4,112 matches
-
dată pe răzătoarea cu ochiuri mici și degetele s-au dezumflat. Primele două săptămâni m-a durut mâna aflată sub ghips. După o lună, la spital, mi-au scos ghipsul de pe mână. Mâna devenise de trei ori mai mare, era umflată, ca o ghioagă. Doctorul a spus că am făcut un diagnostic, pe care nu l-am reținut și mi-a spus să introduc mâna în apă fierbinte, cât de fierbinte pot suporta. Am fugit de spital și nu am mai
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
nu fac baie imediat, pentru îndepărtarea transpirației de pe piele. Cazul 2. Într-o iarnă, la sărbătorile de iarnă și după sărbători, am mâncat carne de porc. Chiar după ce mâncam, cădeam într-un somn bolnăvicios, suspect. Treptat, a început să se umfle un os de la încheietura de jos a piciorului drept și nu am mai putut merge. Târam piciorul după mine. La consultație, doctorul mi-a spus că nu am fractură și nu m-a tratat. În continuare au început să-mi
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
măsuri pentru respectarea funcției naturale a sexului, care să fie utilizat la momentul maturizării psihice, fiziologice, sociale și economice. În schimb, exploatează „filonul de aur din mina prostiei (ignoranței) omenești” (Ștefan Zweig): vând vaccinuri, vând anticoncepționale, fac întreruperi de sarcini, umflă cu silicon sânii, etc., câștigând bani. Lumea este tratată ca o marfă, supusă unui masacru. Cei șmecheri îi păcălesc și îi masacrează pe cei slabi, sau pe cei care nu au avut șansa de a se informa și educa, pe
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
uscat etc. Seria de ghicitori deocheate, centrate pe tema coitului, ne sugerează în final o altă relație, de data aceasta cosmogonică : hierogamia primordială a cerului și pămîntului. Astfel, într-o ghicitoare din România se spune despre cer : Am un ceaun umflat,/ peste lume răsturnat. Iar bulgarii folosesc același termen, vrasnik, pentru „capacul cuptorului mobil” (pentru orice alt capac folosesc termenul turcesc... kapak) și pentru „bolta cerească”. Astfel de formule nu sînt însă decît o ilustrare particulară a unor imagini „clasice” din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că închide geamul într-un mijloc de transport, puteai să fii sigur că e român. E o boală națională... și știi care e culmea ?”, realizează fata într-un tîrziu. „Că și pe mine mă trage curentu’ ! O dată mi s-a umflat și o ureche din cauza asta...” îmi revin în minte zeci și zeci de scene din auto buzele de navetiști din timpul comunismului, cu treizeci de grade afară și oameni claie peste grămadă înăuntru, cărora le curgea sudoarea șiroaie. Dar n-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
clar. Tremurând, convulsionat la față, cu o spaimă în ochi cum poate doar la cei aflați în agonie poți vedea, el duse pistolul la tâmplă. Lumea se ridică din scaune. Îl priveam cu atâta încordare, încît simțeam cum mi se umflă venele tâmplelor. Vedeam cocoșul revolverului cum se ridică încet, parcă vibrând. Și brusc, ca și cum acea vibrație s-ar fi propagat în sală, am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare. L-am mai văzut pe Ruletist prăbușindu-se de pe ladă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe față. Becul electric îi obosea ochii, astfel că uneori contururile din oglindă le vedea însoțite de dâre mov sau liliachii scânteietoare. Își șterse cu un prosop apa de pe piept și pântece, care îi făcuse pielea de găină. Pe ușă, umflat și înnegrit de umezeală, se afla un abțibild înfățișînd un profil trandafiriu de femeie cu niște plete umflate hiperbolic și împărțite în șuvițe mergând în degrade: un roșu sângeriu, urmat de roșuri mai diluate, dând impresia unor vopsele acrilice. Imediat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de lemn și cretă, pe clapele pianinei cu incrustații prețioase, pe macrameuri și pe trupurile fixe ale babelor în mătăsuri verzi și roz, cu pielea în jurul nasului lucioasă și cu ochi de apă. Abia simțită, ca o horbotă, ar fi umflat odăile o fugă concentrată și calmă de Bach.) Tăceam și priveam icoanele încadrate în rame negre și putrede și mă gândeam ce monstru trebuie să fie (și aspectul bătrânicios pe care i-l descoperisem de mult, în vocea răgușită, trupul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un pergament răsucit pe care scria, probabil, "Scoală-te