6,656 matches
-
1972, cu volumul de proză Anna sau Pasărea paradisului, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor; este, în același an, coautor la volumul colectiv de reportaje Vine istoria (alături de Vasile Sălăjan și Nicolae Prelipceanu). Colaborează cu proză, reportaje, critică literară, eseuri în „Tribuna”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra” ș.a. Romanelor Cel iubit (1976) și Caii sălbatici (1981) li se adaugă o carte de însemnări, pagini de jurnal și note de lectură intitulată Pe cont propriu (1986) și o alta, care
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
cu Adrian Marino - este indicat explicit: nici roman, nici jurnal, nici antijurnal. Cronologia notațiilor nu este menționată, nici riguros respectată. Cartea e construită pe mai multe niveluri: există un jurnal al cititorului și al criticului (M. a practicat, în paginile „Tribunei”, critica literară), extrem de interesant, bogat în considerații posibile într-un jurnal de lectură neîncorsetat de exigențele genurilor publicistice, dar și un jurnal al reporterului, al călătorului. Se mai cuvine menționat că pasiunea de călător și înzestrarea de observator sunt învederate
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
intitulat Ferestrele orașului, care va rămâne în corecturi. După 1948 colaborările sale devin mai rare. De-abia din 1955 poetul revine la uneltele sale și numele îi reapare în revistele „Contemporanul”, „Flacăra”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tânărul scriitor”, „Tribuna” ș.a. Debutează în volum ca istoric literar, cu monografia Traian Demetrescu, apărută în 1956. Prima carte de versuri, intitulată Incunabule, îi este editată târziu, în 1969. Urmează Ceremonia faianțelor (1971), Ora magnoliilor (1976), Vesperalia (1980) și Ora reveriilor (1989). O
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
din București (1954-1959). Este inginer la Suceava (1959-1960), Ploiești (1960-1965) și București (1965-1969), apoi cercetător (1969-1973). Debutează în „Povestea vorbii”, supliment al revistei „Ramuri”, fiind prezentat de Miron Radu Paraschivescu (1966). Colaborează la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, „Echinox”, „Secolul 20” ș.a., precum și la publicații din SUA, Germania, Franța, Anglia, Italia etc. Din 1986 trăiește în Germania, iar din 1988 în Statele Unite ale Americii, unde ajunge ca bursier Fulbright. În 1999 primește cetățenia americană. Din 1989 este
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
-și licența în 1947. Lucrează ca ziarist la „Timpul” și „Rampa”, apoi ca redactor la secția de scenarii a Studioului Cinematografic „Al. Sahia” și la secția de limbă spaniolă a Redacției emisiunilor pentru străinătate a Radiodifuziunii Române (1954-1989). Debutează în „Tribuna poporului” (1944). După câteva traduceri realizate în colaborare cu Paul B. Marian, publică singur traducerea romanului Serenada de James Cain (1945). Colaborează cu povestiri, schițe umoristice, recenzii, interviuri, traduceri ș.a. la „Contemporanul”, „Flacăra”, „La Roumanie d’aujourd’hui”, „Tribuna României
MARIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
în „Tribuna poporului” (1944). După câteva traduceri realizate în colaborare cu Paul B. Marian, publică singur traducerea romanului Serenada de James Cain (1945). Colaborează cu povestiri, schițe umoristice, recenzii, interviuri, traduceri ș.a. la „Contemporanul”, „Flacăra”, „La Roumanie d’aujourd’hui”, „Tribuna României”, „Cinema”, „Luceafărul”, „România literară”, „Licurici”, „Urzica”. Multe dintre cărțile lui M. sunt repovestiri ale unor povești, basme, legende, mituri, snoave aparținând unor zone lingvistice și culturale dintre cele mai diverse. Astfel, în Basmele isteților (1957) și în Legendele munților
MARIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
