4,267 matches
-
de veacuri și milenii să constituie o imagine vie despre oamenii Curseștilor, anonimi, ca întotdeauna, să iasă și ei din anonimat și să rămână peste veacuri așa cum au fost: răi și buni, umiliți și răsculați, ignoranți și înțelepți, oprimați și trecători prin toate vicisitudinile istoriei prăvălite peste capul românului răbdător ca stânca, cu greu găurită de picătura de apă a vremurilor. - Și acum, la încheierea imaginarului meu interviu? - Viața ne-a fost dată să extragem din ea tot ce are bun
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
concertului să fugim înapoi prin desișul sunetelor spre clipa când, îmbătați de muzică, am deschis buzele și am început să murmurăm. Pe măsură ce înaintezi în emoție, te apropii și de sfârșitul ei. Nimic nu te poate salva. Nu există decât frumuseți trecătoare. Eternă e doar tăcerea. Concertele care întrerup tăcerea nu fac decât s-o tulbure câteva clipe ca o piatră care lovește suprafața încremenită a unui lac. Atât durează muzica. Atât durează cât și cercurile concentrice de pe luciul unui lac. Restul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mărgelele albastre, cafenii, Străluceau sub stelele făclii, Sub luna gânditoare ... al nopții soare... Sunetele se-nmulțeau, Picăturile se-ntețeau. Toate, împreună se prăbușeau Și stropii nopții le-nsoțeau. Luna, trezindu-și iar cununa ...și văzând furtuna, sufla peste nori făcându-i trecători și liniștind acești fiori. Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Viața... Viața e cuvântul care ... Exprimă o picătură de ploaie, Viața e minunea care Exprimă un curcubeu plin de culoare. Viața e poemul care... Exprimă și cea mai mică
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
-nchinam, pentru că rolul de Cicisbeo nu-mi convine. Pentru asta o secătură ca Ghika Cogălniceanu sau o alta ca... sunt destui de buni. Eu voi inimă curată și amor vecinic, căci, d-aș voi să-mi risipesc viața pe curteniri trecătoare, v-asigur, doamnă, // că aș putea-o face și eu. Doar * nu vei spune că mi-ai scris și din Piatra, cum ai spus că mi-ai scris din Iași și n-am primit eu scrisoarea. Nu mi-ai scris
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
d-tale însănătoșare. Nu te mira că-ți vorbesc mai întîi de bucurie, deși amândouă scrisorile sunt triste și concepute sub un fel de "deprimare a moralului", cum ar zice galomanii noștri. Căci eu cred că, tristețea d-tale [fiind] trecătoare și desigur neîntemeiată, pentru noi rămâne doar bucuria curată. Vezi, d-le Eminescu, diagnoza stării d-tale trecute este astăzi cu putință și este absolut favorabilă. Se vede că din cauza căldurilor mari, ce erau pe la noi în iunie 1883, d-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
către orb, îl răpeam oricărei alte solicitudini, spre a-l conduce apoi cu blândețe și hotărâre printre obstacolele circulației, către portul liniștit al trotuarului din față, unde ne despărțeam pradă aceleiași emoții. Îmi plăcea de asemenea să le dau lămuriri trecătorilor, să-i las să-și aprindă țigara de la țigara mea, să pun umărul spre a urni din loc vreo căruță prea încărcată, să împing la automobilul aflat în pană, să cumpăr ziarul de la o femeie din Armata Salvării și flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sau o scuză în împrejurări, chiar dacă sunt contradictorii. Pentru ei, important este să fie nevinovați și ca virtuțile lor, cu care au fost dăruiți din naștere, să nu poată fi puse la îndoială, iar greșelile lor, iscate dintr-o nenorocire trecătoare, să fie veșnic provizorii. V-am mai spus, totul e să scapi de judecată. Și cum e greu să scapi de ea și aproape cu neputință să-ți faci în același timp și admirată și iertată firea, toți caută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
împrumutase de la ei. La auzul lui Oyral quartetul Schmidt fusese cuprins de o veselie frenetică. Singură, imună, doamna Schmidt privea cu indulgență cum acești oameni serioși erau deodată cam "șui", cum ar fi zis Lina în moldoveneasca ei singuratică. Acces trecător, de altfel, cum bine credea doamna Schmidt. Și iată că, după atâta timp, când quartetul Schmidt era de mult dizolvat, Oyral reapărea pentru a 204 205 consemna starea lirică a doctorului Rim, care, desigur, și uitase când și cum căpătase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
edificării unei noi cărți. Ea este încărcată cu prea multă trudă, cu prea îndelungată urcare pe panta desăvârșirii pentru a mai putea fi evocate. Tăcem în fața unei opere scoase din tăcere! Timpului i-a mai fost smulsă o împlinire. Omul trecător prin efemeritate vieții i-a biruit tăișul coasei ce ne scurtează zilele, cu un lucru ce nu mai are moarte - cu o carte despre viață. Când ieșim de sub imperiul vrăjii acestei clipe solemne, Ion N. Oprea se scutură de sentimentul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