și umblă". Arhanghelul Gavril, împlătoșat, cu lancea sprijinită de umăr, purta și el un astfel de pergament. Fiecare icoană, desprinsă din perete, lăsa în urmă un dreptunghi palid, pe care se umflau pânze subțiri de păianjen.Lemnul ramelor, putred, era străpuns de mii de găuri de cari. Coborî mai întîi primul rând de icoane, apoi și pe cel de-al doilea, în total cel puțin cincisprezece, șaisprezece. Coborî aproape prăbușindu-se de pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ești cuminte, vine și te papă Gogorița. I-auzi-o cum umblă..." Dar eu, departe de-a mă înspăimînta, tăceam, făceam ochii mari și duceam un deget la buze: "Ssst! Auzi Gogoița!", iar mama și sora ei mureau de râs. M-am umflat de gogoși și n-am mai mâncat nimic. Am înșfăcat-o pe Zizi și am ieșit în curte. Se făcuse ora zece și trebuia să merg la Rolando, în câmp. Chombe molfăia lângă cotețul găinilor niște coji de ardei umpluți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ele însele, destul de diferite în mod obișnuit pentru cine le cunoștea bine, erau acum imposibil de identificat. Erau un organism dublu, cu același metabolism, erau două siameze unite prin palmele împreunate, Carminada sau Adacarmina pășind cu aceeași mișcare, cu părul umflat de briza galbenă fluturând la fel și în același timp. Apropiindu-se de linia a doua, deveniră două tinere în alb și verde, cu mici brățări în formă de șarpe de smarald la încheietură, zâmbind cu buze pline și crude
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi la fel ca ei, ajung să aleagă un drum greșit. Simptomele unui consumator de droguri sunt evidente. De exemplu, în cazul heroinei, starea de „high” ține între 4-8 ore și se manifestă prin contractarea pupilelor, pleoape căzute, pielea se umflă, apar grețuri, dureri, depresie, somnolență urmată de o stare de detașare și de cele mai multe ori uscarea gurii. La ora actuală, în România există mai multe centre de detoxifiere iar tratamentul narcomanilor se face cu Metadoma sau, mai nou, cu Suboxona
Drogurile îţi opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Postolachi Alexandra, Romanescu Anca-Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2000]
-
mult iubirea noastră, deși nici pe departe faptul că eram amanți. Maitreyi avea totuși câteodată o purtare pe care nu o înțelegeam, care mă făcea să mă îndoiesc sălbatec și să mă chinui. Pentru că suferise cândva de biri-biri, i se umflau seara, imperceptibil, pulpele picioarelor, și medicii îi recomandaseră masagii în zilele de umezeală mare. Erau dimineți când Lilu sau surorile lui Khokha o masau pe tot trupul, goală, cu un soi de oloi grețos, pe care apoi cu anevoie îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rusești. Umblau la vreo două sute de metri, pe un drum îngust, paralel cu șoseaua. - Dacă se întețește ploaia, șopti Iliescu la o haltă, avem noroc că găsim mai ușor apă. Dar dacă plouă câteva zile în șir, cresc apele, se umflă fluviul și o să fie mai greu la trecere. Ploua mărunt, lin, fără grabă, și Darie înainta tot mai greu, încleștîndu-și dinții ca să nu geamă. Zamfira umbla alături de el, Iliescu la vreo douăzeci de metri înainte. Târziu, aproape de 3, le făcu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a plecat pentru că trebuia să-l ia de la grădiniță pe fratele ei. Marius a mai rămas pentru că simțea că "boala “ Florentinei avea un nume, Vali, pe care l-a întâlnit și el în curtea școlii și mai are încă ochiul umflat din cauza lui. Florentina i a mulțumit lui Marius că n-a abandonat-o. -Ei, asta-i bună, cum să te abandonez! Noi suntem prieteni vechi. -Da, dar la ceea ce am putut să fac eu, altcineva nu se mai uita la
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
