3,966 matches
-
lungă secțiune de trepte în spirală, alergă iar în jos, până la o platformă mai mare și mai substanțială. Privi dedesubt: alte împletituri de țevi, stratificate la diverse niveluri, amestecate, acum, cu monstruoase conducte orizontale și o altă frântură de beton ud. Zgomotul duduitor părea să-i fi pătruns în trup, făcându-l să tremure de un soi de spaimă extatică. Tom gândi: „De ce mă aflu eu aici? Trebuie să existe o rațiune. Am o misiune de împlinit. Am un țel, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
această operație timp de multe minute, cu mișcările cuiva care înmoaie rufe. În cele din urmă, își dădu seama că nu mai era necesar să continue. În apa învolburată, plutea și se legăna ceva uriaș și mătăhălos, cu suprafețe curbe, ude. George își spuse: „Ar trebui să-i scot cămașa. Nici un fel de îmbrăcăminte. Doar m-am gândit la toate astea. Nu mai țin minte de ce“. Trase de pânza albastră, întunecată. Dar era prea greu și prea groaznic să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stoarcă și, în cele din urmă, o lăsă pe jos, lângă pat. Covorul era pătat cu apă, de la urmele picioarelor lui. Luă un prosop curat de pe suportul din baie și își uscă brațele și pantofii. Apoi încercă să șteargă urmele ude de pe vovor. Își zări, într-un colț, propria haină și o îmbrăcă. După care, închise cu grijă ușile duble ale sălii de baie. Se uită de jur împrejur prin cameră. Era mult mai tăcută acum, și arăta aproape ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Părintele Bernard scoase un strigăt sălbatic de durere. Se uită disperat în jur, apoi alergă la ușile băii și le deschise larg. La început nu desluși nimic din cauza aburilor. Apoi văzu straniul, uriașul conținut, semicufundat, al căzii. Îngenunche pe marginea udă, alunecoasă, a bazinului și începu să tragă, cu neputincioasă repulsie, cu jale și cu groază, de suprafețele care ieșeau în afară. În cele din urmă, izbuti să descopere capul, și-l scoase din apă, trăgându-l de păr. Era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aproximativ cinci ore, de la Fântâna lui Roland până la Roncesvalles nu-l voi uita ușor, la fel cum nu voi uita foșnetul falnic al bătăilor aripilor acelui vultur impunător. Coborând mult prin pădure, pe un versant destul de abrupt, înfrigurat și complet ud, ajung în sfârșit la Roncesvalles, destinația zilei, stațiune pentru turiști și pelerini situată la altitudinea de 900 metri. Aici este un complex de refugii pentru pelerini, dar și un hotel. Mă cazez la refugiul La Posada, unde sunt sute de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai bine pe altă dată. Altă dată când? Mai aveți timp de așteptat? Ștergătoarele încetaseră să scrâșnească poticnindu-se pe sticla acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele li se umflau de aer în timp ce săreau dintr-un pătrat desenat cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în salturi scurte. Toaibă tocmai zvâcnise într-un nou salt, când a simțit o lovitură în pulpa piciorului stâng. „Ce-i asta?” - s-a întrebat, ducând mâna la locul lovit. Și-a retras-o îndată însă, odată cu întrebarea: „De ce este ud pantalonul?” A încercat un nou salt, dar laba piciorului nu l a mai ascultat. În timp ce se întreba ce s-a întâmplat, s-a trezit cu Trestie lângă el. Ce-i cu tine, Toadere? De ce nu te miști? Ceilalți sunt deja
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vor să formeze, să educe e, de cele mai multe ori, să fiu mai puțin eu și mai mult ei. Cu asemenea date, Învingătorul / nu trebuie să mai spună nimic / el e ovaționat, purtat pe brațe / învinsul rămâne în urmă / pe treptele ude / cuvântul lui nu se aude / plânge fără lacrimă... Cu atâtea „implanturi”, încercarea de reinstaurare a normalității, a naturaleței e stângace și, până la urmă, eșuează: Încerci să fii vesel, simpatic / la masa celor bogați, dar în final / spargi prețiosul pahar de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu o ură ceva mai potolită. Și-a aruncat privirile, cu o abia schițată iubire frățească, și către Bertha. Melodrama a continuat, se zice, cu afectuoase îmbrățișări și chiar cu lacrimi de bucurie. De crocodil sau nu, oricum lacrimile sunt ude... Cert este că, de atunci, tânărul Roland a rămas în anturajul împăratului îmbunat, iar tatăl său și-a redobândit titlul de cavaler. Bineînțeles, cei doi soți și-au legalizat, între timp, relația. Când înțelepciunea domină orgoliul Multe s-au pus