M (1996), Euro-Generation Club. Este doctor al Facultății de Litere a Universității din București (1998) și al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (2002). Colaborează la presa regională, precum și la „Familia”, „Argeș”, „Vatra”, „Poesis”, „Cuvântul”, „Examene”, „Tribuna învățământului”, „Azi”. Debutează editorial în 1984, cu volumul Sala oglinzilor. În Purtătorul de cuvinte (1996), M. reunește versurile noi din ciclul titular și selecțiuni din culegerile anterioare. Facultatea dominantă a poetului este dexteritatea de a cânta la diferite instrumente, de
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
Luceafărul. Are contribuții științifice în domeniile semanticii, stilisticii, poeticii și semioticii, publicate în reviste științifice (inclusiv străine) și literare (unele semnate Rodica Popescu), precum și în volume colective, mai ales în Studii de eminescologie, Meridian Blaga ș.a. Colaborează cu poezie la „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Orizont”, „Cahiers Bleus” ș.a. Ca poetă, debutează editorial în volumul colectiv Alfa ’87. Conceptul de text poetic integral, introdus de M. și aplicat exegezei poemului Luceafărul de Mihai Eminescu, în volumul Lumile „Luceafărului” (1999), urmărește configurarea procesului poetic
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
n. Vaida) și al lui Augustin Maxim, învățător. Face liceul la Zalău, Teiuș și Blaj (1932-1944), apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, secția filosofie (1944-1948). În timpul studenției a lucrat ca redactor la „România viitoare” (Sibiu, 1944-1945), „Tribuna” și „Lupta Ardealului” (Cluj, 1946-1948), iar după licență a fost profesor de liceu în Zalău (1948-1949). Între 1949 și 1964 suportă o lungă detenție politică. Ulterior se stabilește la Timișoara, unde lucrează ca economist la OCL Alimentara (1964-1967), apoi ca
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
la București, trecându-și licența la Universitatea din Cluj (1948). În anii ’60 a lucrat ca jurist la Combinatul Siderurgic din Hunedoara. Debutează în 1942, la „Gazeta de Transilvania”, pe când era încă elev. Colaborează cu versuri și traduceri la „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „Argeș”, „Secolul 20”, „România literară” ș.a. Începând din 1966, când îi apare placheta Cercul de aur, publică mai multe cărți de versuri și câteva romane - Pe sub arcada porții negre (1972), Am lăsat graurii să zboare (1976), Albastrul flamingo (1979
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
consultant la compartimentul pentru presă al Senatului. Debutează cu o fabulă, Amănuntul principal, în culegerea Oltenia literară (1955), iar în proză, cu povestirea Înainte de plecare, în antologia Pagini dunărene (1964). Colaborează cu povestiri, reportaje, articole la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Familia”, „Ramuri”, „Cinema” ș.a. Nuvelele din volumul Locul (1973), debut matur, avansează o formulă neschimbată pe tot parcursul scrierilor lui M. - proză de analiză, în maniera Anton Holban. S-a spus, de altfel, că „subiectele sunt ca și
MATALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
doctoratul în filosofie în 1977 cu o teză despre „vina tragică”. Este redactor la revista „Viața românească” din 1980. Debutează în 1965, la „Luceafărul”, și editorial, în 1967, cu volumul Pasărea tăiată. Colaborează la „Amfiteatru”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „22” etc. I s-au acordat Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1973), Premiul Uniunii Scriitorilor (1979, 1993) ș.a. Versurile din Pasărea tăiată trădează o maturitate stilistică și o viziune surprinzător de personală: e o poezie a tainelor simple ale lumii
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
