2,849 matches
-
iarbă începu să-și anunțe prezența în încăpere. Pulsul mi se dublase din cauza cocainei și dobândisem o nouă, cristalină putere de concentrare; voiam să fiu prieten cu toată lumea. Atunci l-am zărit pe Robby învârtindu-se pe acolo într-un tricou cu Kid Rock și blugi largi, așa că l-am apucat pe după gât și l-am tras spre noi. - Pun pariu că te-a dat gata, hm? Să cobori tu atâtea scări? Robby dădu din umeri, iar eu l-am prezentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în spaniolă. Au purtat o conversație pe care nu era posibil s-o pricep, până când Rosa a dat cu convingere din cap, apoi a ieșit. Cum era Halloween și fiecare putea să poarte ce dorea, Robby avea pe el un tricou cu Poftim? Eu îngrijorat? și pantaloni largi cu multe buzunare - hainele lui erau întotdeauna prea largi și bufante și cu o etichetă la vedere. Cu o pereche de role aruncate pe umăr, băiatul îi spuse lui Jayne că tocmai a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca de obicei, atunci când Robby era rugat să furnizeze detalii, se dezumflă și rămase tăcut. Mi-am revenit și m-am gândit la o întrebare care nu necesita nici o elaborare, dar chiar atunci apărură Sarah și Marta. Sarah purta un tricou cu franjuri și cuvântul lingerie în litere argintii alungite. Apoi Victor sări pe ea, fericit și dând bucuros din coadă, înainte de a se duce la ușa de sticlă, privind intens și foarte concentrat către un punct din curte și porni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se bronzau la soare. Trecând prin curte m-am oprit în fața unei noi instalații de artă să-l ajut pe un student să dea cep unui container de bere (și am ras și eu un pahar). Jucătorii de fotbal în tricouri cu sigla DKNY au trecut prin curte în pas alergător spre terenul de joc și, cu excepția unor suporteri care stăteau sub copertina băncilor de rezerve (unde mi-am lăsat teancul cu Informatorii, punându-l pe locul inscripționat „Gratis, cu legitimație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iar părinții lui, Mitchell și Nadine, ni se alăturară împreună cu fiica lor mai mică, Zoe, care mergea la colindat cu Sarah și gardianul lor din seara asta, Marta. (Zoe era Hermione Granger și, da, Sarah era Posh Spice, cu un tricou pe care se putea citi Prietenul meu crede că-mi fac lecțiile.) Cei doi băieți urmau să aștepte pe trotuar și să inspecteze cadourile primate înainte de a colinda sau nu casa respectivă. Eu eram beat. Pe măsură ce treceam prin cartierul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cea care îngenunchea, implorând, ceea ce îmi reaminti de ce eram cu ea. - V-ați pus centurile? am întrebat cu voioșie în timp ce ieșeam din curte. - Mami nu-mi dă voie să stau pe scaunul din față, zise Sarah. Era îmbrăcată cu un tricou Liberty cu guler Peter Pan și pantaloni de catifea, iar pe deasupra un poncho din angora. („Toate fetițele de șase ani poartă țoale ca Cher?“ am întrebat-o pe Marta când mi-a adus-o pe Sarah la birou. Marta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acel gen de disperare stranie deseori detectabilă la bărbații care ajung într-un contact mult prea direct cu o vedetă de cinema. Fațada dezinvoltă și detașată pe care Mitchell o adoptase la Camden - răceala superioară, accesele boeme, Crăciunul în Nicaragua, tricourile Buzzcocks, băuturile stropite cu MDA, multiplele experiențe sexuale și puținele probleme sentimentale - toate astea fuseseră extirpate la el. Asta se datora, firește, vârstei, dar și imersiunii în viața suburbiei (erau o groază de bărbați de vârsta mea în Manhattan care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trăiam și cum de ajunsesem pe Elsinore Lane, apoi am căutat în haină flaconul de Xanax care era întotdeauna acolo și am înghițit două capsule, după care, foarte bine intenționat, am început să mă dezbrac. Am tras un halat peste tricou și boxeri, am intrat în baie, am închis ușa și am început să plâng din cauza celor spuse de Robby. După vreo treizeci de minute am ieșit din baie și i-am spus simplu lui Jayne, care stătea în fața oglinzii inspectându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