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
Întorci din arc un ceas aurit, ce pot face aici În urbe!... ― Îngraș și eu Întunericul lumii cu noaptea de sub Încălțările mele. CÎtă virtute poate exista sub haine! Invit răspîntia la dans, dar mă trezesc În brațe cu lenjurile ude smulse de pe trupul unui muribund. Încerc să deschid păcatul ca pe-o conservă, dar propria-mi limbă, ca o cerșetoare murdară,-mi strigă: "...dă-mi-te doar mie, lasă-te locuit doar de pierdere, Înzădărnicește-te doar pe tine!, carnavalul nu-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a înnoptat. Vrei să-mi luminezi cărarea? -Vai, melcule, vreau să-ți spun, Ploaia asta blestemată Mie-mi stinge felinarul! N-am ce face n-am să pot Trebuie acum să plec. Ei să vezi și păsările speriate cu penele ude leoarcă, nu-și găsesc în hărmălae cuibul ca să se adăpostească. În noaptea-ntunecată, toate dorm: păsari, gâze, flori, frunzele atârnă ude. În zori cerul e senin fară nici un norișor, iar pădurea s-a trezit și e o mare forfotă: Albinuțele
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
am ce face n-am să pot Trebuie acum să plec. Ei să vezi și păsările speriate cu penele ude leoarcă, nu-și găsesc în hărmălae cuibul ca să se adăpostească. În noaptea-ntunecată, toate dorm: păsari, gâze, flori, frunzele atârnă ude. În zori cerul e senin fară nici un norișor, iar pădurea s-a trezit și e o mare forfotă: Albinuțele își pregătesc găletușele să adune polenul din floricele, gâzele mișună grăbite, lăcusta își coase fusta ce i-a rupt-o scaietele
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
stare de jenă. Mă luptasem, de fapt, cu un biet copac bătrân. M-am simțit ridicol. Da, acestea erau luptele mele... Și mi s-a făcut silă de mine și de destin. Când am ajuns în sala de așteptare eram ud. ― Ai tăiat arțarul? m-a întrebat Eleonora. ― Da... Era plin de omizi, am adăugat ca o scuză. Ceva se rupsese în mine prin prăbușirea arțarului; mi se părea că săvârșisem o crimă. N-am mai scos nici o vorbă și am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Și parcă regăsisem și pierdusem în același timp o parte din mine. De câteva ori m-am întors și am căutat prin nisip moneda. În cele din urmă am renunțat. Am plecat spre gară. Picioarele mi se afundau în nisipul ud și înaintam greu. Cu timpul n-am mai auzit valurile. Se făcuse chiar o liniște de pustiu. Dispăruse și luna, iar întunericul căzuse peste toate ca o pătură. Când am reușit să disting ceva, mai întîi o pasăre, o bucată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
târau nevolnic rămășițele noastre. Și mergând așa la braț cu marea, amândoi îi sorbeam aerul, măreția, necuprinsul. ― Du-te și-i cere iertare, i-am spus Mihaelei. Ai făgăduit. Ea coborî la mal, își trase ciorapii și îngenunche pe nisipul ud. ― Ce faci? Ce faci? ― Vreau s-o sărut. Spunând acestea se aplecă adânc și puse buzele pe apa neliniștită. ― E sărată? am întrebat-o surâzând. ― O-ho, făcu Mihaela cu un gest plin de gingășie. Să știi că mi-ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să nu mă sinucid ajungând acasă. A nutrit cert această teamă, deoarece, după ce am renunțat de a pleca, a închis numaidecât fereastra. Ceva mai liniștit, dar neeliberat încă de impresia zguduitoare a celor trăite în închipuire, mi-am șters fața udă cu batista. La drept vorbind, mă simțeam foarte nenorocit. Mihaela și-a reluat locul în fața ușii ca o strajă. Se temea încă să nu mă răzgândesc și să fug? De acolo mă întrebă cu grijă excesivă: ― Nu vrei un pahar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
duc, eu nu mai stau. Și mă duc, mă duc la deal, Să mă dau cu sania. Altam Bianca Clasa a IX-a NECUVÂNTĂTOARE... Un cățeluș orfan... Mergea încet și trist pe stradă Un cățeluș plin de zăpadă. Cu părul ud, cârlionțat, De multe zile nemâncat... Avea, cred eu, câteva luni, În cap, doi ochișori nebuni, Era maro cu alb, frumos, Dar foarte slab, piele și os. Cu nasul lui mic, de cățel, Zăpadă-adulmeca, nițel... Voia să știe,-mi dau eu
