3,608 matches
-
o nevoie de ordin psihologic sau ca o caracteristică antropologică, ea este totuși ceva mult mai profund: îi cere penitentului o schimbare radicală, o convertire și o întoarcere la Dumnezeu. Iar el împlinește acest lucru printr-o deschidere totală și umilă înaintea lui Dumnezeu, prin recunoașterea păcatelor, convins fiind că, astfel, primește o viață nouă. Fiind un act de „autodezvăluire”, mărturisirea nu este mereu un lucru ușor. Penitentul se deschide confesorului cu ceea ce este mai intim în sufletul său; îi prezintă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Pentru a atenua gravitatea sentimentului precarității ființei, altfel spus, pentru a accepta trecerea în neființă, poetul își minimalizează urmele, semnele pe care le lasă în lutul moale - Câte-un surâs în ceasuri indecise, / O mângâiere-n stinse rotocoale, / Un gest umil din palme pururi goale / Și împărțiri în timp răsfrânt promise -, încât regretul despărțirii să fie mai puțin adânc, mai ales că, deși discretă, absența unei ființe dragi este resimțită tot mai pregnant: Unde-ți sunt ochii ce-au privit cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de cinstire, sau să și-o dobândească numai prin noutatea conținutului și prin însemnătatea lucrurilor despre care vorbește. De asemenea, nu aș voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul că un om de condiție joasă și umilă îndrăznește să trateze despre guvernarea principilor și să dea reguli cu privire la aceasta; căci, așa precum cei ce desenează locuri din natură se așază jos în câmpii spre a putea privi cu atenție înfățișarea munților și a înălțimilor, iar pentru a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
sfinte. ― Important este faptul că am reușit să parcurgem câteva documente care ne-au dus la înțelegerea modului de secătuire a bogățiilor Moldovei. ― După atâta “ciorovăială”, cred că a sosit ceasul să ne odihnim. S-o facem, fiule, fiindcă, după umila mea părere, o merităm. Nu uita, însă, ca mâine când soarele va sta gata să apună, eu te voi aștepta la căsuța din vale. Acum îți urez poftă bună și somn liniștit. ― Nu voi uita, părinte. Noapte bună. ― Mergi în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Tatăl ceresc ar nimici pământul din cauza fărădelegilor noastre. Ceva de tipul Sodomei și Gomorei sau altceva ar distruge pământul imediat în cazul în care am înceta să ne mai rugăm (cu toții). Suntem astfel datori să aducem mulțumirile și laudele noastre umile Celui care ne-a creat, care nu ne-a lăsat pradă propriilor noastre fantezii și alegeri care să ne conducă în mod greșit ci, din contră, ne-a arătat foarte clar calea ce trebuie urmată prin legile Sale și prin
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
trebuie să le plătiți și plata este foarte grea. De aceea, nu fiți deja nerăbdători, după a treia zi, ca fiul risipitor, ci așteptați răbdători și umili a șaptea zi, care este sfințită de Dumnezeu, și apoi mergeți cu inima umilă și supusă în fața Tatălui divin Ceresc, pentru ca El, în imensa Lui compasiune, să vă ierte toate păcatele și toate datoriile trecute. Tatăl Ceresc vă iubește nesfârșit de mult, pentru că, iată, acum El vă dă voie să plătiți în numai șapte
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Dumnezeu ca oamenii să-și mărturisească păcatele și greșelile. El ar trebui să știe tot. De ce ține atunci să ne oblige să spunem tare ceea ce el știe? Vreți să vă spun de ce? Ca să ne umilească, domnilor. Ca să fim smeriți și umili. De aceea n-aș vrea să stabiliți vreo legătură între mine și păcătoșii care fac penitență. Eu nu țin să-mi mărturisesc păcatele, ci să nu-l săvârșesc pe cel mai grav dintre ele, acela de a nu mai dori
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și Lolobrigida? Și pe urmă câți imbecili și câți netrebnici se vor fi născut în aceeași zodie cu mine? Dacă vreți să știți, compania lor astrală nu m-a stingherit deloc. Dimpotrivă. Datorită ei n-a trebuit să fiu nici umil, nici modest. Dealtfel, vă sfătuiesc și pe dumneavoastră să nu vă gândiți numai la oamenii mari care s-au născut în aceeași zodie cu dumneavoastră. Nu-i plăcut să te simți un fir de praf. Gîndiți-vă și la cei care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și să întoarcă privirea. Dar era din ce în ce mai greu. Pe de o parte, îmblînzitorii erau din ce în ce mai mulți. Pe de altă parte, erau din ce în ce mai insolenți. Nu