treizeci de minute am ieșit din baie și i-am spus simplu lui Jayne, care stătea în fața oglinzii inspectându-și coapsele (obsesia celulitei): - Dorm aici la noapte. N-am primit nici un răspuns. Rosa întinsese deja cearșafurile, iar Jayne, doar în tricou și chiloți albi, s-a strecurat în pat și s-a ascuns sub cearșaf. Stăteam în mijlocul camerei, lăsând Xanax-ul să-și facă efectul până când m-am simțit îndeajuns de calm ca să spun: - Vreau ca Sarah să scape de chestia aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bolnavă, că asta era casa în care se mutase tata la Newport Beach după ce părinții mei divorțaseră. Am scos un strigăt, apoi mi-am dus mâna la gură, când l-am văzut prin fereastra mare, stând în sufragerie, într-un tricou alb și chiloții de baie roșii, înflorați, pe care îi cumpărase de la Mauna Kea Hotel în Hawaii. O mașină trecu silențios pe Claudius Street, lumina farurilor străpungând ceața, iar după ce a trecut de aparatul de filmat a început să urce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fel de aducere aminte a faptului că îl abandonasem. Într-o ramă de argint, polaroidul spălăcit cu un băiețel îngândurat, cu bretele și cască roșie de pompier, întinzând inocent o portocală pentru cine făcea poza. Bret, doisprezece ani, purtând un tricou Star Wars, pe o plajă în Monterey, în spatele casei pe care părinții mei o aveau în Pajaro Dunes. Tata stând lângă mine la ieșirea din sala de festivități după ceremonia absolvirii liceului. Port o tichie roșie și o togă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se întrebă dacă exista vreo modalitate s-o afle. Scriitorul se întrebă dacă Marta o știa. Mă uitam dincolo de computer și mi-am văzut chipul într-o oglindă. Eram îmbrăcat cu pantaloni de doc, un pulover Polo roșu peste un tricou alb și pantofi de tenis Vans, aplecat fiind deasupra computerului fiului meu, transpirând puternic. Mi-am scos puloverul. Arătam la fel de ridicol. Am revenit la calculator. Am început să tastez cuvinte care credeam că puteau însemna ceva pentru Robby. Nume de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un sunet prin care îmi sugera că ar trebui să încep să-mi împachetez lucrurile. Am umplut la întâmplare o sacoșă cu un costum, portmoneul, laptopul. Am adăugat articole de cosmetică și medicamente. În timp ce m-am schimbat, luându-mi un tricou, trening și haina de piele, am aruncat o privire în oglindă. Aveam o vânătaie pe obrazul umflat. Buza inferioară îmi era divizată în două de o linie mică, neagră. Ochii mi se zbăteau. După ce am ieșit din baie am aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am comandat cafea, ignorând meniul obosit pe care ospătărița mi l-a pus în față. Purtam ochelari de soare și o șapcă de baseball pe care o cumpărasem în magazinul de suveniruri din holul hotelului, pantaloni de trening și un tricou pătat sub haina de piele. Obrazul tumefiat mă durea și trebuia să fiu atent la buza mea pe cale de a se despica. Eram mahmur și mă durea tot trupul de parcă fusesem bătut și continuam să rod Klonopin în speranța că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rockerii, „generația” neformală. Chipuri infatuate pe motociclete Harley Davidson. Mulți tineri de culoare, afro-arabo-francezi, cum le spune scriitorul gruzin cu alură de rugbist, Giorgi Achwlediani. În grupuri mai mici, cei care aleargă pe patine cu rotile, echipați uniform: șorturi negre, tricouri de culoare roșie, cotiere și genunchere din piele neagră. Muzică, accente arabe. Câțiva tineri așezați pe bordură, cu bărbia rezemată pe genunchi, nemișcați și cu privirea absentă. Cred că sunt drogați. „Peisajul” îmi displace profund și caut pe hartă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu voce tare, ca să-l audă și ceilalți, rămași la oarecare distanță, că Parisul este al lui, numai al lui și că nu-i place să vadă turiști. Mă uit la el: pipernicit, o dantură în paragină, îmbrăcat într-un tricou soios, teniși uzați. Îmi vine să-i trântesc una amical-estică peste gură. Îi răspund în engleză că nu iau Parisul cu mine, rămâne pe loc, să-l populeze el. Spune că nu înțelege. Eu înțeleg, dar nu vreau să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
