2,351 matches
-
Zamolxes, zeul dacilor s-a retras într-o peșteră din Trăscău, cea mai mare și mai vizibilă. Aceasta ar putea fi Huda lui Papara. Preluat din latină, modelat în română a rezultat Huda lui Papara. Mai sunt și câteva explicații umoristice care leagă substantivul papara de omleta, născocite de ghizii inventivi care au administrat peșteră în anii '80. După DEX, papara este un fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză și opărite (cu apă sau cu
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
de profunzime, și poate de aceea atât de controversat, al ororilor ultimului veac, comentariu sumbru, luminat totuși pe alocuri de cerul senin al unei vesele povești de dragoste și nuanțat de o grotescă morală și de un ton pe cât de umoristic, pe atât de nostalgic și de pios. În a treia carte a sa, ""Das Klavier im Nebel"" (Pianul din ceață), Schlattner ne povestește viața lui Clemens, fiul unui fabricant de cartoane sas din Sighișoara (Schäßburg), care a pierdut totul după
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
Filme. Este vorba de "Haplea" (1927). Cu ajutorul unui aparat de filmat Charles Urban & Co., cumpărat de la Aurel Petrescu, Marin Iorda a realizat "Haplea", primul desen animat românesc păstrat, pornind de la figura personajului similar pe care îl lansase în benzi desenate umoristice în revista "Dimineața copiilor". Filmul de animație "Haplea" a fost desenat de Marin Iorda pe scenariile lui Nicolae Batzaria. Spre deosebire de Păcală (un alt personaj de desen animat din acei ani), care era un personaj preluat din folclorul românesc, personajul Haplea
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
bufă cu desene animate". Succesul acestui film l-a determinat să continuie, realizând noi filme despre Păcală: "Păcală amorezat“ (1925) și apoi "Păcală și Tândală la București" (1926). Apoi între anii 1923 și 1927, realizează un ciclu de desene animate umoristice grupate sub denumirea de "D’ale zilei“. Caricaturistul Aurel Petrescu a continuat cu realizare de figuri zoomorfe ("Motanul în lună“ - 1926) și apoi cu caricaturi animate: "Capete (1927), "Proverbe ilustrate“ (1927) etc. În anul 1927, tot el a realizat "Bărbatul
Aurel Petrescu () [Corola-website/Science/306232_a_307561]
-
a fost un regizor, actor și comic român, de origine evreiască. Conform certificatului de nastere donat de primarul comunei Racaciuni, băiatului acestuia, Eugen, data nașterii este 5 mai 1906. În perioada interbelică a făcut parte, împreună cu Vasile Vasilache, din cuplul umoristic Stroe și Vasilache. Pe Vasilache l-a cunoscut la Grădina Volta-Buzești. Prima emisiune "Oră veselă" s-a transmis la Radio București pe data de 9 ianuarie 1929. După prematurul deces al partenerului Vasile Vasilache în anul 1944 (în urma unui bombardament
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
poet, editor, romancier). A fost căsătorit cu actrița Nora Piacentini și cu artista Rolanda Cămin, cu care a avut un fiu, pedagogul de teatru Eugen Nacht Stroe, si o fiică, Dana, psihologa. A fost unul dintre cele mai îndrăgite cupluri umoristice, înscris cu litere de aur în istoria Teatrului de Revista și a Revistei românești, format din actorii N. Stroe (1905-1990) și Vasile Vasilache (1907-1944). `Ei rămân în istoria Revistei românești nu numai cu valoarea artei lor, ci mai presus de
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
celebra `Oră veselă`. După ce s-au cunoscut la Grădina `Volta-Buzești, N.Stroe și Vasile Vasilache, au devenit prieteni de nedespărțit, iar în anii '30 și până în 1944, celebrul și popularul cuplu `Stroe și Vasilache` a fost cel mai iubit cuplu umoristic interbelic. Puțini sunt aceia care știu că cei doi au jucat și au realizat (scenariu, regie) și un film - printre cele mai vechi păstrate în întregime, cu scenariu original: `Bing Bang` (1934), film sonor și primul film muzical românesc. Apoi
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
școlii românești a fost adaptată și deschis un magazin cu marfă combinată iar astăzi un magazin alimentar. Așa s-a terminat o perioadă luminată din viața bisericii și a satului Sărcia. Volumul despre care este vorba, cuprinde 62 de schițe umoristice scrise, după relatarea autorului, pe parcursul anilor 1960 și până în zilele noastre. Multe dintre ele au fost tipărite în publicațiile românești de la noi din țară dar și în cele sârbești. Tot după spusele autorului, dânsul nu a dorit să devină publicist
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
mai tipărit și „Comedii“, un volum cu patru comedii dintre cele opt pe care le-a scris pentru necesitățile Trupei de teatru de amatori din Sărcia. În editură proprie, în anul 2008, a tipărit volumul de povestiri din judecătorie, schițe umoristice, mai sus amintite. Ca avocat s-a confruntat, zi de zi, cu probleme și procese care în marea lor măsură au conținut și momente umoristice. Cu o sensibilitate aparte, autorul le-a extras din mediu juridic, le-a dat haine