mai stăteau cu ochii în pământ, ca la început când vroiau să provoace mila trecătorilor prefăcîndu-se umili. Acum se uitau provocator sau aruncau vorbe în doi peri. Până ce au devenit de-a dreptul agresivi. Scoteau cobrele din batistă sau din sân și le așezau pe trotuar în fața lor. Apoi se uitau rânjind în jur. Parcă spuneau: Cine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la Tineretului“. Păi, ce să zic? bine c-o au!) Doi flăcăi ca bradul, îmbrăcați la fix, dotați ca-n filme, cu o trusă etajată cât un geamantan, acționând tăcut, cu o precizie de mecanism bine rulat și pentru care umila noastră catastrofă nu era decât un incident minor, ca un antrenament pentru începători. Lasă că și ei au luat victima la per tu (oleacă deranjant pentru umbra scorțosului din mine), dar fetele mi-au spus apoi că-n sănătate, de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Bineînțeles, lumea nu arată ca o plajă, vara. Pe o plajă, pe cine să ierți și de ce? Pentru ce păcat, pentru ce mîrșăvie? Și de ce anume să te căiești? Toate vorbele mari, virtute, umilință, devin vagi aici. Nimeni nu e umil la mare. Nimeni nu mai e preocupat de avertismentul Eclesiastului. Zădărnicie? Poate. Dar nu aici, unde moartea nu înseamnă nimic. Numai iubirea e tragică. Viața capătă sens doar prin ceea ce iubești și prin suferința că ai la dispoziție un timp
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu-L primește pe Cel Neîncăput, Care de mai înainte de veci stăpânește cerul și tot universul, pe El, Cel ce a creat totul prin Cuvânt. Izgonită de nepăsare și răutatea oamenilor, Sfânta Fecioară își găsește loc să nască, într-o umilă peșteră, născându-L pe Fiul lui Dumnezeu, întrun staul de vite! Nu în palat bogat S-a născut Pruncul Sfânt Iisus, ci într-un sălaș, ca un rob, El care a venit să ne scape de robia păcatelor. Cu ochii
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Doamne! Dar nu știu dacă le vei primi. Căci haina sufletului meu este neagră de păcate! Ajung la Sfânta Peșteră. Văd că mi-au luat-o înainte păstorii cântând din fluiere, alergând să I se închine și să-I aducă umilele lor daruri. Văd vitele îngenunchiate lângă staul, suflând asupra Pruncului Iisus „căldură ca să-l facă!” Magii au sosit călăuziți de luminoasa Stea, aducându-I: aur, ca unui Împărat, smirnă ca unui Mare Preot și tămâie, ca unui mort, prefigurând moartea
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
asupra Pruncului Iisus „căldură ca să-l facă!” Magii au sosit călăuziți de luminoasa Stea, aducându-I: aur, ca unui Împărat, smirnă ca unui Mare Preot și tămâie, ca unui mort, prefigurând moartea pe Cruce și îngroparea Sa, tot întro peșteră umilă și nu într-un mormânt bogat, așa cum umil I-a fost adăpostul și la naștere. Mă înfioară strălucirea în noapte a cerului plin de stele scânteietoare și pe care milioane de îngeri îl brăzdează în zbor, unind Cerul cu pământul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
au sosit călăuziți de luminoasa Stea, aducându-I: aur, ca unui Împărat, smirnă ca unui Mare Preot și tămâie, ca unui mort, prefigurând moartea pe Cruce și îngroparea Sa, tot întro peșteră umilă și nu într-un mormânt bogat, așa cum umil I-a fost adăpostul și la naștere. Mă înfioară strălucirea în noapte a cerului plin de stele scânteietoare și pe care milioane de îngeri îl brăzdează în zbor, unind Cerul cu pământul și cântând: „Osana, Osana, Osana întru Cei de
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Iosif, care I se închinau Lui ca unui Dumnezeu și Împărat. Măicuța Domnului îi săruta cu dragoste de mamă mânuțele și Îi șoptea cu duioșie: „O, Fiul meu și Dumnezeul meu!” Păstorii I-au dus o cunună de flori și umilele lor daruri: o blăniță de miel care să-I țină de cald, lapte de la oițele lor și un mieluț care să-L înveselească pe Pruncul Iisus. „Aflându-L ei s-au închinat Pioși Copilului Iisus, Ca unui Domn și Împărat
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
toți trei: băiețelul, măicuța lui și brăduțul erau fericiți, căci era Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos! Sărăcuții Cu mulți ani în urmă, la marginea unui sat din Vrancea, sub poala unui deal împădurit, se găsea o căsuță umilă, făcută din lut și paie, un bordei, cum i se spune prin acele locuri. Casă de oameni nevoiași, atât de săraci, încât le-a ieșit în sat o poreclă: Sărăcuții. Din tată în fiu, nu s-au mai numit familia