Sunt unii care-și aduc și câinii... spune bărbatul, întorcându-se către un bătrân slăbănog, cu o șapcă în cap, care stă chiar în fața ei. Bătrânul nu spune nimic, dă numai din cap și vinele tari ale gâtului i se umflă sub pielea moale. — Pune-l aici, lângă mine... zice Vica. Și înghesuie coșul țărăncii sub picioarele scaunului. Se suie oamenii cu ce are, că doar n-o să meargă pe jos, fincă e unii care nu le convine... Se suie, dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de brânză, cu coaja îngălbenită, de pe farfurie. Da mă-ta unde-i ? — La servici - săptămâna asta lucrează de dimineață... Nu știi ? răspunde alene Gelu. Stă, rezemat într-o rână, de ușă. E înalt și slab, trăsăturile feței, neașezate încă, par umflate de fierberea dinăuntru pe care se străduiește s-o ascundă. Se uită țintă la ea și un zâmbet îi întinde buzele groase. Pantalonii de casă, fără curea, îi atârnă pe trupul îngust ; deasupra, bluza verde, decolorată. — Dacă știam, nu mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-are decât să stea, dacă vrea să plece, n-are decât s-o facă... — Parc-ai fi Napoleon în Rusia, mătușă, spune, cu ochii la basca ei. O bască țeapănă, făcută din resturile de la palton acu nouă ani și umflată cu vatelină. Și peste bască, peste urechi, înnodat sub bărbie, fularul. — Napoleion, în Rusiia, unde-i vrea tu, ce-i vrea tu sânt, da-mi ține mie cald ? Că-ncolo, cin’ să mă mai aleagă d-acu ? Numa dracu... Numa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Lacrimile se rostogoleau calde, fierbinți pe obraz, și imediat altele îi abureau ochii, așa cum ploaia de-afară aburea geamurile. Îi era atât de urât și arăta atât de prost în oglindă... Simțea că și nasul trebuie să i se fi umflat și să i se fi înroșit, dar în clipa aceasta nu-i mai păsa. Ce bine ar fi fost să-l fi găsit pe Papa acasă, ar fi intrat acum în cabinetul lui de la etaj, cu lambriuri de stejar afumat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai bine să mori tânără, să nu apuci să te zbârcești pe obraz și să-ți cadă părul. Va muri așadar foarte tânără, și poate chiar fecioară sau, oricum, înainte să trebuiască să aibă un copil, pentru că detestă să se umfle ; și, oricât te-ai înveli într-un șal alb de mătase, tot are să se cunoască. Oare cine ar putea să-i aducă tuberoze la mormânt ? Ștefan este influențat de Sophie, Titi la fel, Miti Popazu a plecat la Viena, așadar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
evantai, ea se tamponează cu batistuța. Iată, însă, ce am vrut să-ți spun și mai devreme, sperând că ai să mă înțelegi. Totul a fost dat peste cap de un incident foarte simplu, anume că feciorului i s-au umflat gâlcile... Profesorul surâde, dar o ușoară grimasă de vinovăție îi tremură în colțul gurii. Simte umbra de pe chipul soției sale care s-a uitat stăruitor la el, apoi la pendulă. Continuând să vorbească, începe să așeze, cu încetineală, hârtiile în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lasă să-i cadă din mână perdeaua de iederă și caprifoi, pe care o ridicase când se întorsese să-i răspundă domnului Ialomițeanu, și își sprijină coatele de marginea terasei. Apoi inspiră adânc. Un timp își ține răsuflarea în piept, umflându-și cușca toracică în care, striviți, se sufocă, mucegăiesc plămânii. Respiră, face câțiva pași pe terasă, își încrucișează din nou brațele pe balustradă. Miroase amețitor a iarbă, a fân, a pământ, a copilărie îndepărtată, și el simte că e vară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că, în spatele ei, cerul, foarte albastru, de septembrie, se schimbă : am ridicat capul, privind atent, da, începuse a se umple de norișori albi și au trebuit să treacă câteva clipe până să îmi dau seama că acești norișori ce se umflau ca bășicuțele, de un alb verzui, catifelat și intens, erau cu totul altceva decât inofensivi nori de vreme bună. Și în coada ce o vedeam tot mai de aproape lumea observase că se întâmplă ceva, se agitau, își arătau unul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o scăpa de belea. Și-a stat ce a stat așa, cu mâna-afară, pân ce i-a înlemnit : țeapănă se făcuse și albă ! Și după ce-a vârât-o-napoi, la căldură, numa ce vede el, dup-un timp, că se umflă. Mare bucurie pe el ! Se umflă ea, se umflă, da’ vede că acu poa-să-și miște și degetele. Păi, odată ce s-a tuflit ! Ăsta a fost norocu meu în viață, râde Niculaie, când povestește, niciodată în viață nu mi-a ieșit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stat ce a stat așa, cu mâna-afară, pân ce i-a înlemnit : țeapănă se făcuse și albă ! Și după ce-a vârât-o-napoi, la căldură, numa ce vede el, dup-un timp, că se umflă. Mare bucurie pe el ! Se umflă ea, se umflă, da’ vede că acu poa-să-și miște și degetele. Păi, odată ce s-a tuflit ! Ăsta a fost norocu meu în viață, râde Niculaie, când povestește, niciodată în viață nu mi-a ieșit cum am vrut ! Da lasă, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]