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Sărcia. În editură proprie, în anul 2008, a tipărit volumul de povestiri din judecătorie, schițe umoristice, mai sus amintite. Ca avocat s-a confruntat, zi de zi, cu probleme și procese care în marea lor măsură au conținut și momente umoristice. Cu o sensibilitate aparte, autorul le-a extras din mediu juridic, le-a dat haine literare făcându-le, în felul acesta, să trăiască o a doua viață, mai senină, mai fără griji. După proces, clienții merg cu avocatul lor la
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Pali într-un moment de relaxare simțind că procesul a fost inutil și absurd. Avocatului i-am dat rațe! era dispus să facă glume și plecă făcând din mână ca tot omul rămas păgubaș.“ Sunt în total 62 de schițe umoristice scrise într-un stil aparte, un stil caracteristic domnului Livius Lăpădat, presărat cu regionalisme și expresii caracteristice graiului sărcian. Povestirile se citesc ușor și cu plăcere, te transpun, pentru moment, într-o lume aparte crată de autor dar, care aseamănă
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
mereu un detaliu asupra căruia cei doi autori s-au concentrat cu mare atenție, apreciind faptul că li se permitea să fie "demiurgi". Cei doi autori au împletit deseori SF-ul cu literatura polițistă ("Statuia șarpelui", "Paralela-enigmă") și cu cea umoristică ("Planeta Umbrelelor Albastre", "Statuia șarpelui"). Anania a pășit și pe domeniul literaturii istorice, îmbinând-o cu cea de aventuri în opere cum ar fi "Corsarul de fier" (care descrie un episod din viața lui Francis Drake) și "Ploaia de stele
George Anania () [Corola-website/Science/304771_a_306100]
-
Moldova socialistă” ș.a. Redactor la Editura Școala Sovietică; secretar literar la Teatrul „Luceafărul”; director al Biroului de propagare a literaturii de pe lîngă Uniunea Scriitorilor. Primele poezii lirice „O călătorie prin rai”, „Seară de vară”, „O, leliță” ș.a., cu pronunțate accente umoristice, văd lumina tiparului în „Tinerimea Moldovei” (1954-1955). Debutează editorial cu volumul de poezii umoristice „Soare cu dinți” (1962), urmat de „Trandafir sălbatic” (1965), în care condamnă viciile sociale. Apariția vijelioasă a parodistului zeflemitor, care trage în țeapă regimul, n-a
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
al Biroului de propagare a literaturii de pe lîngă Uniunea Scriitorilor. Primele poezii lirice „O călătorie prin rai”, „Seară de vară”, „O, leliță” ș.a., cu pronunțate accente umoristice, văd lumina tiparului în „Tinerimea Moldovei” (1954-1955). Debutează editorial cu volumul de poezii umoristice „Soare cu dinți” (1962), urmat de „Trandafir sălbatic” (1965), în care condamnă viciile sociale. Apariția vijelioasă a parodistului zeflemitor, care trage în țeapă regimul, n-a convenit și el este trimis „în surghiun” la Telenești; i-a fost suspendat spectacolul
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
și soția lui Loretta, prezentatorii știrilor locale Tom Tucker și Diane Simmons împreună cu reportera asiatică Trisha Takanawa și primarul nebun Adam West care este jucat chiar de Adam West, actorul din serialul Batman din anii '60. Pentru a menține tonul umoristic al seriei, cele mai multe episoade din "Familia mea dementă" sunt parodii ale unor populare seriale de televiziune, filme și slogane. În prima jumătate a primului sezon, scenariștii au încercat să introducă cuvintele "crimă" sau "moarte" în titlul fiecărui episod pentru a
Familia mea dementă () [Corola-website/Science/305833_a_307162]
-
concentrează asupra umorului absurd. Deși acest stil se desfășoară de obicei în lumea personajelor, serialul este cunoscut pentru folosirea scenelor în care intriga este întreruptă de un scheci cu lungime variată. "Familia mea dementă" a fost criticat pentru ca are premise umoristice similare ca cele din "The Simpsons", o altă serie animata de pe FOX. În 2005, similaritățile au fost batjocorite pe coperta revistei Mad magazine, care avea o ilustrație cu personajelor principale din "Familia mea dementă" făcute să arate ca niște personaje
Familia mea dementă () [Corola-website/Science/305833_a_307162]
-
Claponul” lui Ion Luca Caragiale. La etajele superioare existau redacțiile ziarelor celor mai importante din București. Pe lângă redacția ziarului Românul, aici existau redacțiile ziarelor "“Buciumul”" lui Cezar Boliac, "“Dâmbovița”" lui Dimitrie Bolintineanu, "“Reforma”" și “Naționalul”. Tot aici erau redacțiile ziarelor umoristice: "“Sarsăilă”", urmat de "“Nichipercea”" publicate de N.T. Orășanu, "“Tânțarul”" lui C.A. Rosetti, "“Claponul”" lui Ion Luca Caragiale, "“Ghimpele”" și "“Satyrul”". În 1869 are loc aici înființarea societății Românismul al lui C.H. Grandea, care avea sediul în același pasaj. La
