8,428 matches
-
Poeme > Antologie > SENSUL IUBIRII... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 404 din 08 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sensul iubirii Se despică zările cu fulger din inima mea rănită de neiubirea aproapelui... Se acoperă cu perdele de fum depărtările tulburate de al său zgomot... Se șterg urmele cu o rază de soare pentru a reda Universului Lumina. Cărările redevin uscate, iar iubirea tropăie mărunt peste ele, ca să alunge fantomele dezlănțuite ce-ar putea rătăci peste lume cu nepăsare ca să o
SENSUL IUBIRII... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346714_a_348043]
-
trecut, ori mai avem de trecut? Cine să știe? Poate, D-zeu Cel Bun! Sunt în vacanță. Vacanța de iarnă. Nu e zăpadă afară...doar frig. În casă e cald și bine. Nimeni, dar absolut nimeni nu-ndrăznește să-mi tulbure somnul! Mi-am închis telefoanele, am tras jaluzelele, am decuplat interfonul, soneria...Am atins din nou recordul de 52 de ore de somn...cu mici întreruperi (urgențe fiziologice)! Altfel, liniște și pace! Deschid languros ochii. Mă izbește imaginea găurilor din
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
pentru a i se tălmăci pe înțelesul lui rosturile firii și deci și ale omului, va trebui totuși să-l evocăm, acum și aici, în câteva lumești cuvinte, pe care însă le vom rosti în șoaptă, spre a nu-i tulbura odihna întru Domnul. Curând vom prăznui un an de când acest rugător de performanță și ziditor de suflete a plecat să se odihnească puțin în Lumina Cea Dintâi și să depună mărturie în fața Celui Atotputernic și a celor ce nu mai
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ, A PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU DUMITREASA, de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351000_a_352329]
-
pumnii de parcă-aș strânge durerea clipei; ca pe un ghem o stâng, îl despletesc apoi și-ncep să-nțeleg tristețea mută de pe chipul Fecioarei. Cu puterea gândului măsor durerea profundă a mamei, la pierderea vieții Fiului mult iubit și mă tulbură geniul lui Michelangelo, explozia lui de spiritualitate, de idee, transformând materia, dându-i, din întreg sufletul lui, formă de grație, de stare divină, dăinuitoare peste veacuri, mărturie a celor întâmplate ... O, cât de aproape îmi pare acum, statuia de icoană
PIETA (MET) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351162_a_352491]
-
fiecăruia de Hristos. *** Fosforul îngerilor în putrefacție îți luminează, prințe, în priviri. Printre trupurile trecătorilor cerșetorii indică un Dumnezeu în retragere. *** Crivățul Un anchetator, pălmuind cu zăpadă Cristul de tablă din marginea de sat. RAPORTUL DE ONOARE Cuviincios, fără să tulbure liniștea publică ascultă tânguirea luminii în marile lazarete de raze. Viața lui e o pauză de efect. Este mai inutil ca un protest împotriva calviției. Flăcările și-ar sterpezi dinții cu pomana trupului său. *** Toamnă cu maniere de femeie fatală
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
din El În vinerea ce Răstignirea Lui ne-aduce. Coroana grea de spini, mușcă din a Sa frunte Și-ntregul trup îi sângerează-n chinuri grele, Se cutremură zarea, tunete fac punte, Ploaia își varsă cofele, păcatele să spele. Călăii tulburați cu toți îngenunchează Și îl recunosc drept Rege pe Iisus, Regretele deșarte în inimi li se-așază Căci au sfidat iubirea trimisă de Sus! Îngerii morții doliul întinde în inimi, Pe care scrie-n litere argintate, Cum Fiul Preaiubit ne-
VINEREA MARE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351168_a_352497]
-
vedere, tot ce au scris scriitorii, politologii și istoricii români laolaltă după 1990. Din nou un cercetător străin ne dă o lecție de tenacitate științifică, curaj civic și ne prezintă adevărul istoric. Felicitări autorului! Pentru mine, pentru scrierea mea, „Cine tulbură liniștea Transilvaniei”, ce este o replică, o contracarare documentată a segregației, iredentismului și revizionismului unguresc față de România, scrierea lui Larry L. Watts îmi este, ne este, tuturor românilor interesați, de mare ajutor, prin vasta baza de documente istorice, prin competenta
LARRY L. WATTS: „FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI ... ” de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351137_a_352466]
-
nostru vine cu pace, iar tot ce vine de la Vrăjmaș este însoțit de tulburare și agitație. ( ... ) Trebuie să facem totul cu discernământ. Să ne măsurăm propriile puteri, înseamnă discernământ și pavăză pentru duh, care în acest fel nu va fi tulburat după aceea. Dimpotrivă, a face mai mult decât ne stă în putință, fie că este vorba de opere de binefacere sau de alt fel, este o dovadă că ne lipsește discernământul, căci aceasta aduce mai apoi tulburare, lehamite și hulire
