3,521 matches
-
și mai prizărită decât celelalte, cu o singură fereastră, acoperită de o perdea murdară. În curtea plină de urzici, nici un semn de viață. Totul părea, ca și în restul cătunului, ațipit; ai fi zis că numai muștele și vrăbiile erau treze la ora aceea; că pescarii erau duși în larg cu năvoadele, iar femeile își făceau somnul de după-amiază pentru ca noaptea, când se întorceau bărbații lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu o mutră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vis? iar eu să fiu acasă, învelit cu două pături ca să nu mai simt frigul? Mi se întîmplase doar și altădată ca în plin vis să mă gândesc că visam și să încerc să mă rup din el. Dar numai treaz poți să zici: Nu mai stau aici, nu-mi place. Plec". Visul îl visezi și îi aparții. Te lovești de gratiile lui ca de o cușcă... Am aprins lumina și am luat de jos cartea. Am recunoscut ultimul rând citit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu experiență. Unul dintre instructori mă sfătuise atunci în modul cel mai serios să devin pilot; eram foarte dotat pentru asta, zicea el, și era păcat să nu-mi folosesc calitățile. Nu-l ascultasem, deși zborul îmi dădea o beție trează care-mi pria. Dar, bineînțeles, atât nu era suficient ca s-o impresionez pe Laura. Trebuia să exagerez, să născocesc, mai ales că ea, brusc interesată, mă privea acum cu alți ochi. ― Ai fost pilot? ― Da, după aceea m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am intrat în grațiile directorului închisorii a dispărut și nu l-am mai văzut multă vreme. Numai noaptea mi se întîmpla să mă trezesc cu senzația că mă privea prin deschizătura din ușa celulei. Stăteam atunci, pândind ușa, ore întregi treaz. Îmi țineam respirația ca să-l păcălesc. Eram atent la cel mai mic zgomot. În zadar. Când m-am plâns de asta, doctorul închisorii m-a trimis la plimbare. Pe urmă am fost duși, mai mulți inși, pentru investigări medicale ni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei, săriseră să pună mâna pe găleți cu care să aducă apă din mare. Mopsul scuipa pe toată lumea dând sfaturi. Călugărul murmura rugăciuni. Se nimerise să fie treaz în noaptea aceea. Filip se străduia să-l împingă afară pe Leon care privea incendiul în vreme ce la picioarele lui se forma o băltoacă galbenă. "Du-te, mă, îi striga el, mai bine ajută la stingerea focului decât să ne împuți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
somnul ei și să se trezească gândind : "Să mi se umfle ganglionii și să se termine o dată !" Dar în realitate ei dormeau de mult și toată această perioadă nu a fost decât un somn lung. Orașul era populat de somnambuli treji care nu scăpau într-adevăr destinului lor decât rareori, când noaptea, rana lor, aparent închisă, se redeschidea fără veste. Și, treziți brusc, ei își pipăiau atunci, cu un fel de plăcere, marginile zgândărite ale rănii, regăsind într-o străfulgerare suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
urbea noastră. Mânuiește magistral dialogul, evidențiind felul specific de exprimare a fiecărui personaj din cuprinsul întregului roman. Autorul se dovedește un adevărat patriot ca mod de manifestare cetățenească, știind că are o nobilă misiune de îndeplinit - aceea de a ține trează conștiința maselor de cetățeni, care îi vor citi scrisul și-i vor prețui mesajul de om al cetății. Pe 2 octombrie am o problemă deosebită privind sănătatea mea. M-am chinuit aproape toată noaptea. Cu un taxi am ajuns direct
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu atâta tenacitate și râvnă. Tata fusese martor ocular în momentul când cei doi dialogaseră poreclindu-se între ei și a intervenit în discuția lor, întărind faptul că urma să treacă acceleratul de dimineață și e bine să fie bărbat treaz spre a nu da de necaz. Vestea întreitei tragedii s-a răspândit ca fulgerul printre priponeșteni și ceilalți din satele vecine, astfel că, după trei zile, când a avut loc înmormântarea, o mare de oameni se afla în jurul locuinței defunctului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
rămâi cu imaginea celui ce a fost cândva, la sfârșitul secolului XIX și până spre anul decesului, în 1969. Câte nu mi-am amintit, având ceva mai multe minute, timp de reflecție, până mi-am reluat odihna de noapte. Odată treaz, o adevărată iluzie optică - imaginea tatei, așa cum l-am visat. Mă frec puțin la ochi, îmi zâmbesc și-mi dau seama că tata vrea ceva de la mine... Vrea să-l readuc în memoria oamenilor, vrea să-mi reamintesc sfaturile bune
