2,825 matches
-
aproape nimeni nu îi știa numărul. Totuși, asta nu a oprit-o din a se simți ca o ratată. Și-a aruncat violent minunații pantofi, a pus rochia pe un scaun și tocmai se schimba în pantaloni largi și un tricou scurt când s-a auzit soneria. Probabil era una dintre fetițe care dorea să îi ceară poșeta, dacă ea nu o mai voia. Oftând, a deschis larg ușa și acolo, stând în prag, cocoșat pentru a putea încăpea prin cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a dat jos din nou. Lenjeria intimă la vedere era în regulă, își spuse. Mai mult decât în regulă. Obligatoriu, de fapt, dacă voiai să spui că ești bine îmbrăcată. Problema ei era că stătuse prea mult în blugi și tricouri. Așa că și-a aruncat picioarele în niște sandale înalte, și-a spus că arată genial și se postă în capătul scărilor ca o vedetă de cinema care își făcea apariția. —Cum arăt? Toată lumea se adunase jos, zgâindu-se la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jack, care făcea una dintre vizitele lui surpriză. A aruncat o privire în oglindă pentru a verifica dacă este prezentabilă și și-a șters rapid mascara de sub ochi. Aranjându-și părul, a alergat către ușă. Un băiat micuț, îmbrăcat într-un tricou cu Manchester United și cu o frizură elaborată, pe jumătate ras în cap și cu chică, stătea în dreptul ușii ei. Toți băieții de pe stradă aveau frizuri similare. —CE FACI, Lisa? întrebă el, cu o voce uimitor de puternică și sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pericol. Cei doi polițiști de la capătul străzii păreau să fie problema. Par plictisiți, spuse JohnJohn, îngrijorat. Haide! spuse Boo, după care se ridicară. Pa, Ashling! Când a ajuns la bar, Marcus era deja acolo, îmbrăcat în pantaloni militărești și un tricou, cu o halbă de bere în față. Ashling tresări când l-a zărit. Venise. Venise cu adevărat. Incertitudinea își făcea loc în mintea ei - oare ce simțea cu adevărat față de el? Era acel pistruiat entuziast pe care refuzase să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încât parcă le usca dinții, și s-au admirat, amândoi cu piele fină și fără imperfecțiuni, la lumina lumânării. —Hei, îmi place... spuse el, făcând un gest către topul lui Ashling. Nu m-am priceput niciodată la articole vestimentare feminine. Tricou? Cred că este o jignire dacă îi spun tricou. Dar cum să îi spun? Top? Bluză? Cămașă? Vestă? Orice ar fi, îmi place. Se cheamă top. Și o bluză ce este, atunci? Ashling îi dădu câteva variante. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
amândoi cu piele fină și fără imperfecțiuni, la lumina lumânării. —Hei, îmi place... spuse el, făcând un gest către topul lui Ashling. Nu m-am priceput niciodată la articole vestimentare feminine. Tricou? Cred că este o jignire dacă îi spun tricou. Dar cum să îi spun? Top? Bluză? Cămașă? Vestă? Orice ar fi, îmi place. Se cheamă top. Și o bluză ce este, atunci? Ashling îi dădu câteva variante. Nu trebuie să spui niciodată „bluză“ unei femei care are sub șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o bluză ce este, atunci? Ashling îi dădu câteva variante. Nu trebuie să spui niciodată „bluză“ unei femei care are sub șaizeci de ani, zise ea, serioasă. Poți complimenta o femeie în legătură cu vesta pe care o poartă, dacă are un tricou fără mâneci. Nu dacă poartă cu adevărat o vestă. De fapt, dacă poartă o vestă, te sfătuiesc să o iei la fugă. Înțeleg, dădu Marcus din cap. Dumnezeule, e un adevărat teren minat. — Ia stai, își dădu ea brusc seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar atinge de Ted nici cu un deget, dar... Clodagh a continuat: — Ne-am distrat de minune și Marcus a fost fantastic. A făcut un număr amuzant despre hainele femeilor. Despre diferența dintre o bluză, un top, o vestă, un tricou... — Ce a făcut? Dă-i încolo pe Ted și pe Clodagh! Ashling era dintr-odată îngrijorată pentru ea însăși. — A știut și ce e ăla un shell-top, exclamă Clodagh. — Sunt convinsă. Ashling știa că ar trebui să se simtă flatată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei. Nu făcea altceva decât să se distreze. Fără să facă rău nimănui. Dar și-a dat pe spate părul lucios, simțindu-se eliberată, nervoasă, excitată. S-a decis până la urmă să aleagă o pereche de pantaloni negri și un tricou roz. S-a uitat în oglindă și a încercat să se vadă prin ochii lui. Felul în care o privea era evident călduros și se simțea frumoasă și puternică. Cafea, și-a reamintit ea hotărâtă, în timp ce ieșea pe stradă. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