DESPRE DISCERNĂMÂNTUL CREŞTIN SAU DREAPTA SOCOTEALĂ ÎN VIAŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345605_a_346934]
-
ea și mângâie-ți, fața a sărbătoare! Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare va limpezi astfel, fața iubirii! ALEGEREA Mă aflam în fața unui cuțit cu două tăișuri. Am ales siguranța vârfului. IUBIREA VERII Prin pădure, Timpul pare să fi încetinit, Să nu tulbure îndrăgostiții. Copacii se privesc liniștiți în ochi, Mirându-se fiecare de verdeața celuilalt, Contemplând vara în ochii iubitei. Și pare că, în vara asta S-au văzut pentru prima dată! Și niciodată verdele n-a fost mai verde, Mângâierile mai
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
sociale, ce alterează comportamentul oamenilor. Imprevizibilul este ca un șarpe pândind din toate bălăriile finței umane. Aventurile amoroase ale lui Iovi se opresc însă brusc, la întâlnirea persoanei care avea să-i devină soție, Daria. Pe cât de mult l-a tulburat acest vierme al amorului așa a dispărut odată cu găsirea a ceea ce căuta de multă vreme. Nu focul aventurilor, ci căldura unui cămin, bucuria unei familii. Iubire fără sfârșitse postează ca o bornă, pentru acea perioadă, din punct de vedere al
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
NU SE POATE ..., de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 887 din 05 iunie 2013. mai eu de atât nu se poate vulturii albi înfipți în călăul gândului au devenit eu priviți-mă nici o impuritate de sănge nu îmi tulbură inima cerurile nu dorm în dedesubtul meu iar câinii au plecat demult să tulbure noaptea de dincolo de pădure atât de simplu e atât de firesc încât păsările fluturii aerul au ie��it din mine din trupul pe care l-am
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
iunie 2013. mai eu de atât nu se poate vulturii albi înfipți în călăul gândului au devenit eu priviți-mă nici o impuritate de sănge nu îmi tulbură inima cerurile nu dorm în dedesubtul meu iar câinii au plecat demult să tulbure noaptea de dincolo de pădure atât de simplu e atât de firesc încât păsările fluturii aerul au ie��it din mine din trupul pe care l-am avut s-au repezit afară să ramân vrut nevrut știut mai mult decît însăși
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
l-am avut s-au repezit afară să ramân vrut nevrut știut mai mult decît însăși singurătatea nimănui ... Citește mai mult mai eu de atât nu se poatevulturii albi înfipți în călăul gânduluiau devenit eupriviți-mănici o impuritate de săngenu îmi tulbură inimacerurile nu dorm în dedesubtul meuiar câiniiau plecat demult să tulbure noapteade dincolo de pădureatât de simplu eatât de firescîncât păsările fluturii aerulau ieșit din minedin trupul pe care l-am avut s-au repezit afarăsă ramân vrutnevrutștiut mai mult decît
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
știut mai mult decît însăși singurătatea nimănui ... Citește mai mult mai eu de atât nu se poatevulturii albi înfipți în călăul gânduluiau devenit eupriviți-mănici o impuritate de săngenu îmi tulbură inimacerurile nu dorm în dedesubtul meuiar câiniiau plecat demult să tulbure noapteade dincolo de pădureatât de simplu eatât de firescîncât păsările fluturii aerulau ieșit din minedin trupul pe care l-am avut s-au repezit afarăsă ramân vrutnevrutștiut mai mult decît însăși singurătateanimănui... XI. STRIGĂT ÎN SILABE, de George Adrian Popescu , publicat
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
cleștar! Din adâncimile timpului răzbat cântăreți și melodii în unire afectivă cu destinul uman. Fără muzică, ce-ar pune omul pe rană, cu ce-ar fulgera surâsul, ce l-ar alina, ce i-ar pronunța amara supărare, ce l-ar tulbura, ce l-ar liniști, ce l-ar mistui în vis, ce l-ar trezi...?! Pentru aceasta-i muzica? Pentru ca omul să se aibă pe corpul său și pe spiritul său. Adâncimile de timp ne aduc și ne iau cântăreții, ne
GABRIEL COTABIŢĂ. ZIDIREA CÂNTECULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352110_a_353439]
-
D'ombre on ne saurait faire un piedestal / Pas même pour une flore !” ( Acte de presence ) Aici este cheia descifrării poeziilor delicatului poet. Metafora este subtilă și grațioasă și de o frumusețe emoționantă. Nu asta este menirea poetului, să ne tulbure sufletele ? Eu nu sunt critic, nu am instrumentele necesare, ca să disec poezia, s-o analizez în intimitatea ei fabuloasă, să o compar, să o clasific, eu scriu doar despre emoția ce îmi inundă sufletul. „ Parmi les saules, le vent se
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