practică rar critica de artă sau de teatru, publică versuri și proză. Din 1974, când se stabilește în Israel, continuă să fie prezentă în paginile revistelor și gazetelor de limba română: „Viața noastră”, „Ultima oră”, „Adevărul”, „Minimum”, „Izvoare”, „Orient Expres”, „Tribuna”. Începând cu Ora severă (1982), eseu poematic despre întâlnirea cu Israelul, îi apar, tot în românește, mai multe cărți de memorialistică, proză și versuri. Face parte din Confederația Scriitorilor din Israel și din Organizația Internațională a Ziariștilor. Interesul scriitoarei se
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
ideilor, conceptelor și a terminologiei literare în cultura românească. Debutează în „Buletinul cercurilor științifice studențești” (Cluj, 1958), cu un studiu dedicat lui V. Alecsandri, iar editorial, cu volumul Permanență și modernitate (1977). Colaborează la „Limbă și literatură”, „Analele Universității București”, „Tribuna”, „România literară”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Roumanie d’aujourd’hui” ș.a. A îngrijit ediții din scrierile lui Al. Sahia și D.D. Pătrășcanu și a colaborat la Dicționar de literatură (1979). Adoptând încă din studiile incluse în Permanență și modernitate
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
la Editura Politică (1963-1968), redactor-șef la Editura Enciclopedică (1968-1969) și director al Editurii Minerva din 1969 până în 1986, când a fost retrogradat și pensionat. Articole i-au apărut în „Almanahul literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. A fost unul dintre coordonatorii lucrării Micul dicționar enciclopedic (1972) și a alcătuit sau a prefațat ediții din scrierile lui N. Filimon, D. Bolintineanu, M. Eminescu, B. Delavrancea, Tudor Arghezi, Ștefana Velisar-Teodoreanu ș.a. M. s-a manifestat simultan ca
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
apreciat de scriitori și epigramiști de frunte, precum Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Ion Minulescu, I. C. Popescu-Polyclet, cu unii dintre ei purtând incitante dueluri epigramatice. Și-a adunat catrenele din periodice - „România”, „Flacăra”, „Societatea de mâine”, „Dacia”, „Graiul românesc”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Vestul”, „Vremea”, „Unirea română” ș.a., unde semnează și Dion Mardan, Mugur Mardan - în trei volume: Drăcovenii (1933), Epigrame(1935) și Epigrame (1939). Om de duh, epigramistul cultivă o satiră ușoară, binevoitoare, plină de vervă și umor bonom. Dornic de amuzament
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
consilier editorial la Editura Marineasa din Timișoara. Întregind echipa timișoreană a optzeciștilor, M. vine cu un mare atașament față de valorile promoției și ale grupului local. Mai în vârstă decât ceilalți comilitoni, el debutează cu o poezie semnată Voilav Vidu în „Tribuna” (1972), publicând peste ani într-unul dintre volumele de grup ale decadei a noua, Drumul cel mare (1985), un grupaj de proză scurtă cu titlul Unchiul. După o perioadă de evoluție în sferele cenaclurilor timișorene și ale revistei „Orizont”, revine
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
Ștefan Baciu relevă că rațiunea publicației stă în continuarea preocupării sale de a descoperi și lansa tinere talente și a activității începute în anii ’40 la „Universul literar”: „În 1953-56 la Rio de Janeiro, pe când conduceam suplimentul literar al cotidianului «Tribuna da impresa», am avut ocazia să împlinesc un meșteșug asemănător... Același lucru îl încerc din 1965 încoace în Honolulu în paginile «Scrisorii internaționale de poezie Mele» (cuvânt care în limba hawaiană înseamnă poezie) și acest efort a însemnat afirmarea celei
MELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288082_a_289411]
-
cu V. Alecsandri, Petre Ispirescu, I. Pop-Reteganul, At. M. Marienescu, T. Bălășel ș.a., de la care a primit un sprijin substanțial. De asemenea, folosind metoda indirectă de cercetare, a difuzat și două chestionare (apeluri) prin revistele ardelene „Familia”, „Amicul familiei”, „Șezătoarea”, „Tribuna”, „Luminătoriul” ș.a. În această ultimă etapă a activității sale tinde - în bună parte reușește - să întocmească lucrări care să cuprindă aspecte esențiale ale spiritualității populare de pe întreg spațiul dacoromân. În acești ani se ocupă, aproape exclusiv, de punerea în ordine