probabil, să tot cărați bagajele cu voi. Făceam și eu la fel înainte. Cu timpul, m-am învățat minte. Nu-mi iau decât un rând de haine, mai ales vara. În rest, găsești oricând cinci franci ca să-ți cumperi un tricou de tras pe tine!...” „Da, dar ce tricou?”, rămân eu cu întrebarea suspendată, Ioana s-a și îndepărtat și-mi face un semn neglijent cu mâna: „De culoare neagră, că suportă mai bine praful!... Pa-pa, ne mai vedem”. VASILE GÂRNEȚ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și eu la fel înainte. Cu timpul, m-am învățat minte. Nu-mi iau decât un rând de haine, mai ales vara. În rest, găsești oricând cinci franci ca să-ți cumperi un tricou de tras pe tine!...” „Da, dar ce tricou?”, rămân eu cu întrebarea suspendată, Ioana s-a și îndepărtat și-mi face un semn neglijent cu mâna: „De culoare neagră, că suportă mai bine praful!... Pa-pa, ne mai vedem”. VASILE GÂRNEȚ: Ieșim la suprafață în stația Châtelet, una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cele mai frumoase veșminte. Garderoba sa, se spune, este cea mai completă și mai variată din câte există pe lume și poate fi admirată în colecțiile fostului Palat Regal. Simpaticul ștrengar îți face cu ochiul din toate vitrinele orașului, de pe tricouri și pliante, din cărți și mochete. Îl găsim și noi la intersecția cunoscută, după ce scăpăm de cetele de suporteri din Grand-Place. Micuțul își face treaba în continuare, imperturbabil, spre deliciul grupurilor de gură-cască. Judeci profilul unei comunități și după fetișurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care n-au mai fost la Moscova, hrăniți cu legendele și textele colorate din pliantele turistice. Mă rezum doar să urmăresc reacția lor... Un popas pe o colină de unde se vede Stadionul Lujniki. Tarabe ale comercianților. Andrei Bodiu cumpără un tricou cu inscripția „McLenin’s” (o pastișă comercială postmodernă) pentru fratele său, Mihai, angajat la Palatul Cotroceni. O scenă de tot hazul cu attendent-ul turc, care cumpără suvenire de la ruși. „De ce, Ivan, vinzi atât de scump? Cred că 5$ îți ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
control spre orașul vechi - vor fi mai generoși îi oprește să comenteze zgârcenia celor care-i refuză. Mă gândesc că ar trebui plătiți măcar pentru faptul că se lasă contemplați. Afișează, așa, o neglijență studiată: fețe tinere schimonosite de barbișoane, tricouri spălăcite, blugi uzați, curele cu catarame mari, lanțuri, franjuri, cercei... Ce mai, o alternativă a vieții. Orașul vechi e bine îngrijit, majoritatea clădirilor sunt renovate și au imprimată o prospețime a culorilor, care dă senzația de artificiu, de festivitate deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
baza unor invitații speciale, seara, la sediul Daimler-Chrysler. Lux și miros de parfum scump în niște săli cu oglinzi, cristale, tablouri și fotolii scumpe. Ne simțim ușor stingheriți în această atmosferă burgheză. Estonianul Peeter Sauter, îmbrăcat, ca de obicei, în tricou negru („răbdător la intemperii”) și șort, îmi spune că se simte ca un barbar printre porțelanuri. Abia l-a lăsat să intre serviciul de pază. Îl întâlnesc aici pe Ulrich Janetzki, directorul de la Literarisches Colloquium Berlin, un mai vechi cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost o Liturghie frumoasă onorată mai mult de pelerini și de un mic grup de persoane din localitate. Preotul, tânăr, robust, brunet, cu un mers parcă de pelerin obosit și-a pus alba și stola peste pantalonii scurți și un tricou roșu iar în picioare are sandale de pelerin. în fond, este preot indiferent de ținută și am apreciat apoi faptul că a venit să servească cina împreună cu pelerinii la hanul parohial. Acesta este un căsoi cu etaj, cu multe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și am decis să merg doar cu sandalele. Sper să nu mai am surprize neplăcute, iar pe de altă parte m-am bucurat pentru că bagajul meu a devenit puțin mai ușor. Mai am în plan să las pe undeva un tricou, și așa o sa ajung doar la minimul necesar pentru drum. Pelerinajul acesta m-a învățat mai bine că multe lucruri sunt inutile în viața noastră și chiar nu are rost să le porți după tine, căci îți îngreunează mersul. Cred
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
scurtă vizită în oraș, admirând din exterior un castel-fortăreață și servind apoi o bere într-o mică piață unde la un bar un grup de tineri se simt bine la mese iar un copil de vreo șase ani purtând un tricou cu numele lui Ibrahimovich învață fotbal. Lângă mine se află un grup statuar: un profesor de vioară, cu vioara sub braț, își așteaptă elevii, un baiat tot cu vioară și o fetiță cu - două cărți sub braț. Mă așez lângă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]