15,306 matches
-
culorile. Priveliștile nu mai aveau pic de adîncime, și erau uniformizate În tablouri lipsite de orice strălucire, În tonuri de gri și maroniu. Clădiri În paragină, ferestre acoperite cu placaje, șanțuri pline de gunoaie, chipuri cenușii Înfrigurate. Totul era scofîlcit, trist și urît. Însă n-am lăsat toate astea să mă afecteze - eram bucuros că mă plimb ca vodă prin lobodă pe străzile Bostonului În buzunarul unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Evident, În realitate era mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
San Francisco, să las totul În urma mea. Așa e viața - plină de contradicții și greu de Înțeles. Eram cu Jerry de șase luni și șapte zile. Copacii din parc Își pierduseră frunzele, iarba era presărată de pete roșii și galbene, triste și uscate, și tot mai multe prăvălii mureau În piață, cu ferestrele și ușile acoperite cu placaje. Gunoaiele invadaseră Întreaga zonă, zăceau pe străzi și În rigole sau erau ridicate și spulberate de camioanele ce treceau prin apropiere, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tău o să fie de fapt un coșmar ? Păi, măcar așa o să știi precis că scapi și de coșmar, a zis Shine și a rîs scurt și ciudat. — Termină cu prostiile, a zis Alvin. Nu voiam să mai aud alte glume triste despre moarte, așa că am urcat iar cu Liftul și am mai mîncat o felie de pîine Sunshine, după care m-am cocoțat În fotoliul impozant și am fantazat despre cum o să revină Jerry iar la viață. Eram sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pentru depășirea vitezei regulamentare și ghici cine era În mașină, era Ellen Brunson semn de exclamare semn de exclamare”). Și, curînd, plîngeau de mama focului cu toții, pînă și Regele, cu colțurile gurii mari lăsate În jos. Arăta ca un clovn trist. Și mama continua să citească În timp ce plîngea, ceea ce făcea totul și mai insuportabil. Nimic din lucrurile lui Jerry nu-i făcuse să plîngă, nici măcar biata lui rufărie de corp ruptă și În mod sigur nici caietele lui penibile, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu benzile negre și aveau și acum un picior ridicat, de parcă ar fi dansat. Din clădire se auzea Încet o muzică metalică, ce părea că vine dintr-o cutie muzicală și se insinua printre bucățile de moloz. Era incredibil de tristă, avea acea tristețe plină de nostalgie, care te seacă la inimă, a unui vechi circ aflat În pragul falimentului. Întregul teatru era iluminat și pe marchiza cu lumini albe, În șirul cărora nu lipsea nici măcar un bec, se puteau citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Închis ochii. Am făcut mai mult decît să-i Închid, i-am strîns tare de tot. Mi-am scos telescopul minuscul și am căutat-o pe mama. Am Început să spun povestea vieții mele. Începea așa : „Aceasta este cea mai tristă poveste pe care am auzit-o vreodată”. Am stat așa toată dimineața, iar propozițiile soseau precum caravanele În deșert, aducînd cu ele imagini. M-am Întrebat ce titlu am să-i dau. Însă povestea, nu știu de ce, se tot amesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acolo, sunetele lumii abia dacă mai ajungeau pînă la mine. Huruitul camioanelor s-a preschimbat În vînt. Bubuiturile pereților ce se prăbușeau au devenit brizanți ce băteau peste stîncile negre. Iar sirenele și claxoanele mașinilor s-au tranformat În strigăte triste de pescăruși. Era timpul să plec. Jerry zicea mereu că, dacă nu vrei să-ți retrăiești viața de la capăt, exact așa cum a fost, Înseamnă că ți-ai irosit-o degeaba. Nu știu ce să zic. Deși mă consider norocos că am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mea. Din cauza lor. Mă sting. O, ce final amar ! N-or să mă vadă niciodată. N-or să știe. Și nici n-o să le fie dor de mine. SÎnt bătrîn și-i trist să fii bătrîn, să fii bătrîn e trist și-obositor.” M-am uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase. Cuvinte de adio și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ușii care se deschide, sinistră, spre tine. La fel se petrece și În viață, uneori Îți vine mai ușor să mori decît să protestezi. Rowe Își aminti de o femeie care, cuprinsă și ea de Îndoieli, nu protestase, ci, resemnîndu-se, tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe n-avu răgazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era fata pe care o așteptase, pe care Încă nu o sărutase și pe care probabil n-avea s-o sărute niciodată, ci altcineva, foarte cunoscut, mai cunoscut chiar decît părinții lui, deși făcea parte dintr-o altă lume, din trista lume a iubirii Împrăștiate... Un agent de poliție, răsărit lîngă el, Îi spuse cu o voce de femeie: „Ai face mai bine să te alături micului nostru grup“, și-l Împinse fără milă Într-un closet, pe lespezile căruia zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