munca de la catedră, pe care am reușit s-o transform într-un sfânt altar în cultivarea limbii și literaturii române. Dacă m-aș mai naște încă o dată, tot educator mi-aș dori să fiu pentru împlinirea ființei mele de om trecător pe acest pământ!.. Cu respectul cuvenit unei colege de profesie, vă doresc multă sănătate și împlinirea unor năzuințe spirituale! Prof. Al. Mânăstireanu Tot astăzi am pregătit expedierea volumului II la Timișoara, către nepoata mea Venera, cu o scrisoare de trei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
obiectul vizitei, mai ales că nu era chiar prima vizită cu un anumit mesaj. La sosirea lor sunt foarte relaxat și bucuros de lumea tânără în casa mea. Observ figurile triste ale musafirelor mele, dar pun totul pe seama unei oboseli trecătoare. Cu multă precauție mi se transmite oarecum ocolit știrea șocantă, de necrezut, privind decesul fulgerător al bunului și neuitatului meu prieten, Gil Crăescu... Am rămas perplex și speram să fie o glumă macabră, deși nu se glumește pe această temă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
rămas ceva din praful istoriei, te rog cu dexteritatea pe care o ai de cercetător neobosit, șterge neghina din el și păstrează bobul aurit al sufletului meu de educator - care se poate lăuda puțin că n-a fost un simplu trecător în misiunea de educator!... Referatul comandat de Țolescu în scopul reeducării adversarului meu a fost conceput într-o zi aniversară din existența mea, cuprinde principiile ce conturează profilul moral al educatorului, indiferent de vreme și de vremuri, în școală și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
norișor de vară, peste o iarbă în plină creștere, care, din acest motiv, lucește fără prea multă pregnanță. Ultimii ani ai liceului au lăsat,în viața Grigoruțului, și câteva amintiri mai frapante. În primul rând, primele îndrăgostiri. Dar, și acelea, trecătoare, cum avea să zică, undeva, spre a se făli, ca un fum de țigară. De la începerea facultății în sus, da, și viața, părea să-i capete un sens. Pe parcursul studiilor universitare, sensul acesta indica ceva care-l va face să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Dobre și uriașul care își sufocase prin îmbrățișare șeful de clasă la întâlnirea precedentă, colegul lor Nicolae Pîrcov. Despre profesorul Todicescu s-a aflat, la cei peste optzeci de ani ai săi arăta sănătos tun, dar la o indispoziție aparent trecătoare, la începutul lui martie 1973, se duce la medic și chiar de la primele investigații i se spune că are... cancer. În câteva zile, cât era el de falnic, ca un stejar, a fost doborât, ca orice făptură umană! Dobre apucase
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
le tremură lumina printre gene. Trăiesc apoi cu unul de lângă gârlă ori mai din deal. De nevârstnice fac copii, prăpădindu-și din trup argintul. Ajung să aibă picioare noduroase, guri lăbărțate și ochi care s-au stins : doar câteo poftă trecătoare îi mai aprinde, într-o scânteiere scurtă, lipsită de fior. .................................................. ............................................... Ți-o amintești pe Margareta ? Privirea-i aurie iradia tandrețe : aveam mereu senzația că îmi surâde. Pătimașa mea declarație dintr-o seară a impresionat-o atât de tare încât s-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
unde o dusese pe Sylvie la prima lor întâlnire. Încă-și mai amintea toată harta, mai limpede cu ochii închiși. Când ajunse deasupra dealurilor încrețite din Pennsylvania, interludiul său din Nebraska începu deja să i se pară un simplu deficit trecător. Când ateriză pe LaGuardia, era din nou el însuși. Passatul lui îl aștepta în parcarea pe termen lung. Nebunia colectivă, fragilă, de pe Long Island Expressway nu i se păruse niciodată mai familiară sau mai frumoasă. Și la capătul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și sălciilor care trădau râul ascuns. Rămase în mașina închiriată o vreme, uitându-se la casă: comandată prin poștă, plată, ceva ce ieri nu era aici și fără îndoială că mâine va dispărea. Mergând spre ușa laminată avu o senzație trecătoare nu de déjà-vu, ci de déjà écrit, amintindu-și de un pasaj pe care-l scrisese cu mult timp în urmă și care abia acum devenea realitate. Bărbatul care-i deschise ușa lui Weber era un străin. Toate cicatricele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
