4,948 matches
-
iar fenomenul frustrației va circumscrie elemente (structuri) tot mai diferite ca natură și grad de complexitate, ajungând să se ridice, în ultimă instanță, „pe un plan specific uman și social, cu înțeles de contardicție între a dori și a trebui, trebuință și normă”. (V. Pavelescu) Pentru a se înțelege mai bine acest salt calitativ pe care „fenomenul frustrației” îl înregistrează în funcție de cele trei niveluri la care se realizează adaptarea, vom prezenta în continuare, în mod succint, principalele caracteristici ale acestor trei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
trei niveluri de adaptare. 1) La nivelul biofiziologic de adaptare, „fenomenul de frustrației” exprimă un conținut psihologic sărac și o funcție cu finalitate negativă. Astfel, sub raportul conținutului, el desemnează, la acest nivel, blocarea în primul rând a satisfacerii unor trebuințe biologice, semnifică dominarea stărilor și reacțiilor afective primare, precum și folosirea mecanismelor homeostatice de adaptare. Sub raportul finalității, - deoarece la acest nivel predomină forma pasivă de adaptare, caracterizată prin păstrarea acelorași mijloace de adaptare (prin care se manifestă fenomenele de automatism
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a aceluiași plan calitativ, nu poate explica mecanismul adaptării active, potrivit căruia ființele vii își pot crea organe pentru funcții noi și pot interveni, chiar, în mod creator, - la o treaptă superioară de organizare, - pentru modificarea mediului, în vederea satisfacerii propriilor trebuințe. „Fenomenul frustrației” nu poate fi conceput, în lumea umană, în afara ideii de dezvoltare, perfecționare,, care pesupune capacitatea de acordare „creatoare”, de realizare treptată a unui proces de adaptare tot mai complex (sub forma unui proces dublu de „asimilare” și „acomodare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
una psiho-socială, deoarece relația „persoană-mediu” antrenează instanțe diferite de integrare: de la cea „biologică”, până la cea „psihică” și „socială”. Tot mai mulți psihologi încearcă astăzi să ralizeze o conciliere între teoria „nativistă” a conduitelor umane, care ține seama mai mult de trebuințele și interesele individuale, și teoria „socială” a conduitei, care acordă prioritate intereselor majore, de ordin social, în determinismul integrării „personalității”. Procesul adaptării înregistrează, la acest nivel, maximum de complexitate psihologică, deoarece el implică acum „diferențierea în raport ceu diferite roluri
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și „acomodare” (de „feed-back”comunicațional între persoană și mediu). Fenomenul frustrației se exprimă, deci, la acest nivel, pe un plan psihologic nou, superior, ca act de conștientizare atât a importanței scopurilor și motivelor individuale, cât și a importanței aspirațiilor și trebuințelor societății și umanității. Altfel spus, „fenomenul frustrației” ajunge să desemneze, acum, acel „raport social și conștient”, de care vorbea V. Pavelescu, între „ceea ce ni se cuvine” și „ceea ce datorăm noi”, adică între „drepturi” și „obligații”. Acțiunea de revendicare, adoptată de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a evenimentului contrariant, apărut la un moment dat. De aici rezultă difificultatea realizării unei clasificări a „surselor frustrațiilor”. Majoritatea clasificărilor efectuate grupează „evenimentele frustrante” în două mari categorii: cele care aparțin „frustrației primare”, care presupune absența obiectului necesar satisfacerii unor trebuințe primare, biologice, și cele care aparțin „frustrației secundare”, care implică existența unui obstacol în calea tendințelor secundare, de natură spirituală. În legătură cu „obstacolele” (constrangerile), psihologii au arătat că acestea pot fi de origine internă, atunci când ele semnifică un obstacol aparținând mediului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
exterioare-pasive: la animal ele desemnează obstacolul fizic (ex. grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului necesar satisfacerii „trebuinței”; b) frustrări exterioare-activ: de exemplu, când șoarecele flămând, pentru a obține hrana, trebuie să parcurgă o suprafață metalică electrificată sau, în cazul omului, când vindecarea bolnavului nu se poate obține decât prin suportarea unei operații, sau a unui tratament dureros
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la care realizează adaptarea. În felul acesta vom constata o diversificare tot mai mare a tipurilor de „situații frustrante”, o creștere a gradului lor de complexitate. Astfel, dacă la nivelul biofiziologice „situația frustrantă” desemnează, în special, blocarea cursului satisfacerea unor trebuințe organice de către un obstacol concret exterior, la nivelele psihologic și socio-cultural ea semnifică contrarierea conștinței de sine ca valoare, a unor trebuințe „spirituale” și „materiale” specific umane, de către o varietate de agenți frustranți. Vor predomina, prin urmare, la aceste ultime
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