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îmbinare de jurnal și cronică de-o bogăție informațională, afectivă, care te pune în mijlocul evenimentelor interne și internaționale, greu de adunat din alte surse decât cele notate la vremea comunicării lor. Ai impresia că din 2006 până în 2010 ați fost treaz zi și noapte, conectat la cele mai diverse agenții de știri... atent ascultate și cu mare acribie notate. * Corespondența dumneavoastră (primită trimisă) este de-o rară frumusețe și decență. O adevărată artă a comunicării prin scris. Felicitări tuturor realizatorilor! întinsa
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apucă plapuma și o puse din nou pe ea, asigurându-se că de data asta își acoperă și capul, și corpul. Ura diminețile și considera lâncezeala de duminică un drept garantat de constituție. Nu și Edward. Probabil că era deja treaz de două ore. Nu era așa când s-au cunoscut: pe când se aflau în Africa, în Congo, pierdea nopțile ca și ea. Dar odată ajunși aici, s-a adaptat destul de repede. Acum era Omul Washingtonului, care iese din casă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dacă nu pui la socoteală și crimele de aseară. —Ce crime? —N-ai primit nota informativă de la CIA? A fost trimisă cu siguranță la șase dimineța, se gândi Maggie. Când toți ceilalți membri ai echipei americane de la Ierusalim erau deja treji, ieșiți de sub duș și informați, ea dormea după o noapte albă la bar cu... — Cineva a fost înjunghiat în Ierusalimul de Est noaptea trecută. În strada de lângă bazar. Un comerciant. Maggie se albi la față. —Un comerciant? Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scenariu după scenariu. Măsuri, contramăsuri, mintea lui era permanent agitată, mai ales noaptea. Avea atâtea planuri, încât abia aștepta rugăciunea de dimineață. Voia să vină zorii ca să iasă din nou la lumina zilei și să se apuce de treabă. Era treaz, așa că auzi chiar el pașii. Instinctiv, trase piedica pistolului și așteptă în întuneric. Văzu nimbul de lumină al unei lumânări, după care auzi o voce. —Psst. Salim, sunt eu, Marwan. —Intră, frate. Bărbatul mai tânăr intră tiptil, fără zgomot, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a fi un invalid psihosomatic ca Elizabeth B. Browning. — Cât de inexprimabil de jignitor! bolborosi Ignatius. Nu simt multă simpatie pentru tine. Ți-ai ferecat mintea atât în fața iubirii cât și a societății. În momentul de față, cât timp sunt trează mă zbat să ajut niște prieteni pasionați care plănuiesc să procure bani pentru a face un film îndrăzneț și emoționant, pe tema unei căsătorii interrasiale. Deși va fi un film cu buget redus, scenariul debordează de adevăruri tulburătoare și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-și schimbe numele în Schlemiel. Afară din biroul meu! Ține-ți gura!“ Gus Levy privi fotografiile și articolul de pe prima pagină și fluieră printre dinți. — Ce s-a întâmplat, Gus? O problemă? Ai vreo problemă? Ai stat toată noaptea treaz. Am auzit toată noaptea funcționând baia cu vârtejuri. Ai să dai într-o neurastenie. Te rog du-te la doctorul lui Lenny până nu devii violent. Tocmai l-am găsit pe domnul Reilly. — Bănuiesc că ești mulțumit. — Tu nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe plajă. Nu exista nici un loc potrivit pentru ea în planurile lui cu Levy Shorts. Paisprezece Ignatius petrecu ziua la el în cameră, ațipind din când în când și atacându-și mănușa de cauciuc în momentele dese în care era treaz și îngrijorat. Telefonul din hol sunase toată după-amiaza, sporindu-i de fiecare dată enervarea și îngrijorarea. Se repezea asupra mănușii, brutalizând-o, împungând-o, învingând-o. Ca orice celebritate, Ignatius își atrăsese admiratori: rudele de rău augur ale mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a soluționa această criză energetică înainte ca ea să deraieze de pe calea progresului, a creșterii economice și chiar a democrației însăși. Suntem confruntați cu o enormă provocare: cum procedăm pentru a nu rămâne fără energie? Aceasta este ideea care ține treaz spiritul uman. Deși am creat scenarii pentru clienți referitoare la un viitor dominat de energia restricționată și ajunsesem la concluzii similare, acest consens al întregii adunări, această