor gînditori creștini prea perfect. Transcendentul devenise prea vecin cu lumea; era doar concluzia, vîrful ei, garanția ordinii sale. Reacția față de prea apăsata continuitate între sfera creaturii și cea a Creatorului a constat în accentul pus pe transcendența tare a divinului. Pornind de la această temă, se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Atitudinea critică, liberul examen, alegerea, inventivitatea : iată virtuțile în care se recunoaște sau la care vibrează omul comun al zilelor noastre. Simone Weil concepea în L'Enracinement un proiect de societate bazat pe obligația necondiționată a libertății umane înrădăcinate în transcendent. Personalismul eschatologic al lui Nikolai Berdiaev pleda pentru o ierarhie care să stabilească primatul persoanei asupra societății, al societății asupra statului. Ar părea că, cel puțin în mod formal, modernitatea tîrzie le împlinește așteptările. Nu considera Berdiaev că libertatea omului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care, dincolo de toate treptele lumii și mai adînc decît etajele individuale ale persoanei, deschide cunoașterea umană spre absolut. Nu adevărul ultim, inaccesibil facultăților omenești și totodată participabil, este vizat în religie. Nu actualizarea în omul particular, concret, a dimensiunii lui transcendente este astăzi principalul scop al adeziunii religioase. Cînd accentul nu cade pe literalism, ca la fundamentaliști, angajarea în religie se leagă de confortul spiritual, de sentimente frumoase, precum și de lucruri mai nobile : fraternitate, ajutorarea celor în nevoie și combaterea nedreptăților
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a-i recunoaște transcendenței veritabile prestigiul nelumesc, caracterul incontestabil, necondiționat, suprem obiectiv? Cum poate fi păstrat simțul transcendenței veritabile într-o lume în care obiectivările oricărei transcendențe sînt puse în chestiune, relativizate? Cum poate fi păstrată conștiința unei transcendențe efectiv transcendente, mobilizatoare? O primă linie de răspuns ar privi deosebirea dintre obiectivările de tip ecran (sau idol) și obiectivările transparente ale transcendenței. Schematic spus, primele își subsumează persoana umană și se substituie absolutului, limitîndu le pe amîndouă. Celelalte își recunosc caracterul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a propus un model mai subtil care, păstrînd o relație intimă între transcendent și explicitările sale, nu permitea sedentarizarea celor din urmă, transformarea lor în obiectivări autosuficiente. Dimpotrivă, toate aceste explicitări care, pentru Cusanus, sînt entitățile înseși ale lumii urmează logica convergenței către Termenul divin, în care se află înfășurată realitatea lor deplină
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
întemeiate pe recunoașterea propriei, indefinitei amendabilități, societățile liberale sînt figura unui mers accidentat, dar funcțional, pe orizontala timpului. E o trăsătură care, bine interpretată, interzice sacralizarea socialului și a istoriei, elimină obiectivarea sociomorfică a absolutului, menține distanța dintre imanent și transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui suflet, prezența transcendenței e lăsată mai evident ca oricînd în grija persoanei umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]