gradului lor de complexitate. Astfel, dacă la nivelul biofiziologice „situația frustrantă” desemnează, în special, blocarea cursului satisfacerea unor trebuințe organice de către un obstacol concret exterior, la nivelele psihologic și socio-cultural ea semnifică contrarierea conștinței de sine ca valoare, a unor trebuințe „spirituale” și „materiale” specific umane, de către o varietate de agenți frustranți. Vor predomina, prin urmare, la aceste ultime două niveluri, motivațiile superioare, de ordin social, și o mare varietate de conflicte de tip intra și inter personal, dintre care menționăm
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
autodominării afective și axiologice a persoanei în cauză. Cerceătorii au clasificat marea varietate a modalităților de reacție la frustrare în funcție de mai multe criterii. Astfel, S. Rosenzweig ia în considerare următoarele trei puncte de vedere principale: 1) „economia” (gradul de deposedare) trebuințelor frustrante, 2) „sinceritatea” răspunsurilor, 3) caracterul, mai mult sau mai puțin, „adecvat” al răspunsurilor la frustrare. 1) După primul criteriu, cel al „gradului de deposedare” a trebuinței, reacțiile la frustrare pot fi: a) reacții de apărare a „eului”; b) reacții
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în considerare următoarele trei puncte de vedere principale: 1) „economia” (gradul de deposedare) trebuințelor frustrante, 2) „sinceritatea” răspunsurilor, 3) caracterul, mai mult sau mai puțin, „adecvat” al răspunsurilor la frustrare. 1) După primul criteriu, cel al „gradului de deposedare” a trebuinței, reacțiile la frustrare pot fi: a) reacții de apărare a „eului”; b) reacții de persistență a „trebuinței”, c) reacții care exprimă dominanța, persistența, inevitabilitatea „obstacolului” întâmpinat. a) Reacțiile de apărare a „Eului” sunt grupate de S. Rosenzweig în trei categorii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
răspunsurilor, 3) caracterul, mai mult sau mai puțin, „adecvat” al răspunsurilor la frustrare. 1) După primul criteriu, cel al „gradului de deposedare” a trebuinței, reacțiile la frustrare pot fi: a) reacții de apărare a „eului”; b) reacții de persistență a „trebuinței”, c) reacții care exprimă dominanța, persistența, inevitabilitatea „obstacolului” întâmpinat. a) Reacțiile de apărare a „Eului” sunt grupate de S. Rosenzweig în trei categorii, în funcție de maniera în care individul frustrat își asumă „agresiunea”: - Răspunsul „extrapunitive”, prin care individul dirijează agresiunea sa
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrării, declarând că dificultatea era inevitabilă, sau mulțumindu-se cu limitele pe care i le impune obstacolul); mecanismul psihanalitic corespunzător este „reprimarea”, iar aspectul patologic al acestor răspunsuri este reprezentat de anumite manifestări „isterice”. b) În reacțiile de persistență a trebuinței, activitatea sau gândirea rămân dirijate către scop, în vederea împlinirii, printr-un mijloc sau altul, a trebuinței frustrante. aceste reacții au un scop mai limitat, comparativ cu reacțiile de apărare a „Eului”, iar natura de „sublimare” și de „conversiune”. c) În
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
obstacolul); mecanismul psihanalitic corespunzător este „reprimarea”, iar aspectul patologic al acestor răspunsuri este reprezentat de anumite manifestări „isterice”. b) În reacțiile de persistență a trebuinței, activitatea sau gândirea rămân dirijate către scop, în vederea împlinirii, printr-un mijloc sau altul, a trebuinței frustrante. aceste reacții au un scop mai limitat, comparativ cu reacțiile de apărare a „Eului”, iar natura de „sublimare” și de „conversiune”. c) În reacțiile care exprimă dominanța (persistența, invitabilitatea) „obstacolului”, individul, lipsit de apărare, răspunde în mod steriotip și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este incompletă și superficială”. (op. cit., p. 393) În privința celui de-al doilea criteriu, H.H. Kendler a relevat mai mulți factori de care depinde persistența unui răspuns, în condițiile repetării sau menținerii îndelungate a obstacolului frustrant, și anume: a) forța tendinței, trebuinței, sau scopului urmărit, b) tăria deprinderilor și obișnuințelor contrariate, c) poziția reacției în sistemul comportamental (adică importanța pe care noi o acordăm atitudinii de răspuns, pentru statutul și prestigiul nostru social). Referitor la posibilitatea subiectului de a găsi noi modalități
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
le corespund frica, tristețea, depresiunea, remușcarea etc.; aceste reacții decurg și ele dintr-un mod de interpretare specific: fie în sensul considerării obstacolelor ca fiind de nedepășit, de neînvins, fie în sensul aprecierii că nu avem dreptul la obținerea satisfacerii trebuințelor, dorințelor, aspirațiilor noastre (ca expresie a neîncrederii în sine, a unui sentiment de inferioritate). Aceste reacții predominant afective le întâlnim îndeosebi la copii, care prezintă un grad mai scăzut de maturizare intelectual-afectivă, o toleranță individuală mai mică la frustrație. De
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
niște valori și principii care sunt considerate infailibile. Atitudinea pozitivă exagerată față de propriile trăiri afective, constată la unele persoane, determină un voluntarism afectiv, asociat cu tendința desconsiderării trăirile afective ale semenilor și asimilarea psihică și morală a acestora la propriile trebuințe, interese și pasiuni. Ori relațiile interpersonale principale (juste) implică dimpotrivă, atitudinea afectivă lucidă, controlată, corectoare, care exclude atât încercările unora de a-și aservi și moral semenii (până la anihilarea chiar totală a personalității acestora), cât și tendința altora de a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