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
absolvit Liceul Pedagogic din Arad (1971) și Facultatea de Filosofie a Universității din București (1975). Debutează cu versuri în 1966, în ziarul arădean „Flacăra roșie”, iar în 1969 este distinsă cu Premiul Tineretului la concursul „Nicolae Labiș”. Colaborează la „Familia”, „Tribuna”, „Scânteia tineretului”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. Din 1994 este diplomat în Republica Macedonia. Împreună cu soțul ei poetul Dumitru M. Ion, fondează în 1997 Festivalul Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș” și Fundația Culturală Academia Internațională Orient-Occident. Prima carte, Neîmblânzită
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
din 1946 candidează pe listele Partidului Național Țărănesc și denunță în „Dreptatea” abuzurile noului regim, nu a cunoscut, se pare, o represiune severă din partea acestuia. La o vârstă înaintată, în 1956, el revine, mai întâi în „Viața românească” și în „Tribuna”, la activitatea de traducător, dând apoi, până în 1975, aproape douăzeci de volume de traduceri, în proza și în versuri. Găzduite în reviste tradiționaliste, poeziile de tinerețe ale lui I. reiau, într-o versificare fluenta, motive ale romantismului occidental, părăsite în
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
la Editura Dacia din Cluj-Napoca. În 1994 intră în diplomație, fiind numit consilier al Ambasadei României la Paris. În timpul studiilor universitare, debutează cu versuri în revista „Viața studențească” (1963). Colaborează în continuare la „Echinox”, „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Vatra”, „Ateneu” ș.a. Cartea de debut, Arme albe (1969), este urmată de volumele de versuri Fum și ninsoare (1972; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Provincia cărturarului (1975), Ora morilor de vânt (1978), Starea de urgență (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
literare, cronici dramatice, la „Revista telegrafică, telefonică și poștală”, „Arhiva CFR”, „Dreptatea” (Chișinău), unde a fost redactor, „Dobrogea jună” (Constanța), „Dimineața”, „Rampa”, „Teatrul”, „Săptămâna CFR”, la care a lucrat ca redactor pentru partea literară, „Gorjanul” (Târgu Jiu), „Timpul”, „Ultima oră”, „Tribuna românească”, „Almanahul literar”, devenit mai apoi „Steaua”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Jap, C. Daltă, Toader Gătej, Micu Delasiret, Mărioara Dumbrăveanu, Salustius. Excelent versificator, cu un condei infatigabil și alert, I. produce un șir nesfârșit de cronici vesele și
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
a lucrat ca economist, după 1989 devenind om de afaceri, patron și editorialist la cotidianul „Glasul Maramureșului” din Baia Mare. Debutează în 1986 la „Familia” și editorial, în 1990, cu volumul de proză Desiștea. Colaborează la revistele „Luceafărul”, „România literară”, „Familia”, „Tribuna”, „Steaua”, „Viața românească”, „Archaeus” ș.a. A obținut Premiul pentru debut al Salonului Național de Carte (Cluj-Napoca, 1991) și Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România (1997). Cartea de debut, Desiștea, urmată, în 1996, de Desiștea II, cuprinde povestiri și
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
alte orașe spaniole, precum și din alte țări. Scriitorul se integrează în viața culturală a Spaniei, primind cetățenia acestei țări abia în 1972. În anii 1969 și 1970 a întreprins lungi călătorii în Europa și în America de Nord, ca reporter al revistei „Tribuna Medica” din Madrid; călătoriile aveau ca scop realizarea unor interviuri cu importante personalități literare și științifice (interviuri ce vor fi adunate în volumul Viaje a los centros de la tierra, 1971). H. a fost unul dintre marile spirite românești și europene
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]