putea descurca o noapte, nu? Mai era puțin până pe treizeci și unu august. Apoi, totul va reveni la normal. Agitată și cu ochii roșii, Clodagh privea masa din bucătărie. Nu mai rămăsese nimic de călcat. Călcase tot ce se putea: tricourile lui Dylan, cămășile lui, chiloții, chiar și șosetele. Vinovăția, vinovăția, vinovăția oribilă și corozivă. Abia dacă se putea suporta, își dorea să se jupoaie de vie. Se va răscumpăra față de ei. Va fi cea mai devotată soție și mamă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
abia putându-se ridica de pe pernă. —Pot să probez asta? Francine pusese ochii pe un șal cu pene roz. — Nu. Ea l-a pus oricum pe ea și s-a admirat în oglinda mare, îmbrăcată în pantaloni înflorați și un tricou galben. Nu ar trebui să fii la școală? întrebă Lisa abia vorbind. Nu, râse Francine, dând din șolduri. E duminică. Dumnezeule, se gândi Lisa, minunându-se. Am pierdut șirul timpului. —Și chiar dacă nu era duminică, dacă nu voiam să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
timpul cu prietenii la bar, dezbătînd cele mai fine detalii ale unui meci din 1984. Îmi plăcea la nebunie faptul că avea o garderobă plină cu haine frumoase pe care nu le purta niciodată, căci Își petrecea majoritatea timpului În tricouri de rugby sau În pulovere imense și lălîi, dar pufoase și comfortabile, haine care m-au făcut Întotdeauna să mă simt minunat. CÎnd lucrurile au Început să devină evident serioase, l-am dus să i-l prezint tatei. Am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ești niciodată acasă, cum de-ai găsit timp să fii cu mine mai tot timpul săptămîna trecută? Cu siguranță n-am fost chiar așa o mană cerească pentru viața ta socială, nu? Dan rînji cu brațele pline de cămăși și tricouri. — Viață socială? Care viață socială? N-am avut așa ceva Înainte să te cunosc pe tine. — Desigur! am exclamat, dîndu-mi o palmă peste frunte. Ar fi trebuit să-mi dau seama. În seara aia ai venit la Calden pentru că...? Aveai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am furișat În direcția băii, lăsînd-o pe mama prietenului meu cu mîinile pînă la coate În detergent de vase. Am ieșit după o jumătate de oră, cu părul strîns În coadă la spate, Într-o pereche de blugi și un tricou alb, simțind că puteam face față oricui. — Am pregătit niște cafea, spuse Linda veselă, În timp ce eu intram În bucătăria care sclipea acum. Și sper că n-o să te superi că ți-am spălat toate vazele. Erau foarte murdare. Iarăși mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă simt grozav. Apoi, o zăresc pe Lisa, aflată pe partea cealaltă a zonei de plecări. Stă călare pe un sac de voiaj Louis Vuitton, vorbind de zor la mobil, Îmbrăcată cu pantaloni albi strîmți, papuci cu toc Înalt, un tricou Pucci cu imprimeu, viu colorat, ochelari de soare Jacki O imenși și Întunecați, plus cercei-toartă din aur. Dintr-odată, mă simt prost. Uite-mă și pe mine: acum zece minute, mă admiram Într-o vitrină, iar acum am sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vreme. — Încerc doar să-mi dau seama dacă e terorist vreunul, răspunde el cu toată seriozitatea, iar eu mormăi: — Ah, minunat. Și după ce anume te uiți? Vreunul cu o bombă legată În jurul taliei și cu fire care-i atîrnă de sub tricou Într-un mod mai mult decît evident? — Ha, ha, ha. Își Întrerupe cercetarea ca să se se uite la mine. — În zilele noastre, se spune că e mai bine să știi cu cine călătorești În avion. — Păi, atunci de ce nu mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întregi de oameni mărșăluind peste ei, În casă. — A, face Lisa, Întorcîndu-se spre noi, aceștia sînt prietenii mei. Ne prezintă pe rînd, iar noi zîmbim și ne aplecăm ca să dăm mîna. Tare Îmi doresc să fiu Îmbrăcată În blugi și tricou alb, cu toate că ar trebui să fiu cam cu trei kilograme mai slabă ca să arăt măcar pe jumătate atît de bine ca „fotomodelul“. Odată ce Kate dispare În jos pe culoar, Îi șoptesc lui Trish: — Știu că e ridicol, dar de ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