sinceritate largă la nivel universal, confirmată de către secretarul pentru Energie al Statelor Unite fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Vizualizarea procedurilor chirurgicale permite studenților să învețe un nou gen de medicină - cea a asigurării longevității. MEDICINA ASIGURĂRII LONGEVITĂȚII LA CERERE: ANUL 2015 Larry avusese o zi grea. Se simțea obosit, în ciuda faptului că luase o pastilă împotriva oboselii, denumită „Treaz” pentru a reuși să facă față ultimei videoconferințe pe internet referitoare la cel mai recent produs al companiei. O oră de relaxare la un pahar de bere la Zlounge ar fi tentantă, dar tocmai când ieșea din clădire, o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
înainte să ajungă în fața unui bloc ponosit, în South Acre, în Torrance. Apăsă soneria pentru apartamentul 38. Clădirea era aproape de autostradă, iar zgomotul traficului era constant. Știa că Lisa lucra noaptea, dar acum era zece dimineața. În mod sigur, era trează. Soneria sună, iar el deschise ușa. Holul mirosea puternic a urină de pisică. Liftul nu mergea, așa că urcă pe scări până la etajul trei, ocolind sacii de plastic cu gunoi. Un câine rupsese un sac, iar conținutul era împrăștiat pe câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oboseala acumulată îl lovi cu forță. Stan începu să moțăie. Porni radioul, lăsă în jos geamul, scoase capul în vântul rece. Nu îl ajuta cu nimic. Realiză că avea să adoarmă și că trebuia să oprească. Pasărea aceea îl ținuse treaz. Se simțea puțin vinovat pentru că o lăsase așa, pe drum. Era ca și cum ar fi ucis-o. O astfel de pasăre nu avea cum să reziste mult în deșert. Aveau să-i vină de hac rapid un șarpe cu clopoței sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prin aer și ateriză pe o tufă de ienupăr, cam la un metru deasupra solului. Stând pe acea stinghie improvizată, poate că ar adormit, dacă temperatura nu ar fi fost mult prea scăzută pentru o pasăre tropicală. Și îl țineau treaz urletele unei haite de animale, din deșert. Urletele se apropiau. Gerard își înfoie penele, semn de neliniște. Se uită în direcția sunetului. Văzu mai multe umbre întunecate mișcându-se printre tufe. Prinse licărirea unor ochi verzi. Își înfoie din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nasul. — OK, bine, probabil că acum e deja în drum spre La Jolla. Este posibil să fi ajuns deja. — Și tu unde ești? — La douăzeci de minute de casa Kendall. Vrei să-i ridicăm noi? — Doctorul cum e? întrebă Vasco. — Treaz. — Sigur? — Bun și pentru o muncă guvernamentală, spuse Dolly. Bea cafea dintr-un termos. — Ai verificat termosul? — Da. Sigur. Deci, îi săltăm sau te așteptăm? Dacă este tipa, Alex, lăsați-o în pace. Dar dacă-l vedeți pe puști, puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
copiii și nepoții lor. O femeie spiriduș care avusese Întotdeauna un trup subțiratic și prea multe poveri pe umeri, slăbită și Împuținată acum de bătrânețe. Pe măsură ce Îmbătrânea, simțea din ce În ce mai mult nevoia de a se odihni ziua. Totuși, noaptea era la fel de trează ca Întotdeauna. Bătrânețea nu diminuase câtuși de puțin insomnia lui Shushan. Trecutul nu o lăsa să se odihnească prea mult, Își spunea familia ei; Îi Îngăduia doar somnul acela sporadic, de pisică. Armanoush a Închis ușa și a lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În toate direcțiile, artificniște artificii explodând În mijlocul Întunecimii dese. În clipa asta modelul urban strălucitor e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva care e treaz la ora asta. De unde e situat Ochiul Divin, de acolo, de deasupra, toate aceste becuri aprinse sporadic trebuie să pară Într-o perfectă armonie, licărind necontenit, de parcă i-ar trimite lui Dumnezeu un mesaj cifrat. În afara acestor licăriri răzlețe, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plidă; cei tineri și cei bătrâni, cei cu glasuri dulci și cei cu glasuri mai puțin dulci, imamii moscheilor mari sunt primii care se trezesc, gata să cheme credincioșii la rugăciunea de dimineață. Apoi mai sunt covrigarii. Și ei sunt treji și se Îndreaptă spre brutăriile de la care-și iau covrigii crocanți cu susan pe care Îi vor vinde toată ziua. În consecință, brutarii sunt și ei treji. Unii din ei dorm doar câteva ore Înainte să Înceapă lucrul, În timp ce alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]