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
spui drept? Jur, Vladimire. La fel am făcut și cu Ștefan Luca. Nu i-am slăbit o clipă. Într-o zi m-am dus cu Vladimir, după lecții, la un cetățean în sat. Și bulgarii sunt foarte primitori și găgă uzii la fel. Cetățeanul ne-a poftit în beci, să scăpăm de zăduf ne-a adus pâine, cavarma, ghiudem și telemea. Mâncăm, bem, și ce-mi vine mie? Ies afară, chem băiatul gazdei și-l trimit după Ștefan Luca. Vă închipuiți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
eroii lui Corneille, cu pretenția lor de a ține în frâu pasiunea, sunt pseudo-clasici. Am avut o noapte rea. Abia spre dimineață am adormit. Afară plouă. Azi, n-am nici o șansă să mă simt "la mare". Nisipul de pe plajă e ud. Oribilă vreme! Undeva, la malul memoriei, valuri nevăzute aruncă, parcă, resturi dintr-o altă viață... reală? ireală? nu știu... un covor roșu, imens, pe care țopăie comic o maimuță... o tufă de dafin înflorit, la umbra căreia un bătrân își
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de la picioare Pe care le-aș contura cu un 4B ascuțit. Creionul și-ar hașura încet părțile corpului tandru, Pe care le-aș atinge neîncetat cu mișcări unduitoare Dar, nu e gata desenul... Sânii ți i-aș vedea din profil, uzi de spuma valurilor agitate din spate Și marea vrea să te atingă, iubito... Te-ai îndrepta către ea. Dar ai avea privirea orientată către mine. Buzele tale crăpate și arse de soare Le-aș creiona cu vârful tocit. Ochii tăi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93429]
-
Într-o pădure sau o peșteră murdară, Nimeni să nu știe cine este și al cui. Să-și lingă rănile de animal biciuit Printre scâncete și spasme necontrolate. C-ar putea plânge și el rămâne un mit, Dar obrajii sunt uzi din zi până-n noapte. Sunt zile când își vede-n apă reflexia pocită. Însuși el se sperie de arătarea ce-a văzut Și se miră cum țărâna nu vrea să-l înghită. Aparent, florile nu pot crește din ceva așa
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
tremura. Ceea ce-i plăcea mult era nădușeala. Ascundea momentul transpirației înadins ca să rămână în izul ei; numai când începea tremurul cerea speriat să fie premenit, dar nu lăsa să-i ia cămașa de tot. O mai ținea pe pat așa udă, probabil aberații ale febricitații, deoarece și gargara, limonada le ținea în gură mult, ceea ce-i umfla obrajii și-1 făcea hidos; le ținea acolo mult "pînă se încălzesc", zicea, și uneori cobora fără voie din pat, așa, în cămașă, aproape
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în auzul poporului de pe zid." 27. Rabșache le-a răspuns: "Oare stăpînului tău și ție m-a trimis stăpînul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănînce balega și să-și bea udul cu voi?" 28. Atunci Rabșache înaintînd, a strigat cu glas tare în limba iudaică, și a zis: "Ascultați cuvîntul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29. Așa vorbește împăratul: "Să nu vă înșele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
aceste ultime cuvinte, o tot apăsa, pe gât,încât, bătrâna începu să horcăie. Din cauza sufocării. Hai, nu te mai preface! Banii! Cât mai iute, banii! Se zbate, de două-trei ori, scurt și nervos, după care se nmoaie, ca o cârpă udă. Și, chiar că este și udă, de transpirație, transpirația morții, care puse,în următoarea secundă, stăpânire, pe ea. Deschide ușa și fratele geamăn, de dincolo. Cât ai scos de la el? îi întinde două milioane. Zicea că erau banii de țigări. Ăsta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe gât,încât, bătrâna începu să horcăie. Din cauza sufocării. Hai, nu te mai preface! Banii! Cât mai iute, banii! Se zbate, de două-trei ori, scurt și nervos, după care se nmoaie, ca o cârpă udă. Și, chiar că este și udă, de transpirație, transpirația morții, care puse,în următoarea secundă, stăpânire, pe ea. Deschide ușa și fratele geamăn, de dincolo. Cât ai scos de la el? îi întinde două milioane. Zicea că erau banii de țigări. Ăsta îl ia la pocnit. Du-te
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]