personaj care fusese socotit prea deștept și prea Îndrăzneț pentru a i se Încredința vreo funcție de răspundere devenise conducătorul Angliei. Digby Își amintea că-l văzuse odată huiduit de la galerie de foștii combatanți, Într-o sală de tribunal, pentru că dezvăluise tristul adevăr despre o campanie În vogă. Între timp, omul acesta izbutise să-și obișnuiască țara să-i Îndrăgească adevărurile amare. Digby Întoarse foaia ziarului și citi, sub o fotografie „Arthur Rowe, căutat de poliție pentru a fi interogat În legătură cu...“ Crimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la mijloc. Prea era absurd... Inima Îi bătea atît de tare și mintea Îi era atît de amețită, Încît la Început nici nu fu În stare să privească fotografia. „Nu sînt eu acesta“, Își spunea privind fața slabă, cu ochii triști, dar bărbierită, a jalnicului individ din fotografie. Nu, nu exista nici o potriveală Între amintirile sale din tinerețe și acest Arthur Rowe căutat de poliție pentru a fi interogat În legătură cu... Doctorul Forester rupsese fotografia din ziar fără textul explicativ... „E cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se potrivesc! Brusc, Își aminti Însă de vorbele Annei, care atunci Îl uimiseră, dar pe urmă Îi ieșiseră din minte: „E de datoria mea, Arthur“... Ducîndu-și mîna la bărbie, Își acoperi barba; nasul lung și cam strîmb și ochii destul de triști pe care-i văzu În oglindă Îi spuseră adevărul. „Da, sînt Arthur Rowe! exclamă el rezemîndu-se cu mîinile de masă. Dar eu nu sînt Conway! Nu mă voi sinucide!“ Redevenise Arthur Rowe, Însă cu o deosebire: se afla În pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai mulți oameni decît scrie În ziare, Îi mai aruncă domnul Prentice din pragul ușii. 2 Drumul cu mașina se anunța lung și lugubru. Domnul Prentice părea copleșit de teama eșecului; ghemuit Într-un colț al mașinii, Îngîna o melodie tristă. Se Însera cînd ajunseră la periferia Londrei și era noapte de-a binelea cînd ieșiră la cîmp deschis. Prin ferestruica din spate se vedea cerul - un labirint de linii și pete luminoase, aidoma străzilor și piețelor unui mare oraș, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mă ce privește, nu mai am nici o speranță“... Stăteau amîndoi În vestibulul acela strîmt și urît, ca și cum n-ar fi avut rost să intre Înăuntru. Era mai degrabă o despărțire decît o Întîlnire - și chiar și ca despărțire, era prea tristă ca să aibă vreun farmec. Anna purta aceiași pantaloni bleumarin ca atunci, la hotel, iar la gît Își legase o eșarfă, care-i dădea un aer Înduioșător de fragil... De jur Împrejur - o mulțime de tăvi și cratițe de aramă; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prinse ca-n cătușe În lîna aceea aspră, din care se Împletesc de obicei ciorapi pentru marinari. MÎna dreaptă avea Încheietura prinsă Într-un soi de bandaj gros, În jurul căruia bătrîna Înfășura cu sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
camion răsturnat. Uneori, Vaughan era tras în spate de alți spectatori și se lupta pentru aparatele sale foto cu infirmierii de ambulanță. Mai presus de orice, Vaughan aștepta coliziunile frontale cu pilonii de ciment ai pasajelor superioare ale autostrăzii, îmbinarea tristă dintre un vehicul zdrobit, abandonat la marginea cîmpului, și senina sculptură mobilă a cimentului. Odată am fost primii care am ajuns la mașina zdrobită a unei șoferițe rănite. Casieriță de vârstă mijlocie la magazinul duty-free de spirtoase al aeroportului, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dacă nu te deranjează. - La aeroport? am întrebat, cu sentimentul ciudat că pierdeam ceva. De ce, pleci? - Nu încă - chiar dacă, după cum am descoperit, unii oameni abia așteaptă s-o fac. Își dădu jos ochelarii de soare și-mi oferi un zâmbet