orientarea personalității și motivarea activității. Dintre acestea menționăm aici doar câteva: a) motivația liminară sau marginală (caracterizată prin absența unor interese de cunoaște profunde și stabile, a unor motive superioare de ordin social); exacerbarea unor motive personale egoiste, a unor trebuințe și tendințe înguste, de nivel scăzut, b) neintegrarea (necorespondență) vocațională, rezultată din „frustrarea vocațională”, din realizarea unei greșite orientări școlare și profesionale, c) fixarea inadecvată a „nivelului de aspirație” individuală. Câteva referințe succinte asupra acestor aspecte se impun. a) Persoanele
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
succinte asupra acestor aspecte se impun. a) Persoanele care se dovedesc a fi, de exemplu, indiferente, insuficient motivate în activitate, sau condiționate doar de motive personale egoiste, își creează astfel numeroase situații de conflict, deoarece se știe că de natura trebuințelor reflectate în planul conștiinței depinde calitatea motivelor acțiunilor și faptelor noastre. Orice motiv, prin faptul că are două laturi (una energetico-impulsională, alta direcțional-selectivă), devine o variabilă intermediară care condiționează, în orice moment, succesul acțiunii. Când la baza motivației faptelor noastre
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
depinde calitatea motivelor acțiunilor și faptelor noastre. Orice motiv, prin faptul că are două laturi (una energetico-impulsională, alta direcțional-selectivă), devine o variabilă intermediară care condiționează, în orice moment, succesul acțiunii. Când la baza motivației faptelor noastre sunt puse de obicei trebuințe primare, de esență biologică, comportamentul nostru capătă un caracter îngust. Faptul acesta este important, deoarece s-a observat că atunci când suntem animați de motive personale egoiste, îndreptate doar spre obținerea unor satisfacții de moment, comportamentul nostru dobândește rolul unui factor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a observat că atunci când suntem animați de motive personale egoiste, îndreptate doar spre obținerea unor satisfacții de moment, comportamentul nostru dobândește rolul unui factor de încordare și conflict în raporturile cu cei din jur. În schimb, o motivație întemeiată pe trebuințe de ordin social — cum ar fi, de exemplu, nevoia resimțită de a avea bune relații sociale, de a te identifica cu grupul căreia aparții, de a câștiga stima și respectul semenilor, de a te realiza ca persoană, trebuința de creație
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
întemeiată pe trebuințe de ordin social — cum ar fi, de exemplu, nevoia resimțită de a avea bune relații sociale, de a te identifica cu grupul căreia aparții, de a câștiga stima și respectul semenilor, de a te realiza ca persoană, trebuința de creație, de prestigiu etc. — sporește exigența față de sine însuși, întărește spiritul de colaborare și întrajutorare colegială, facilitează actul de reconsiderare mai profundă a raportului între interesele individuale și cele comunitare, în favoarea celor din urmă. Desigur, factorii de ordin social
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
anumite structuri de activitate), iar pe de altă parte, a „asimilării”, adică a transformării realităților exterioare, în raport cu aspirațiile, tendințele și aptitudinile speciale ale subiectului. Persoana integrată vocațional obține nu numai sentimentul satisfacției în muncă, derivat din împlinirea deplină a unor trebuințe personale, ci își formează un nivel de aspirație crescut (tendința de a depăși modelele mintale, în scopul realizării unei finalități individuale). O corespunzătoare integrare vocațională a oamenilor în activitate asigură, însă, nu numai echilibrul psihic individual, ci și cel social
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
negativisme și agresivitate, care determină numeroase conflicte de ordin impersonal, sau intrapsihic. Necorespondența vocațională poate reflecta și situația ancorării într-un rol care nu mai prezintă valoare socială manifestă. Este cunoscut faptul că rolurile apar ca niște „funcții sociale”, răspunzând trebuințelor de moment ale societății. În raport cu specificul economic și social-politic al societății, cu momentul istoric respectiv există roluri tolerate, acceptate, agreate, invidiate sau ironizate. În funcție, deci, de poziție socială a „rolului” ??139 adoptat, pot apărea unele atitudini contradictorii din partea subiecților
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
continuă să manifeste o atitudine pozitivă față de rol, acordându-i o anumită valoare, deși rolul manifest al subiectului nu se mai bucură de o prețuire socială satisfăcătoare. Adeseori, persoana poate fi mobilizată în activitate, în același timp, de două cerințe (trebuințe, motive) incompatibile, la fel de puternice, fapt care împiedică realizarea corespunzătoare a activității respective. Acest tip de conflict între cerințele interne și cele externe, ca și cel cultural, — produs între valori umane incompatibile, — este mai des întâlnit la preadolescenți (care n-au
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]