Doar o vacă mai cornută O rumegătoare slută S-oprise din mestecat Că îi place ăst băiat. Și privirea-i languroasă I-alunecă la el pe coapsă Iar în mintea ei senilă Se ivise o idilă. Și ca să nu-i tulbur amorul Am să schimb iarăși decorul: Ș-am zărit pe-o rămurică Cum privea o rândunică. Siderată nevoie mare De-a măgarului cântare. Ș-am simțit că lumea cultă Doar se face că-l ascultă. La final, când a gătit
MĂGARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352218_a_353547]
-
să nu mai piară, Voi L-ați primit cu vorbe de ocară, Pentru credința voastră, cea deșartă, El v-a iertat și încă vă mai iartă, El vă iubește fără de măsură, Să nu mai fie pricină de ură Pe maluri tulburate de Iordan, Botezul Lui din fiecare an! Între creștini și-acum e dezbinare, Chipul sfânt îl poartă fiecare, Nu vă certați pentru Numele Meu- Am fost și sunt un singur Dumnezeu! Referință Bibliografică: Un singur Dumnezeu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
UN SINGUR DUMNEZEU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352212_a_353541]
-
este doar efectul oboselii acumulate din timpul nopții trecute și a faptului că s-a gândit la partenera sa? Dar de ce să viseze acel animal fioros gata să se repeadă la el? Ce vrea să-i transmită acest vis? Plecă tulburat de efectul visului să se reconforteze cu un duș călduț. La ieșirea de sub duș, Cristian uită de visul său neplăcut. Părinții nu erau acasă, fiind plecați la bunici la o cafea cum au lăsat ei bilet, iar sora lui nu
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > SENIORE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 410 din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului SENIORE, Distinsului profesor Claudiu VODĂ N-am tulburat izvoare, Căci nu le-am putut răpi Susurul și clipocitul Să le fac muzică. Am îndrăznit să visez La zborul înaripatelor, La libertatea lor, Destul de efemeră. Petale am sărutat, Doar cu privirea, Nereușind să le iau Culorile divine. Armoniile au
SENIORE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356301_a_357630]
-
Pilică, fii fără grijă. Te pun la păstrare. Vei locui o perioadă nedeterminată la noi, la I.G.P. Avem în subsol niște celule discrete, primitoare și extrem de sigure. N-au cum să te dibuiască acolo... Ancheta poliției este delicată, ca să nu tulbure spiritele: Locotenentul de poliție Comănescu Valentin o privi politicos pe dna general-manager Ștefănescu Anca. - Bunăziua, doamnă. Mă numesc Valentin Comănescu. De la poliție... Vă pot răpi câteva minute din timpul dumneavoastră?? Cunoașteți cumva o persoană pe nume Sudea Gigel, cunoscut în
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
pentru a i se tălmăci pe înțelesul lui rosturile firii și deci și ale omului, va trebui totuși să-l evocăm, acum și aici, în câteva lumești cuvinte, pe care însă le vom rosti în șoaptă, spre a nu-i tulbura odihna întru Domnul. Curând vom prăznui un an de când acest rugător de performanță și ziditor de suflete a plecat să se odihnească puțin în Lumina Cea Dintâi și să depună mărturie în fața Celui Atotputernic și a celor ce nu mai
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]
-
mînă de ajutor vreunui vecin ce își fierbe prunele, din solidaritate umană, s-ar putea spune, dar totul e cu mult mai subtil, mai anevoie de sesizat dintr-o privire, ori, dacă ne gîndim bine, a doua privire este mai tulbure deja decît prima, după ce începe să fiarbă cazanul și să țîșnească aburi moi din serpentina miraculoasă. Ce alchimie s-o fi petrecînd în acel alambic măreț, nimeni nu știe, dar nici nu are importanță, atîta timp cît fiecare picătură ne
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
era unică dar era și cea mai potrivită în situația dată. Apoi noaptea vine...somnul se lasă așteptat...și parcă un gând răzleț nu-ți dă pace." Dar daca..."se strecoară că un șarpe alunecos și îndoiala începe să te tulbure.Din omul obosit dar satisfăcut care abia a așteptat să-și lase fruntea obosită pe pernă devii omul agitat,pleoapele încep să-ți ardă,aerul îți intra și iese din plămâni doar sub formă de oftat.Si ți-ar fi
DESTIN de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355841_a_357170]
-
sufletul acum, lăsând aripile deoparte pentru o lunecare simplă printre negânduri, necuvinte, trăiri. Doamne, în iubire, de ce praful drumurilor crește odată cu dorința? acum vreau să iert, să mă iert și să regăsesc umbra, pitită după fila a patruzecișitreia a gândului tulburat de prea multe plecări. risipită în pumnul de vid, caut tandrețea cuvintelor într-un cub de gheață în care, nimic nu mai poate fi reînviat. o cruce își lasă așchiile să doară, între planul doi al tăcerii și tăcere... cuarț
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]