trist. - Pentru un doctor, un deces în familie dublează neliniștea pacienților. - Să înțeleg că hainele albe nu le porți ca să-i liniștești? - Pot să port și-un afurisit de chimono, dacă vreau. Ne-am ocupat locurile în mașina mea. Îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de abordări teoretice cad cu ușurință. În al doilea rând, în termeni juridicidacă tot vorbim de un proces - cele două „cauze”, cea a comunismului și cea a globalizării, trebuie să fie disjuncte. Chiar dacă principiul internaționalismului proletar, exprimat în lozinca de tristă amintire „Proletari din toate țările, uniți-vă”, pare să sugereze o năzuință de extindere a comunismului la scara planetară, această tendință are cu totul alte resorturi decât cele ale globalizării , anume: victoria mondială a revoluțiilor proletare. Mărturisesc că eu însumi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și aducerea lui într-o realitate virtuală departe de realitatea însăși. La noi se merge pe «principiul»: cât mai puțină muncă și drepturi salariale cât mai mari. Interesant principiu de viață! Am încercat să analizez cât se poate de obiectiv, tristele realități ale societății românești contemporane fără a mă opri la o simplă analiză politică. România traversează o criză puternică în aproape toate domeniile. Situația ei nu reprezintă o excepție în plan internațional, și omenirea se află și ea în schimbare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
produs (imposibil de cuantificat în totalitate), am considerat ca fiind extrem de utilă abordarea acestui «fenomen social-politic» din mai multe perspective (istorică, sociologică, filosofică și politologică). Sunt convins că nu numai tinerii ar putea avea nevoie să cunoască aceste vechi și triste realități (dar din care încă își mai trag seva cele actuale), pentru ca generațiile noi să nu repete greșelile trecutului, ci chiar și cei cu o experiență de viață mai vastă dar care - din păcate - nutresc încă anumite nostalgii după vremurile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
puțin acces la serviciile de bază. Unii dintre ei, în special femeile, sunt ținuți în izolare și supuși unor forme nerușinate de abuz psihologic, fizic și sexual. (cifrele sunt din 1995; astăzi sunt mult mai mari). Realitățile sunt mult mai triste și grave decât ne putem imagina: „Lumea este divizată între cei care se bucură de belșug și cei care trăiesc într-o sărăcie dezumanizantă, în servitudine și nesiguranță economică. În timp ce directorii celor mai mari corporații, bancherii din domeniul investițiilor, speculanții
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
reforme în toate domeniile? Există unele cauze. Poate că s-a vorbit prea mult și fără rost ori lipsa faptelor a demoralizat și a condus la un dezinteres pentru aceste probleme. Poate că ambele explicații la un loc demonstrează realitatea tristă din zilele noastre. Oamenii nu știu ce să mai creadă și s-au săturat de promisiuni și cuvinte care nu rezolvă nimic. Undeva, ceva s-a blocat în societatea noastră încât motorul economiei suprasolicitat deja dă mereu rateuri. Blocajul a apărut întâi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
incitare la violență. Și, totodată, el a devenit prizonierul moral al acelor forțe din umbră care doreau o restaurație adevărată și durabilă. Restaurația a triumfat. Desigur, dl. Iliescu știe bine cu ce preț - intern și internațional - s-a obținut această tristă victorie. Însă d-sa nu exprimă decât motive minore de satisfacție. Modul în care, în recenta conferință de presă și-a repetat aprecierile, mai mult, modul în care s-a autofelicitat pentru atitudinea adoptată acum un an față de Piața Universității
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu Scala, o firmă montase cândva o schelă. Ideea era că blocul de care stătea rezemată era gri-tărcat, urât și murdar, și trebuia renovat pe dinafară. Fiind vară, muncitorii dispăruseră la mare sau la țară, și schela stătea părăsită și tristă, încurcând circulația, ocupând valoroase locuri de parcare. Ei bine, în dreptul acestei schele se adunase un număr mare de oameni, care se uitau la ea și își dădeau cu părerea. - O să cadă, ziceau unii. - Da, dar nu astăzi, afirmau alții. - Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]