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
mele nu s-au desprins de lângă iesle, suflând asupra Pruncului. Iată de ce am spus, că și noi suntem de folos, nu numai ca să tragem la jug, ci mai cu seamă am avut un rol important la Nașterea Domnului, așa, vite umile cum suntem, ” încheie Joian de povestit. Oițele prinseseră și ele glas. Mioara, cea mai bătrână și înțeleaptă dintre ele grăi: “Și noi I-am fost de folos Pruncului Iisus și Măicuței Sale. Căci trei păstori care-și păzeau turmele pe
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Înger, că regele Irod a murit. Mai târziu, peste 30 de ani, Iisus a intrat in Cetatea Ierusalimului călare pe un mânz de asină, nu pe un cal de rasă, smerindu-se pe Sine. Iată deci, că și noi animale umile cum suntem, am fost prețuite de Cea mai importantă Persoană din lume, de Fiul lui Dumnezeu!” termină asinul de vorbit. Prin geamul grajdului începu să se zărească o geană de lumină. Soseau zorile. De pe o bârnă a grajdului, un cocoș
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Iorgu și pe toți de acasă și, în așteptarea unui grabnic răspuns, rămân al d-voastre Supus fiu Mihai {EminescuOpXVI 47} {EminescuOpXVI 48} Charlottenburg, 5 februarie 1874 Prea stimate Domn, Vă mulțămesc din inimă pentru perspectiva unei eventuale numiri a umilei mele persoane în mult-grăitoarea calitate de profesor de filozofie. Cred însă că o atare propunere, pentru mine de altfel îndeajuns de măgulitoare și în acord cu întreaga mea aplecare firească, pare să fie venită totuși, în lumina conștiinței de mine
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
meu, cât și de mine, în sens că inventariul și darea de samă a averei acestui institut are să se trimită în trei exemplare exacte și precise, și anume, unul pentru arhiva Ministerului Finanțelor, unul pentru Înalta Curte de Compturi și umil pentru Ministerul respectiv, și toate trei la adresa Ministerului de Culte și Instrucțiune Publică, după ce mai departe am răspuns acestei dispozițiuni, impunîndu-mi a face o reviziune care cerea mai mult timp și conformîndu-mă pentru aceasta la terminul prescris prin paragraful 16
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
zid un murmur vag de voci, și pe urmă nimic. Mai protocolar, doctorul Rim făcu prezintările in lipsă: - Domnișoara Sia Petrescu - zise, mângâind cuvintele - nepoata noastră! . . . fiica unică a simpaticului văr Lică! Mini rămase uimită. Cunoscuse pe acel Lică, totodată umil și obraznic, în formă de rudă inferioară. Un Lică pe care îl zăreai dispărând discret pe după vreo ușă și care ținea în salon ghetele aliniate și sucea pălăria moale în mâini, când se afla în prezența severă a doctorului Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Rim! XI în birou] de pe dependințele casei unde Drăgănescu primea oamenii lui de afaceri, Mika-Le. se ocupa de corespondența destul de numeroasă a invitațiilor, mulțumirilor, scuzelor, felicitărilor etc. . . . Admirația ei pentru Elena dura mai departe. Elena binefăcătoarea găsise în Mika-Le o umilă slujitoare. Luxul, mândria, succesul, toate atributele acelea de "damă maro" ale Elenei uimeau pe domnișoara Norica, care, necutezând să~și exprime laudele în fața sorei ei, împreuna mâini extatice către Drăgănescu, profitând, firește, cât mai mult de buna dispoziție a cumnatului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În accepția lui era și egoism. Nu se temea de ceva consanguin, dar își zicea: dacă, din doi, ar fi fost el bolnavul! Totuși, împreună cu Ada, preaslăvise confortul și poziția frumoasă de la Leysins unde - zicea el - concertase cândva. Maxențiu, blând, umil, îi privea pe amândoi cu implorare și răspundea: - Am să merg și eu la primăvară. Nu vrea să plece. Se deprinsese acum din nou să fie om cu haine negre, nu un înger alb de flanelă. îi plăcea din nou
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de paianjen, gata oricând să se rupă. Plasa nu însemna nimic, realitatea dură o rupea din loc în loc, făcându-i găuri mari, incolore. Pentru Linda exista chiar o lume dincolo de cea în care trăia. Și mă învăța să fiu supus, umil chiar, pentru că misterul acelei lumi era profund. Toate, toate sunt zadarnice, îmi zicea ea, având propria ei filozofie de viață, dar noaptea experiențele erotice o transformau complet într-o altă femeie. Cred că ea începuse să-mi descifreze secretele și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]