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
lui Wim Kan, ridiculizează figuri ale lumii politice. În 2006, a avut o conferință cu teme politice chiar în seara dinaintea alegerilor naționale. își are rădăcinile în variate tradiții americane de divertisment popular din secolul 19, de la vaudeville și monologuri umoristice (Mark Twain fiind unul dintre maeștii acestui gen) până la clovneriile de circ. Majoritatea comicilor de la început erau priviți doar ca “spunători de bancuri” care încălzeau publicul în deschiderea spectacolului sau distrau mulțimea în timpul pauzelor. Să fii comic era considerat în
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
emisiunile cu monologuri și numere comice. Acestea urmăreau un subiect, erau caracterizate de improvizație și discuții privind diverse evenimente la ordinea zilei. Programele erau în majoritate împărțite în monologul de deschidere, un număr muzical, urmat de un skit sau povestire umoristică. Oaspeții acestor emisiuni erau variați și includeau alți comici radio ai zilei, ca Burns și Allen. O “dispută” între Fred Allen și Jack Benny a folosit ca material comic pentru aproape o decadă. Spre sfârșitul anilor ’50 și în anii
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
care a fost tradusă în peste șaizeci de limbi. Hašek a mai scris și circa 1500 de povestiri. Hašek, care a lucrat și ca jurnalist, a dus o viață de boem și farsor. Hašek a fost autorul mai multor schițe umoristice și satirice publicate în revistele "Humoristické listy" și "Národní listy". Romanul satiric antimilitarist de notorietate mondială „Peripețiile bravului soldat Svejk” ("Osudy dobrého vojáka Švejka", 1921-1923) reprezintă capodopera sa și este considerat unul dintre cele mai bune romane ale secolului XX
Jaroslav Hašek () [Corola-website/Science/313059_a_314388]
-
nu a fost hirotonisit ca „rabin adevărat”) În același an, 1883, publică primele scrieri în limba idiș în săptămânalul „Dos Idișe Folksblat” din Petersburg editat de gazeta „Hamelitz”. Cu această ocazie, de la a doua povestire publicată, va semna cu pseudonimul umoristic cu care va deveni consacrat, „Șalom Aleihem”, care este salutul tradițional multisecular al evreilor în ebraică și idiș, însemnând „Pace vouă” (în arabă, "As-Salam-u aleikum", iar în latina liturgică creștină "Pax vobiscum"). A scris sub pseudonim și pentru a ascunde
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
Pax vobiscum"). A scris sub pseudonim și pentru a ascunde de tatăl și socrul său, adepți ai literaturii în ebraică, faptul că preferase să se dedice scrisului în limba idiș. Aflând în cele în urmă de succesul schițelor și foiletoanelor umoristice ale fiului său, Nahum Rabinovici îsi va exprima totuși satisfacția, dar totodată și marele regret că el iși risipește talentul în „limba bucătăreselor și a servitoarelor”, cu alte cuvinte a femeilor evreice, în loc de ebraică, limba învățaților și a scriitorului mult
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
scrisului, nu poate să se țină de cuvânt deoarece editorii îi storc aproape tot venitul provenit din vânzarea cărților sale. Continuă prin urmare să se ocupe cu diferite afaceri financiare și revine temporar la Kiev în anul 1893. Publică schițe umoristice, foiletoane, nuvele și articole în diverse publicații în idiș, ca de exemplu în revista "Der Yid" ("Evreul"), în gazetele din St Petersburg, "Der Froind" ("Prietenul") și "Der Tug " ("Ziua"), "Hilf" ("Ajutorul"), ș.a. Face turnee de lecturi în public, fiind aclamat
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
treabă și totuși - își părăsi nevasta tânără, cochetă, devotată și credinciosă pentru o femeie rea”.Stilul romanului este concis, orientat spre scop, autorul are tendința de a decupla de la acțiune orice episod nesemnificatv, deși pe alocuri își permite câteva pasaje umoristice.Esența este însă: schimbarea caracterului lui Imre Östör.El are o atracție irezistibilă față de „femeia rea”, cu toate că aceasta este lipsită de personalitate, e urâtă , cu alte cuvinte este o nenorocită față de tânăra și devotata sa soție.Are însă trei copii
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]
-
(denumire originală "Discworld") este o serie fantasy umoristică a autorului englez Sir Terry Pratchett, a cărei acțiune se petrece pe , o lume plată care stă pe spinarea a patru elefanți purtați de o gigantică țestoasă, Marele A'Tuin. Cărțile parodiază fecvent (sau se inspiră din) operele lui J.
Lumea Disc () [Corola-website/Science/314476_a_315805]