abiamajuns la muncă! În timp ce bășina mea Își mută hoitu prin gaura de aerisire, Îl ginesc pe Niddrie ieșind pe ușă, Îmbunătățind atmosfera cam tot În același fel. Până și Toal pare mai săltăreț acum. — Bărbatul era Îmbrăcat În blugi, un tricou roșu și o bluză de trening neagră cu dungi portocalii pe mâneci. Avea părul tuns scurt. Amanda, gesticulează Toal spre gagicuța aia bătută-n cap Amanda Drummond, care se ocupă cu singurul lucru pe care e În stare să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
puternic În ușă. O dată, de două, de trei ori. Aud o voce plângăcioasă: — Bine, bine! Vin. Ocky, alias Brian Ockenden, alias un pămpălău pricăjit și bleg cu o gură care-i n rahat până-n gât, deschide ușa Îmbrăcat Într-un tricou și chiloți boxeri. Gura și ochii i se măresc de uimire. — Domnule Ockenden. Bună, zâmbesc eu trecând brutal pe lângă el În hol. — Nu posă intri... — CIOCU MIC! Îi urlă Ray În față, făcându-l să sară Înapoi de spaimă. Lennox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În jurul umerilor lui Ocky. — Stai un minut. Unde-i dormitorul? șoptesc eu. — E... se uită el pieziș, ... dai cineva acolo... — N regulă, Îi spun eu cu un rânjet cordial. Deschid ușa dormitorului, iar gagicuța stă pe pat Îmbrăcată cu un tricou. Intru, Închizând ușa În urma mea. — Ce-i asta? Întreabă ea. Cine ești? — Poliția, zic eu, scoțându-mi legitimația. Nu Încerca să pleci din cameră. Ai Înțeles? Cum te cheamă? N-am nimic să-ți spun... E o dulceață mică. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
recunoască. Mă Întreb de ce nu vrea să mă uit În geanta aia. — Prietenul tău a Încălcat legea dacă a avut contact sexual cu tine. A făcut-o? Întreb eu, mergând mai aproape să-i cercetez un pic țâțele alea de sub tricou. Nu mari, dar fără Îndoială că destul de tari. Iuhuhu și un butoi doldora de distracție. Se dă puțin Înapoi către tăblia patului și-și trage pilota peste piept. Însă devine din ce În ce mai palidă la față când mă Întind și Înșfac geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
meu În călătorie. Confratele Blades. Cel mai bun dintre masoni. Un confrate. Cobor treptele Înguste, Împleticindu-mă pe lângă tipul blond de la recepție. Pe stradă, o curvă zdrențuită și dependentă de heroină Îmi zâmbește de sub un felinar, un vestigiu al unui tricou cu Amsterdam care rareori amintește de viața normală reală. Intru Într-un bar și comand o Heineken. Mă gândesc la Bladesey, puțoiu ăla mucos și patetic care se mulțumește cu foarte puțin și care nu poate Înțelege ce furie violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
calmeze. — N-ai cum să negi asta. Aceleași reguli, ridic eu voios din umeri. — Haide Derm, nu te băga, spune amicul lui. Haide frățâne, tu ești scoțian, noi suntem din Liverpool, suntem la fel, ce mama naibii. Îl trage de tricou, unul roșu, care are pe partea din față un citat din Bill Shankly. — Nu, nu suntem la fel. Nu sunt la fel ca voi, clatin eu din cap. Ne distrăm și noi pe aici, bem ceva... fir-ar a dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să suferiți În tăcere, de ce trebuie să transformați totul Într-o audiție de prost-gust pentru Brookside, ca să arătați cine e cel mai futut de tragedie? — Pentru că ne pasă, de aia. Pentru că suntem alături unii de alții! scuipă cuvintele cel În tricou. — Sunteți alături unii de alții! Ha! Puțoii ca voi intră și ies de dimineața până seara din casele altora cu proprietățile altora. Arată-le hoților de cadavre profesioniști de rahat din orașul ăla ceva după care să sufere și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
uniformă și cei În civil. Facem parte din aceeași echipă și ar trebui să avem parte de aceleași beneficii. Mă gândesc la bulangii ăia din Liverpool care mi-au tras-o la bot În Amsterdam. Unul dintre ei avea un tricou pe el. Unul roșu. În cinstea lui Shankly, parcă. — Ai niște sentimente demne de laudă, spune Drummond, și cred că toți cei aici de față ar trebui să și le Însușească. Dar sigur mai există și alte aspecte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]