măritată? Ea râse. — În zilele noastre, întrebarea corectă este: de câte ori? —Scuze. Am fost mitocan! — Îți ceri scuze de multe ori. Omului mai că-i vine să te creadă. În orice caz: de două ori. Prima oară a fost o nebunie trecătoare, pe la douăzeci și ceva de ani. Nimeni n-a fost de vină. Al doilea a plecat când mi-a luat prea mult ca să mă hotărăsc pe chestia cu copilul. —Stai așa. A divorțat de tine pentru că n-aveai copii? — Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
neuromarketing... Riegelii aveau doar vinovăție și informație. Robert se așeză la loc pe scaunul lui. Îi aruncă o privire lui Karin, o privire care întârzie, ca de urmăritor. Cum ți s-a părut? Timp de o clipă ciudată, de desprindere trecătoare, avu senzația că e vinovată personal de toată înfruntarea. Adăpostul contraatacă: întreprinzătorii cereau o cantitate de apă de zece ori mai mare decât ar fi consumat Așezământul lor natural. Întreprinzătorii își explicară propriile planuri prudente și promiseră că Așezământul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de rable vopsite cu spray așezate la verticală sau cruciș, ca niște lintouri. O copie perfectă. Ies din mașină, dând ocol cercului vertical. El reușește o imitație chinuită de veselie. Iată-l: monumentul ideal pentru ascensiunea orbitoare a oamenilor, experimentul trecător pe care selecția naturală l-a făcut cu conștiința. Și, peste tot, mii de rândunele și-au făcut cuib în arborii ruginiți. Cinează în orașul vecin, Alliance, la un local numit Longhorn Smokehouse. Un televizor suspendat deasupra separeului lor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la cunoștință. Sfântul Ioan devine astfel un model de jertfă curată pentru dreptate, pocăință și sfințenie. Jertfa lui primește o dimensiune providențială. Prin moartea sa el nu este numai un propovăduitor și un Înaintemergător al lui Hristos prin această lume trecătoare și amăgitoare precum un vis, ci se coboară în adâncurile iadului și devine un Înaintemergător și un propovăduitor al lui Hristos și în acele locuri... Hramul de la mănăstiri este zugrăvit de către inimile credincioșilor ca o icoană, ce rămâne păstrată mult
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
flămînzesc, care sînt cînd În Închisoare, cînd În libertate, cînd amărîți, jegoși, flămînzi, ghinioniști, călătorind pe tampoanele sau pe vagoanele trenurilor de marfă, făcîndu-și rost de hrană noaptea, În jungla fierbinte a mahalalelor pline de vagabonzi, cînd copleșiți de averi trecătoare - plutitorii, hoinarii, semivagabonzii care alcătuiesc mulțimea declasată a celor fără nume, fără adăpost, fără rădăcini, ce bîntuie prin țară. Aceștia sînt tăciunii umani ai pămîntului. Aspri, zdrențăroși, cu fețe ridate și brăzdate, cu trăsături șterse, banale, anemice, oamenii aceștia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
familiare ale vieții și muncii de fiecare zi a oamenilor. Singuratic, sălbatic și obsedant, chemîndu-ne mereu din cornul cu inflexiuni unduitoare și Îndepărtate, pătrunsese În singurătatea fermecată de vreme a dealurilor vrăjite ce ne Înconjurau, În licăririle singuratice, sălbatice și trecătoare, care se ivesc și trec peste marea verde a pustiului. Războiul era prezent În strigătele Îndepărtate și În frînturile de sunete și În clinchetul clopotelor vitelor purtat de palele de vînt și În bucuria și tristețea sălbatică, Îndepărtată, jalnică, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În bucuria și tristețea sălbatică, Îndepărtată, jalnică, a trenului ce gonea spre răsărit, spre mare, spre război, străbătînd văile sudice scăldate În vraja verde și În farmecul auriu al miezului de iunie și În casele unde locuiau oamenii, În văpaia trecătoare a ferestrelor acoperite cu hîrtie. Era prezent pe cîmp, În povîrnișuri și viroage, În văile verzi și domoale ale munților ce se pierdeau În Întuneric, În coamele dealurilor Împurpurate de lumina eternă ce cobora iute spre umbra răcoroasă și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca ei să acționeze... Adevărul era că, cu cât afla mai multe lucruri - acum - cu atât mai în siguranță avea să fie atunci când s-ar fi ivit momentul de criză... Poate să-l contacteze pe Gosseyn Doi? Fu o pornire trecătoare. De fapt, observase deja că eterul era tăcut. Nu simțea absolut de loc prezența alter-ego-ului său. Erau din nou, complet izolați. Poate că trebuia să analizeze ce aveau de gând ființele Troog în legătură cu prizonierii? Pentru asta trebuia să părăsească încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]